La baza guvernării Republicii Romane era democraţia.
Republica romană era condusă de către Senat, format dintr-un grup de cetăţeni în vârstă. În fiecare an, Senatul alegea doi consuli să conducă Roma. Senatul se întrunea pentru a discuta despre modul în care era condusă Roma şi pentru a oferi sugestii consulilor, care erau cei mai puternici oameni din Roma. Senatul avea drept de vot. Princeps senatus (plural principes senatus) era liderul Senatului Roman. Deşi oficial aflat în afara cursus honorum şi fără a deţine un imperium, acest oficiu aducea prestigiu enorm senatorului care-l deţinea.
Princeps senatus nu reprezenta un mandat pe viaţă. Era ales de fiecare nouă pereche de cenzori (respectiv la un interval de cinci ani). Cenzorii puteau, însă, confirma un princeps senatus pentru o altă perioadă de cinci ani. A fost selectat dintre senatorii patricieni cu rang consular, de obicei foşti cenzori. Candidatul care câştiga trebuia de obicei să fie un patrician cu un dosar politic impecabil, respectat de ceilalţi senatori
Îndatoririle acestui oficiu includ:
- Declararea începerii şi încheierii sesiunilor Senatului
- Deciderea agendei
- Deciderea locului sesiunii
- Impunerea ordinii şi a altor reguli ale sesiunii
- Întâlnirea, în numele Senatului, cu ambasade ale altor ţări
- Redactarea, în numele Senatului, a scrisorilor şi mesajelor
După căderea Republicii Romane, oficiul de princeps senatus era inclus în cel de împărat.
Consul (abrev. cos.) a fost cel mai înalt oficiu ales prin vot al Republicii Romane şi un oficiu electoral în timpul Imperiului. Dar pe vreme de război Roma era condusă de un dictator, magistrat care beneficiază puteri nelimitate.
Alte funcţii de conducere în Republica Romană
Guvernatorul (franc. Gouverneur, engl. Governor, span. Gobernador, rus. Губернатор, germ. Regent) este un conducătorul unei provincii delimitate militare sau civile.
Tribunii erau pesoanele alese de plebei, odata în an, care le prezentau interese poporului Senatului. Tribunii aveau dreptul de a adopta legi, ei dispuneau şi de dreprul de "veto"; dacă un tribun se folosea de dreptul de veto atunci legea nu era adoptată.
Un cenzor era un înalt magistrat (ales ofiţer politic) al Republicii Romane şi Principatului. Din prisma faptului că sarcina lor originară era de a păzi moralitatea vieţii publice, în principal de standardele religi statale păgîne(până la transformarea imperială către Creştinism) şi pedepsirea celor care încălcau legea, ei au fost numiţi şi castigator(e)s.
Legat (limba latină legatus, trimis) este titlul dat unei persoane care poate acoperi funcţiuni diverse, după caz, "însarcinat cu o misiune", "reprezentant", "trimis", "locotenent" etc. Legaţii poporului roman (legati populi Romani) sunt senatori trimişi ca ambasadori într-o ţară străină. În provincii, pe de altă parte, un anumit număr de magistraţi poartă acest titlu: de fapt, guvernatorul unei provincii, în timpul Republicii, este înconjurat de consilieri, aleşi de Senat.
