Goșu și Dungaciu: Demisia Guvernului Rusiei, rezultatul pierderii unor bătălii importante/ Nu îl vom mai vedea pe Putin în rol de președinte

Sursa: Kremlin.ru

O veste care a picat „ca fulgerul”, astfel a descris, miercuri, un ministru din Cabinetul Medvedev, demisia în bloc a Guvernului de la Moscova.

Că nu a existat o sincronizare de acest tip între premier și miniștri lui nu e neapărat o surpriză, dată fiind tradiția logicii politice din Federația Rusă. Ar fi fost însă un șoc dacă o astfel de aliniere ar fi lipsit între președintele Putin și prim-ministrul său. Nu a fost însă cazul.

Dmitri Medvedev i-a stat alături lui Vladimir Putin în clipa în care a comunicat demisia Executivului. Și chiar a făcut o precizare-cheie: gestul are la bază dorința de a-i asigura șefului statului „spațiul de manevră” necesar modificării Constituției.

Ce înseamnă, mai exact, acest lucru? Abia din acest ultim punct se deschide drumul spre esența anunțului făcut de Guvernul Medvedev.

Dan Dungaciu și Armand Goșu, doi dintre bunii cunoscători ai spațiului ex-sovietic, au decriptat, pentru Universul.net, semnificațiile retragerii Cabinetului de la Moscova.

Semnificații a căror rază de acțiune nu e exclus să semene cu cea a sistemelor S-500, pe scurt, să fie cu bătaie lungă. Și, inevitabil, să țintească marea întrebare de pe buzele tuturor: cum își va asigura Putin continuitatea la putere din 2024?

Armand Goșu: „Toate schimbările sunt făcute pentru a limita și chiar exclude orice contact cu lumea exterioară. Se simte obsesia Kremlinului de a nu deveni ținta unei revoluții colorate”

La 15 ianuarie, președintele Vladimir Putin a prezentat discursul despre starea națiunii în fața adunării federale. A fost mult mai mult decât un discurs, a fost expus un întreg plan de schimbare a Constituției. Se schimbă regimul politic din Rusia?

  • Armand Goșu: Așa pare. O concluzie putem formula abia după ce vedem modificările. Primele variante vor fi gata la primăvară. Propunerile vor fi avansate de un grup de lucru, special creat. O listă de nume interesante. De la campioana olimpică Elena Isimbaeva, la actorul Mașkov, scriitorul Prilepin, până la istoricul Ciubarian și la Șahnazarov, directorul Mosfilm. Toți, fără excepție, cunoscuți pentru loialitatea lor față de Kremlin. Oameni care vor avea un rol decorativ. Sigur că Rusia, prin reforma inițiată de Putin, nu va evolua spre o democrație, nici măcar electorală. Tot regim autocratic o să aibă. Iar cei care au formulat după victoria categorică din alegerile prezidențiale observația că Putin va împinge Rusia spre un model central asiatic, inspirat de prim secretarii comuniști metamorfozați în dictatori capitaliști, par să fi avut dreptate.
  • Partea cu schimbarea Constituției e la sfârșitul discursului. Chiar dacă Putin începe prin a sublinia că el nu consideră necesară adoptarea unei noi Constituții și crede că actul fundamental adoptat în decembrie 1993 nu și-a epuizat încă potențialul, ce a anunțat președintele Rusiei este mai mult decât o modificare a Constituției lui Elțin, este practic o nouă lege fundamentală.

Dar cât de importante sunt modificările propuse de Putin?

  • Propunerile schimbă raporturile de putere dintre principalele instituții. Cel puțin teoretic. Scade rolul președintelui. Crește rolul guvernului și celor două camere ale parlamentarului. Și separă atribuțiile de politică externă și securitate, unde vor avea un cuvânt greu de spus senatorii și președintele, de cele privind mersul economiei și societății, responsabilitatea căzând pe deputați și pe primul ministru.
  • Nu doar primul ministru ci toți membrii guvernului vor fi votați de parlament, iar nominalizarea miniștrilor se va produce în urma consultărilor cu deputații. Ceea ce presupune modificarea articolelor 111 și 112 din Constituție. Mai mult, Putin a spus că președintele ar trebui să fie obligat să-i numească în funcție pe miniștrii propuși de parlament, deci să nu poată respinge candidaturile lor. Iar observația președintelui Rusiei e corectă; această schimbare va produce schimbări importante în funcționarea sistemului politic, crescând rolul parlamentului și primului ministru în raport cu președintele.
  • Autoritatea parlamentului se extinde și asupra structurilor militarizate, ceea ce pentru Rusia este cel puțin neobișnuit. Dar e în logica schimbărilor constituționale propuse de Putin. Anume, numirea șefilor serviciilor secrete, a șefilor organelor de ordine publică, a șefilor procuraturilor se va face doar după consultarea Consiliului Federației, camera superioară a parlamentului. Putin mai propune un set de modificări care să întărească controlul executivului asupra puterii judecătorești.

Ați spus că prin aceste propuneri scade rolul președintelui, ceea ce pentru Rusia e atipic. Toate schimbările operate în trecut măreau prerogativele președintelui, al cărui mandat a crescut de la 4 la 6 ani.

  • Discutăm niște enunțuri destul de vagi, pentru că nu știm cum se va încheia acest proces de modificare a Constituției.
  • Discursul din fața Adunării federale, adică a celor două camere ale parlamentului oferă un indiciu important privind planurile lui Putin de viitor. Nici nu se uscase cerneala pe procesele verbale la alegerile prezidențiale din martie 2018, că principalul subiect de comentarii era despre cine-i va succeda lui Putin în 2024. Majoritatea analiștilor era de acord cu faptul că Putin nu va pleca de la putere. Singura necunoscută era cum se va menține. Se discutau mai multe scenarii. Care erau acestea? O rocadă cum a fost cea între Putin și Medvedev, din 2008, președinte-premier. Crearea unei noi entități statale prin unirea cu Belarusul. Putin ar fi putut conduce noul stat.
  • Numai că negocierile cu Lukanșenko s-au dovedit foarte dificile, iar în centrul Minskului populația a protestat destul de violent împotriva acestui proiect, acuzând Rusia că nutrește ambiții expansioniste. Și, al treilea scenariu, era modificarea Constituției, ceea ce vedem că se întâmplă.
  • Avem confirmarea, dacă mai era nevoie, a faptului că în Rusia instituțiile contează prea puțin, că decisivi sunt liderii politici care-și impun voința. Așa cum capitala Imperiului romano-german era în prima parte a secolului al XVI acolo unde se afla Carol al-V-lea, la fel astăzi cea mai importantă instituție din Rusia este cea condusă de Vladimir Putin.

Ce se va întâmpla cu funcția de președinte, se scoate interdicția de a nu ocupa poziția mai mult de două mandate?

  • Nu e foarte clar. Poate da, poate nu…. oricum nu mai contează, de vreme ce atribuțiile importante trec la parlament și guvern. Putin spune ceva de genul, da… știu că se discută în societate despre principiul înscris în Constituție ca o persoană să nu poată ocupa funcția de președinte mai mult de două mandate la rând. Și, continuă: „nu consider această problemă principială, dar sunt de acord cu ea”, adică cu prevederea înscrisă în Constituție. Felul în care Putin discută chestiunea, mă face să cred că limitarea la două mandate ar putea să dispară.

Decizia de a menține sau a scoate această prevedere are legătură cu problema succesiunii în 2024, când expiră al patrulea mandat. Ce alte propuneri de modificare a Constituției ar putea influența decisiv transferul puterii?

  • Mai importantă mi se pare condiționarea candidaturii la președinție de locuirea în ultimii 25 de ani, doar în Federația Rusă. Mai mult, se dorește interzicerea posibilității de a candida la președinție pentru cei care au deținut cândva în trecut cetățenia unui alt stat sau au avut drept de locuire temporară pe teritoriul altui stat.

Pe cine ar viza aceste interdicții?

  • Pe Aleksei Navalnîi, fără îndoială. El a beneficiat în 2010 de o bursă în SUA. Mai mult, acest articol este în logica modificărilor propuse. Pentru toată elita rusească, de la judecători și procurori, la șefii regiunilor, deputați, senatori, miniștri și viceminiștri se va introduce interdicția de a deține cetățenia altui stat sau de a beneficia de drept de locuire pe teritoriul altui stat. Nu puțini demnitari ruși au dublă cetățenie, unii chiar cetățeni română. Toate schimbările sunt făcute pentru a limita și chiar exclude orice contact cu lumea exterioară, orice influență externă asupra aparatului birocratic și a întări controlul asupra elitei rusești.

Care e ideea centrală, cuvântul cheie al întregului discurs ținut de Putin?

  • Grea întrebare, Putin vorbește despre multe lucruri, de la medicamente pentru copii, la situația din școli, despre internet, dar nu cel „suveran” ci internetul obișnuit, investiții, infrastructură, foarte puțin sau chiar deloc apărare și politică externă. Prima parte, unde discută problemele social-economice, e plină de promisiuni, cresc pensiile, cresc ajutoarele sociale, pentru copii, „internet la tot poporul”, oamenilor de afaceri le promite investiții de stat, cu alte cuvinte în Rusia, în scurt timp, va curge lapte și miere, toată lumea va fi mulțumită. Asta e o linie de mesaj.
  • A doua, legată de modificarea Constituției, pleacă de la consolidarea suveranității, ceea ce pentru Putin înseamnă blocarea oricărei influențe externe asupra elitei ruse, a societății în general. Aici se simte obsesia Kremlinului de a nu deveni ținta unei revoluții „colorate”, pe care Putin le vede într-o paradigmă conspiraționistă, ca simple operațiuni ale serviciilor secrete occidentale împotriva liderilor puternici. Pentru cineva cu educația – Facultatea de Drept la Leningrad – și cu parcursul său profesional, de ofițer KGB, e oarecum normală această mentalitate. Și la București, cei cu parcurs similar, dacă mai ajung și la închisoare pentru corupție, sunt la fel de conspiraționiști, precum Putin, și văd servicii secrete occidentale complotând asiduu împotriva lor.
    Discursul mai conține câteva detalii interesante, care merită urmărite. Consiliul de Stat va deveni organ constituțional, aici s-ar putea să se fi inspirat cineva din modelul chinez …. Circula ideea că Putin ar putea deveni președinte al acestui Consiliu, de unde să vegheze la evoluția politică din Rusia. Un alt detaliu important se referă la „sistemul unitar al puterii publice”, adică o mai strictă subordonare ierarhică. Nu știu cum se împacă consolidarea verticalei puterii cu alegerea organelor puterii locale. Probabil că perioda autonomiei locale va devenit în curând istorie. Consecințele pentru Rusia, o federație atipică, vor fi enorme.

La scurt timp după discursul președintelui, premierul Dmitri Medvedev a prezentat demisia guvernului. Acest pas este parte a unui scenariu politic mai amplu?

  • E și scenariu dinainte pregătit dar e și multă improvizație. Membrii guvernului nu știau de nicio demisie, au venit la ședința cu Putin să discute despre implementarea a ceea ce președintele a anunțat în discurs. Anunțul lui Medvedev i-a prins nepregătiți. Singurul care pleacă, de fapt, din guvern, este premierul Medvedev, lui i s-a găsit imediat un înlocuitor. Restul miniștrilor rămân pe posturile lor.
  • Un alt argument că s-a improvizat este decizia de a-l numi pe Medvedev într-o funcție care nu există, cea de vicepreședinte al Consiliului de Securitate al Federației Ruse, un fel de CSAT al rușilor. Nu este prevăzută în lege funcția de vicepreședinte. Președinte al Consiliului e Putin, secretar general e Nikolai Patrușcev, un apropiat al liderului de la Kremlin, conducătorul de fapt al instituției. Sunt experți internaționali care văd în Consiliu un fel de Birou Politic, în care se iau cele mai importante decizii, confirmându-se astfel teza militarizării vieții politice, economice, sociale din Rusia.

Medvedev iese astfel din scenă sau e o avansare a lui?

  • Pare mai degrabă o ieșire – și aia improvizată – din scenă. Sunt și comentatori care spun că el va rămâne în continuare o figură importantă, că va continua să conducă partidul pro-prezidențial Rusia Unită. Însă, nu cred că e un argument în favoarea lui. Mai ales pentru cei care urmăresc atent viața politică din Rusia, cu toate detaliile ei, demisia a fost rezultatul pierderii unor bătălii importante. Nu Putin a forțat-o, în discursul său n-a criticat guvernul. Demisia lui Medvedev vine după ce acesta a pierdut competiția cu Serghei Kirienko, adjunctul șefului administrației prezidențiale, pentru controlul asupra scenei politice. Medvedev a cerut susținere pentru consolidarea partidului său, Rusia Unită, în timp ce Kirienko dorește o coaliție pro-Putin compusă din mai multe partide, considerând că Rusia Unită și-e epuizat potențialul politic.
  • În același timp, îndepărtarea lui Medvedev din fruntea guvernului e și urmarea unui mandat neobișnuit de lung, opt ani, perioadă în care toate proiectele de reformă au eșuat, fără excepție. A fost o perioadă complicată, sancțiunile economice occidentale în urma ocupării Crimeei și războiului din Donbas, scăderea dramatică a încasărilor din exportul hidrocarburilor, toate acestea au creat un mediu ostil pentru orice tentativă de reformă.
  • Numai că reforma pensiilor, reformele din sănătate, educație etc au ciobit serios din zestrea de încredere a lui Putin din sondaje. Nemulțumirea populației este foarte mare în Rusia, iar acest lucru s-a putut constata în vara trecută cu ocazia alegerilor locale. Parte din elita rusească a intrat în panică și a insistat pentru schimbări politice care să detensioneze situația din țară. Ieșirea din scenă a lui Medvedev poate fi o supapă pentru nemulțumirea populației.

Ce-l recomandă pe noul premier al Rusiei? De ce a fost ales de Putin să conducă guvernul?

  • Mihail Mișustin a condus și reformat Serviciul Federal de Impozite, echivalentul ANAF-ului din România. În curând va împlini 54 de ani, deci face parte din generația Kirienko, valul de birocrați, formați la sfârșitul erei Gorbaciov.
  • Și, cel mai important, n-a afișat niciodată nici cele mai mici ambiții politice. A fost întâmpinat de presa rusă cu răceală, pare mai degrabă o figură de tranziție. Dar, fiind vorba de Rusia, nu se știe niciodată. Și Putin acum 20 de ani a fost întâmpinat cu scepticism și era considerat o figură politică de cursă scurtă.

Dan Dungaciu: „Nu trebuie să își facă nimeni iluzia că cineva, la Moscova, știe azi cu certitudine cine va fi succesorul”

  • Lucrurile trebuie privite din două perspective.
  • Prima ține de modul de funcționare a Federației Ruse, care deocamdată nu dă satisfacție în măsura în care are nevoie inclusiv leadership-ul politic. Problemele economice sunt reale. Cu excepția agriculturii, practic niciun sector nu s-a redresat, nu și-a revenit din șocul sancțiunilor ori al schimbărilor de prețuri la nivelul materiei prime. Federația Rusă e într-o criza lungă.
  • Dar ce a făcut Putin? Schimbi guvernul, schimbi figurile și probabil îl trimiți pe margine pe domnul Medvedev, pe ideea că maurul și-a făcut treaba, deci maurul poate să plece. Aceasta e perspectiva internă. O schimbare de guvern arată că lucrurile nu merg bine, iar asta e valabil oriunde în lume.
  • În al doilea rând, dacă aducem în discuție adresarea către națiune a președintelui Putin, perspectiva se poate modifica. Iar asta înseamnă să privim totul prin perspectiva operațiunii „Succesiunea”, care este cea mai importantă evoluție politică, astăzi, în Rusia.
  • Din această perspectivă foarte interesant de văzut este de ce a fost scos Medvedev? Ca să fie așezat ca numărul doi în Consiliul suprem de securitate, condus de Putin, în ideea de a fi prezervat ori salvat de erodare, până în 2024, pentru a putea fi folosit atunci?
  • Sau, a doua ipoteză: A fost pur și simplu scos din politica mare pentru totdeauna, iar numirea noului premier (Mihail-Mișustin, șeful Serviciului Federal Fiscal n.r.) ne va oferi un indiciu despre operațiunea „Succesiunea”? E de urmărit.
  • E de urmărit și dacă nu cumva viitorul premier va fi pus de Putin pentru testarea în vederea preluării enormei și complexei sarcini de a-i succede lui Vladimir Putin.
  • Nu trebuie să își facă nimeni iluzia că cineva, la Moscova, știe azi cu certitudine cine va fi succesorul.
  • Este clar că vom asista, prin numirea premierului și chiar a unor miniștri strategici, la anumite testări pe care Putin le face înainte de a alege succesorul.
  • Faptul că ar putea fi vorba de operațiunea „Succesiunea” a spus-o clar domnul Putin în discursul său către națiune. A indicat clar că va fi o redesenare a structurii constituționale a Federației Ruse. Asta ne-ar putea sugera ca domnia sa nu mai are de gând să fie președinte.
  • Cuvântul „consecutiv” sau „succesiv” din Constituție, legat de numărul de mandate pe care le poate deține un președinte, a fost menționat de Putin.
  • A zis că trebuie scos acest cuvânt care, între noi fie vorba, lui i-a permis să aibă nu două, ci patru mandate de prezidențiale.
  • Așadar, viitorul președinte nu va mai avea patru mandate, ci două. Domnul Putin probabil că limitează și lungimea, și adâncimea funcției prezidențiale. A spus clar că vor trebui făcute modificări, în sensul în care Duma să se bucure de mai multe prerogative în raport cu președintele Federației.
  • Adică președintele nu trebuie să mai ia doar ștampila de la Duma de Stat, ci să ceară și acordul. La fel, premierul să vina cu vicepremierii tot în fața Dumei ca să fie acceptați.
  • Nimeni nu are biletul de succesor în buzunar, va fi o competiție nemiloasă.
  • Cât privește componența viitorului guvern, aici m-aș uita în primul rând la ce figuri vor fi așezate în pozițiile-cheie, pe cine vrea Putin să vadă lumea, pe cine testează.
  • Rusia va rămâne un stat prezidențial, nu poate altfel, dată fiind ontologia politică a Rusiei.
  • Separația puterilor în stat poate va fi cam exagerată, dar ideea este că vrea să disipeze un pic puterea de la Președinție.
  • Unde se va duce parte din această putere? Urmează să vedem. Așa cum urmează să vedem dacă Putin va fi, „întâmplător”, exact în acea instituție unde se redesenează decizia ultimă.
  • Dacă Vladimir Putin rămâne șeful Consiliului de stat, atunci s-ar putea să îl vedem acolo după 2024.
  • Noi trebuie să urmărim care va fi discuția legată de Constituția Federației Rusi ca să înțelegem cum se redesenează geografia puterii în acest spațiu.
  • Sentimentul meu este că nu îl vom mai vedea pe Vladimir Putin în rolul de președinte.
  • Dar domnul Putin a mai transmis două mesaje clare lumii.
  • Că suveranitatea va fi și mai evidentă. Aici a zis foarte clar că nicio lege din afara Federației Ruse nu poate prevala. A vrut să fie un pic Donald Trump, dacă vreți
  • Și că Rusia este o mare putere militară, vorbind iarăși de noile capacități militare ale Moscovei.
  • Dacă ceea ce spun rușii despre noile lor arme e real, acest lucru ar trebui să stârnească o discuție la nivel internațional. E vorba de povestea asta cu armamentul hipersonic. Ce e aici? Cumva o schimbare majoră, avem de-a face cu un nou „Sputnik” al rușilor? Mie mi se pare că rușii vor să prezinte armele astea ca pe un soi de demers din care să reiasă că au luat fața Occidentului. Povestea asta cu armele hipersonice e atât de importantă pentru domnul Putin, încât pare deranjat că nu e suficient de vizibilă în Occident.
  • Cu alte cuvinte, va fi nevoie ca americanii să mai inventeze o „aselenizare” ca să compenseze Sputnikul? Pe mine mă miră faptul că în România nu există o întrebare de soiul ăsta: domnule, rachetele alea hipersonice pot sau nu să străpungă scutul de la Deveselu? Dacă ce spun rușii e adevărat și sunt reale, ne poate apăra de ele?
  • Mi-a atras atenția că domnul Putin a revenit cumva la castravete, la vechea obsesie a rușilor, de a le arăta occidentalilor că sunt mai buni ca ei. Am sentimentul că sunt supărați că Occidentul nu vede că au ajuns atât de departe.

10 COMENTARII

  1. […] Într-un interviu acordat Universul.net, Armand Goșu, un bun cunoscător al spațiului ex-sovietic, explică în ce fel a interferat criza de Covid-19 cu planurile președintelui Putin de a rămâne pe termen nedefinit la putere, ce fel de falii a scos la lumină, în interiorul sistemului, și cum a evoluat relația liderului de la Kremlin cu noul său guvern. […]

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here