Imposibil? Cum a mușamalizat China 3 dosare grele: Foametea cu zeci de milioane de morți, SARS și laptele care a schilodit zeci de mii de bebeluși

Sursa: Chineseposters.net

Regimul comunist de la Beijing are o experiență vastă în a mușamaliza incidente de o gravitate extremă. Pandemia de Covid-19 nu este nicidecum primul caz de acest gen, iar trecutul recent ne dă toate motivele să simțim fiori reci. Dezastrul care se petrece acum în Europa își are originile sanitare, ideologice și de PR, în China comunistă de secol XXI, pe axa Wuhan-Beijing.

În 2009, Organizația Mondială a Sănătății l-a declarat drept unul dintre cele mai grave incidente alimentare cu care agențiile de sănătate ale ONU au avut de-a face în istoria lor. Totul a început în 2008, când a ieșit la iveală faptul că laptele praf pentru sugari, comercializat de compania chineză Sanlu, a fost la originea îmbolnăvirii a 300.000 de copii.

Șase copilași au murit din cauza pietrelor la rinichi care le-au apărut la o vârstă atât de fragedă, iar 54.000 au fost spitalizați. Totul, din cauza melaminei adăugate în compoziția laptelui praf, un element a cărui utilizare în produsele alimentare fusese interzis de OMS și alte agenții naționale din domeniu. Pentru Sanlu și intermediarii săi, fusese doar o altă formă de a-și spori câștigurile financiare, la umbra unui sistem național de auditare corupt și neperformant.

Bomba cu ceas a avut două componente: pe de o parte, mușamalizarea de către acționarii chinezi ai companiei. Pe de alta, „jena” autorităților comuniste în a recunoaște existența acestui incident, pe fondul organizării Jocurilor Olimpice de la Beijing; un eveniment în primul rând de PR național decât unul sportiv, potrivit logicii Partidului Comunist Chinez.

Dar asta a fost în 2008. Câțiva ani mai devreme, ștergerea urmelor, operațiune decriptată ulterior, a vizat răspândirea epidemiei de SARS, care a afectat mai multe state din Asia.

Iar cu cinci decenii mai devreme, avusese loc foametea care a curmat zeci de milioane de vieți în doar 36 de luni. Un dosar „delicat”, pe care Partidul Comunist Chinez a făcut cele mai „inovative” experimente de rescriere a istoriei naționale.

Cu o experiență profesională de peste 20 de ani în Asia, Richard McGregor a adus în cărțile sale, nu doar în articolele de presă, fața nevăzută a realității chineze, implicit și manevrele subterane ale Partidului Comunist Chinez. Fost șef al biroului Financial Times în China, McGregor a zugrăvit culisele comunismului de la Beijing și în The Party. The Secret World of China’s Comunist Rulers.

Prezentăm, mai jos, extrase din cartea lui Richard McGregor, pe trei dosare esențiale în care mușamalizarea de stat și-a făcut mâna în mod plenar: foametea din China, epidemia de SARS și cazul Sanlu. Al patrulea – Covid-19, este în plină desfășurare:

  • După cum remarca Jasper Becker, unul dintre lucrurile remarcabile legat de marea foamete a fost acela că, timp de 20 de ani, nimeni nu a fost măcar sigur că avusese loc.
  • Abia după ce demografii americani s-au uitat peste statisticile privind populația Chinei, la mijlocul anilor ’80, au devenit larg cunoscute primele estimări legitime potrivit cărora muriseră 30 de milioane de oameni în trei ani.
  • Mușamalizarea foametei a ridicat întrebări despre cum a fost posibil ca un guvern să ascundă moartea a zeci de milioane de persoane.
  • În 2003, guvernul chinez a încercat să ascundă impactul unui virus mortal, cunoscut drept SARS, care apăruse în sudul Chinei și s-a răspândit apoi în orașe mari precum Hong Kong și Beijing. Abia când un chirurg militar din Beijing, care era și membru de vază în Partid, a transmis presei internaționale cifrele corecte privitoare la persoanele afectate de virus în Beijing, Guvernul condus de Hu Jintao și-a însușit scara la care a ajuns problema și a luat măsuri drastice de carantină.
  • La fel s-a întâmplat și în cazul producătorului de lactate Sanlu, în 2008. Mușamalizarea de către companie și comitetele locale de partid în chestiunea vânzării de lapte praf contaminat și a îmbolnăvirii bebelușilor, a eșuat abia când guvernul Noii Zeelande, tardiv, a expus povestea, iar un jurnalist local a făcut public numele companiei implicate, în ciuda directivelor date de departamentul de propagandă.
  • S-a ajuns la concluzia că dezvăluirile astfel făcute au grăbit un proces inevitabil de aflare a adevărului.
  • Este imposibil să mușamalizezi la nesfârșit o boală cu o asemenea răspândire, atât de mortală și cu un asemenea impact asupra familiilor.
  • Sub totalitarismul lui Mao, avea toate pârghiile de a impune tăcerea chiar și în cazul unei foamete-mamut. China nu avea atunci niciun fel de presă liberă sau societate civilă care să poată pune presiune pe autorități. Țăranii, principalele victime ale foametei, erau neputincioși și departe de centrele politice de putere. Biroul național de statistică deținea puține date, iar ulterior a și fost închis, pe fondul campaniilor politice. Și, oricum, Partidul controla cine cerceta ce și care pe unde călătorea. Nu existau antenele satelit și nici faxurile care au conectat lumea la ceea ce se întâmpla la Beijing în 1989, nemaivorbind de folosirea lor de către jurnaliștii locali și străini din China.
  • În secolul XXI al SARS și Sanlu, mușamalizările pe scară mare, așa cum a procedat Partidul în cazul foametei, sunt aproape imposibile. China este branșată la internet, telefoane mobil și economia globală.
  • Problemele alimentare ori restricțiile de călătorie răsuflă instantaneu în afara țării. Totuși, chiar dacă nu mai poate suprima știrile în cazul evenimentelor importante, Partidul este încă foarte capabil să controleze narațiunile lansate ulterior.
  • Partidul se asigură că marea foamete este prezentată oficial drept „o perioadă dificilă care a durat trei an”, iar politicul nu avut nicio implicare (până în anii ’80, varianta oficială era „trei ani de dezastru natural”).
  • Partidul admite faptul că Revoluția Culturală, care a început în 1966 și a durat 10 ani, a conținut greșeli dezastruoase, dar apoi face o piruetă și trage dezbaterea în folosul său, arătând că Partidul este singurul organ care poate preveni apariția unor asemenea situații în viitor.

Context

Pe fondul ravagiilor pe care pandemia de coronavirus începe să le facă în Europa, curg acuzațiile că situația actuală are la bază eforturile Partidului Comunist Chinez de a ține secretă gravitatea problemei puse de Covid-19.

Primele trei săptămâni de la observarea primului caz, în Wuhan, au fost cruciale din acest punct de vedere, potrivit tot mai multor analize și relatări din presa internațională.

Minciunile au curs însă și ulterior, chiar de la cel mai înalt nivel.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here