Adevăratul motiv pentru care Iohannis este presat să accepte o dezbatere cu Dăncilă

Motivele PSD-ului sunt străvezii. Partidul este la pământ. După ce Dragnea i-a dat masca jos de pe față, s-au îngrozit de ce au văzut până și unii dintre cei mai fideli susținători. Două milioane de voturi a luat la europarlamentare, tot două milioane a luat și Viorica Dăncilă, în turul întâi al prezidențialelor.

Sunt cele mai slabe rezultate din istoria urmașului Partidului Comunist Român. De departe! În cei 30 de ani de existență, nu au suferit înfrângeri atât de categorice.

Viteza de croazieră a PSD a fost, până anul acesta, de 3 – 3,5 milioane de voturi. Două milioane, la pretențiile partidului-stat, este scor de Divizia B. Mai grav pentru ei, însă, este că ar putea fi doar începutul prăbușirii finale. Anul viitor pe vremea aceasta, PSD ar putea fi un partid de 10 – 15%. Cum?

Totul depinde de alegerile locale. Este suficient să ne uităm pe istoria corelațiilor dintre rezultatele la alegerile locale și cele la parlamentare ca să înțelegem că structura politică a Parlamentului a fost mereu influențată semnificativă de rezultatul la locale. De ce? Pentru că mașina de extras voturi din mediul rural pauper este în mâna primarilor. Partidul care controlează în primăvara electorală majoritatea primarilor, va controla automat această mașinărie și în toamnă.

Mai la obiect. PSD este îngrozit, în aceste clipe, nu că Dăncilă ratează președinția. PSD tremură la gândul că vor lua 20 % (în cel mai bun caz) la localele din 2020. Iar dacă vor lua puțin atunci, vor lua, aproape sigur, puțin sau chiar mai puțin și la următoarele alegeri parlamentare. Așadar, pentru PSD, miza campaniei pentru turul doi al prezidențialelor este, de fapt, să creeze premisele unei reveniri la o cifră de trei milioane de votanți anul viitor. Altfel, retrogradează în C.

Pentru atingerea acestui obiectiv a lansat PSD campania isterică menită să inducă ideea că președintele se teme de o dezbatere cu Viorica Dăncilă. Care este planul, concret? Să își trezească din amorțire propriul electorat, demonizând dușmanul comun, Klaus Iohannis. Pentru asta au preluat din arsenalul adversarilor acuzația de aroganță, care a contribuit la înfrângerea lui Năstase și a lui Ponta.

Acestui ”plagiat” i-au adăugat acuzațiile că președintele este fricos și laș, având ca țintă electoratul anti-PSD. Ele sunt menite să demobilizeze votanții lui Iohannis. Nu este o tactică de subestimat. Mulți alegători sunt convinși că președintele va primi sigur al doilea mandat. Din start, există un risc de absenteism. Dacă încercarea de a strecura îndoiala că Iohannis merită să fie reales ar reuși, rezultatul ar fi o participare relativ modestă la vot a susținătorilor săi.

O mobilizare a electoratului PSD și o demobilizare a electoratului anti-PSD, pro Iohannis ar trebui să ducă, potrivit calculelor social-democraților, la un scor de 50 și ceva la 40 și ceva în favoarea lui Iohannis. Ar fi maxim din ce pot spera în clipa de față pesediștii. De ce?

Cum spuneam, PSD exclude varianta unei victorii a candidatei lor. Nici măcar pe o creștere consistentă a numărului de votanți nu mizează. În schimb, speră că dacă obțin un procent de peste 40% în turul doi vor putea opri hemoragia de primari care se gudură acum pe lângă liberali, negociindu-și trădărea (nu neapărat asumată oficial) în schimbul continuării finanțărilor prin PNDL.

Vor vinde primarilor un scor de peste 40% ca pe semnul că deja se întoarce roata. ”Gândiți-vă, dacă în condițile astea, cu un candidat atât de slab, am reușit să scoatem atât, la primăvară, după ce PNL va începe să se erodeze, nu vom avea nicio problemă să revenim la aproape sau chiar peste 30%.”

Le va ține strategema? Greu de spus, însă oricum nu au de ales. Este singura carte pe care o mai pot juca. Și o fac cu disperare, fără să mai țină cont de nimic. Dovadă, demența cu știrea falsă despre Iohannis care ar fi purtat o cască în ureche pentru că are nevoie să-i sufle cineva ce să spună. Am văzut multe de la pesediști, dar așa ceva…

Acțiunile PSD de discreditare a președintelui sunt partea văzută a aisbergului. Pe ascuns, la răspândirea sentimentului că Iohannis este ba arogant, ba laș, ba hoț, ba prost, ba fricos, sau toate laolaltă, lucrează mai multe armate subterane cu un obiectiv de etapă comun: Iohannis să nu intre triumfal în noul mandat! Unele se coordonează cu PSD, altele mizează pe guri de tun mai sofisticate, camuflate, dar care răspândesc aceleași mesaje.

După rezultatul din turul întâi, frontul invizibil anti-Iohannis s-a resemnat, ca și pesediștii, cu gândul că Iohannis va primi un nou mandat. Tot ce își propune acum este să-l facă să recâștige Cotroceniul pe brânci, după o luptă de uzură care să-l slăbească, să-l murdărească, să-i slăbească încrederea în sine și să-i știrbească aura de atotputernic pe care a dobândit-o după prăbușirea guvernării PSD și instalarea unui Executiv liberal. De ce o face?

Există două mari componente ale acestui front invizibil. În primul rând, sunt cei speriați de ce îi așteaptă după ce Iohannis va scăpa de presiunea electorală și se va înșuruba și mai bine în fotoliul prezidențial. Despre cine vorbim? Despre cei care l-au ajutat pe Dragnea să dea lovituri cumplite unor instituții vitale.

Am scris de numeroase ori în ultimii trei ani, guvernarea PSD – ALDE nu ar fi reușit să clintească aproape nimic din edificiul instituțional fără sprijinul unei vaste rețele de foști și actuali oameni cu greutate în statul român, ofițeri de informații, magistrați și multe alte categorii.

Toți aceștia au primit și ei o lovitură în plex în momentul condamnării lui Dragnea. Toți au primit câte o măciucă în cap când partidele la adăpostul cărora operează, PSD și ALDE, au obținut scoruri slabe în alegeri. Toți se întreabă, din primăvară încoace, ce îi așteaptă. Va începe vânătoarea împotriva lor? Vor fi arătați cu degetul în piața publică? Vor fi condamnați? Li se vor confisca averile?

Lovitura de grație au primit-o odată cu învestirea guvernului Orban. Și nu neapărat pentru că se tem de acțiunile Executivului. Ci pentru că a fost confirmarea că Iohannis a preluat toate frâiele statului. Așadar, potrivit logicii după care operează ei, în scurt timp vor fi la mâna lui. De acolo vine interesul direct de a-i tăia din elan.

Un președinte ales la limită (după o competiție super lejeră!!), bombardat din toate părțile, nevoit să dea zilnic explicații pentru tot felul de teme irelevante, hărțuit cu acuzații inventate, va fi mult mai puțin dispus să dechidă un nou front și să înceapă răfuiala cu ei. Va fi fericit că supraviețuiește și nici nu va îndrăzni să se gândească la relansarea luptei anticorupție sau la investigații privind modul în care a fost lovit statul român în guvernarea PSD – ALDE. 

Cealaltă armată este formată din numeroase nuclee nemulțumite de modul în care este administrată puterea. Ar vrea mai mult dar nu primesc. Sau se tem că în curând nu vor mai primi. Li se pare că alții sunt favorizați de oamenii de încredere ai președintelui. Este vorba în special de interese de afaceri, dar nu numai. Este vorba și de privilegii și de orgolii și de imunități și de nevoia unui viitor protejat.

Un președinte care intră în noul mandat triumfal, pe un cal alb, ca un rege, nu va avea nici un interes să le asculte doleanțele. Unul care în permanență se va întreba ce scandal va mai apare a doua, ”ce vor mai scorni despre noi,” poate le va cere ajutorul. Poate, va fi dispus să negocieze. Să cedeze ceva. Să lase de la el și de la principii și de la obiective ca să își cumpere pacea.

Voi începe să mă îngrijorez când Iohannis nu va mai fi atacat și nu se va mai face un capăt de țară din decizii greșite, dar minore, benigne. Voi fi extrem de dezamăgit dacă nu va face ce a promis, dacă nu ajută România să scape de hoție și de incompetență.

A fost o campanie electorală cum nu am mai văzut! Avem toate motivele să fim fericiți!