BANIDEMIE | Cum arată economiile lumii, buzunarele oamenilor și perspectivele inflației, pe fondul Covid-19

Sursa: Flickr

Niciodată până acum băncile centrale nu au creat atât de mulți bani într-un timp atât de scurt. În ultimele trei luni, baza monetară a Americii a crescut cu 1,7 trilioane de dolari, pe măsură ce Rezerva Federală a acumulat active folosind bani noi.

La ora tipăririi materialului, Banca Centrală Europeană (BCE) era așteptată să-și extindă programul de urgență de cumpărare a obligațiunilor dincolo de dimensiunea sa inițială de 750 miliarde euro (830 miliarde de dolari). Crearea de bani a finanțat tacit o mare parte din cheltuielile de urgență făcute pentru a ajuta economiile în pandemie. De asemenea, a susținut piețele de active.

Fed achiziționează obligațiuni din categoria junk. Banca Japoniei și-a intensificat achizițiile de acțiuni și ar putea deține în curând peste o cincime din multe companii mari nipone. Între timp, economiile se contractă. Drept urmare, în America raportul dintre baza monetară și PIB ar putea crește cu nouă puncte procentuale în al doilea trimestru al anului 2020. Aceasta ar fi de departe cea mai mare creștere din ultimele decenii.

Este normal ca crearea de bani la o asemenea scară să stârnească temeri în legătură cu inflația, care este consecința prea multor bani și a prea puținor bunuri și servicii. Mai ales că pandemia a restrâns producția, cel puțin temporar, obligând fabricile și magazinele să se închidă și limitând comerțul global.

Prin urmare, nu este surprinzător faptul că o minoritate vocală de investitori și economiști prezic o creștere a inflației, inclusiv cercetătorii de la Morgan Stanley sau o mână de monetariști din zona academică. Previziuni similare au apărut și după criza financiară din 2007-2009, când bilanțurile băncilor centrale, umflate și ele, s-au dovedit complet greșite. Dar, spre deosebire de atunci, o mare parte din stimulentul de astăzi sfârșește în conturile bancare ale gospodăriilor.

În aprilie, de exemplu, veniturile totale ale americanilor au crescut cu 11% datorită sprijinului de urgență din partea guvernului (și, indirect, din partea Fed), chiar și în condițiile în care salariile și veniturile totale au scăzut cu 8%, deoarece 20,5 milioane de angajați și-au pierdut locurile de muncă. Mai mulți bani în buzunarele consumatorilor, conform logicii intransigenților, înseamnă că de data aceasta va fi diferit – și că inflația este mai probabilă.

Nu este. Mai multe motive sugerează că „șoimii” probabil se înșală iarăși.

Chiar și punând la socoteală scăderea prețurilor la petrol, inflația este mult mai mică în majoritatea locurilor, deoarece gospodăriile își reduc consumul și economisesc mai mult. O parte din asta se datorează situației din teren: este greu să cheltuiești atunci când magazinele sunt închise. Dar, chiar dacă economiile se redeschid, este probabil ca cheltuielile să rămână călâi, iar asta și pentru că șomajul crește. Ultimele cifre lunare ale șomajului din America, valabile la 5 iunie, indicau o rată de 20%. Ar fi putut fi la fel de ridicată în multe alte țări, cum ar fi Marea Britanie, dacă nu ar fi fost subvenționate generos salariile plătite de angajatori. Nesiguranța locului de muncă pe o piață depresivă a muncii este un motiv suficient pentru a economisi. Iar guvernele nu pot compensa la nesfârșit veniturile pierdute. Multe se și gândesc deja la modalități de slăbire a sprijinului pentru a-i readuce pe oameni la muncă.

Prin urmare, riscul imediat nu este acela al unei inflații prea mari, ci prea mici, pe fondul unei recuperări lente și a unei restructurări economice dureroase. Multe firme vor ieși din perioada de blocare cu datorii uriașe. Este posibil ca mulți angajați să fie nevoiți să treacă de la un sector de activitate la altul. Într-un astfel de mediu, pericolul principal va fi ca factorii de decizie să retragă prea repede stimulentul. Acest lucru s-a întâmplat în 2011, după criza financiară globală, când Banca Centrală Europeană a crescut ratele dobânzilor. Piețele financiare par să se aștepte ca stimulentul să fie insuficient. Așteptările privitoare la inflație sugerează că, în medie, Fed, BCE și Banca Japoniei își vor coborî țintele pentru următorul deceniu. Chiar și piața bursieră americană favorizează firmele care pot prospera într-un mediu cu inflație scăzută.

Numai după ce economiile și piețele muncii se vor fi vindecat, o creștere susținută a inflației va deveni un risc. Guvernele vor ieși din pandemie cu datorii publice mult mai mari și pot fi tentate să preseze factorii de decizie în politica monetară în a menține rate mai mici ale dobânzilor în loc să pună frâne. Chiar și atunci, inflația va deveni o amenințare numai dacă bancherii centrali se vor încovoia sub presiune și vor începe astfel să piardă încrederea piețelor. Cu alte cuvinte, va exista un moment și pentru îngrijorări. Dar nu acum.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here