Când Xi Jinping remodelează economia Chinei. Care sunt riscurile sistemice asociate colapsului Evergrande

Sursa: Pixabay

„Autoritățile financiare ale Chinei perfecționează o nouă abilitate: „default de piață” – sau o ieșire ordonată de pe piață și o restructurare bine gestionată pentru companiile cu probleme. Termenul a apărut în documentele guvernamentale și în mass-media locală din ultima vreme, pe măsură ce autoritățile de reglementare devin abile în gestionarea eșecurilor mai mari, mai frecvente și extrem de complexe. Au avut unele succese. Însă Evergrande, un masiv dezvoltator imobiliar chinez aflat la un pas de prăbușire, se dovedește a fi cu totul altceva”, notează The Economist.

<< Compania, cea mai îndatorată firmă imobiliară din lume, cu datorii de 300 de miliarde de dolari, este de așteptat să intre în incapacitate de plată, pe yuan și dolar, la 23 septembrie. Departe de a fi un proces bine gestionat, nenorocirea tulbură piețele din întreaga lume și îi trage pe alți dezvoltatori slabi. Indicii majori din Europa și America au scăzut pe 20 septembrie, deoarece situația Evergrande părea să se înrăutățească. Randamentele pe obligațiunile unui număr de dezvoltatori chinezi cu dificultăți au crescut.

Acțiunile tranzacționate la Hong Kong de către un mare grup din Shanghai, Sinic Holdings, s-au prăbușit cu aproape 90%, pe 20 septembrie, existând temerea că și nici acest grup nu va rambursa obligațiuni scadente în octombrie. R&F Properties, un alt grup foarte îndatorat, a declarat că va strânge până la 2,5 miliarde de dolari împrumutând numerar de la directorii companiei și vânzând un proiect imobiliar. Mai multe instituții financiare cu expunere ridicată pe sectorul imobiliar au suferit scăderi ale valorii lor de piață. Prețul minereului de fier a scăzut sub 100 de dolari pe tonă, în 20 septembrie, pentru prima dată în ultimul an, de teamă că constructorii de case chinezi vor ridica mai puține proprietăți.

Represiunea pe linia datoriilor dezvoltatorilor nu reprezintă un eveniment izolat, ci este una dintre campaniile pe care președintele Chinei, Xi Jinping, le folosește pentru a remodela țara. O ștrangulare radicală a companiilor de tehnologie internet a măturat peste 1 trilion  de dolari de la acționari, de la începutul acestui an. O serie de companii chineze cotate la New York și-au văzut întregul model de afaceri distrus. Aceste schimbări, împreună cu scopul de a îmbunătăți accesibilitatea la locuințe și de a elimina speculațiile de pe piața imobiliară, au fost încapsulate de dl Xi în expresia „prosperitate comună”. „O modificare de regim se produce fără ca piețele să înțeleagă neapărat, pe deplin, enorma schimbare care stă la baza structurii economiei”, a spus Sean Darby de la banca de investiții Jefferies.

Analiștii și vânzătorii în lipsă (short-sellers – orig.) prezic de ani buni moartea Evergrande. Președintele acesteia, Xu Jiayin, care a fondat compania în 1996, a pus la bătaie 1 miliard de dolari, din banii săi, în 2018, pentru a face față unei căderi a cererii, pentru o obligațiune Evergrande cu un cupon de 13%. Compania s-a bazat pe datorii pe termen scurt din ce în ce mai mari, adesea la costuri din ce în ce mai mari, pentru a finanța un model de afaceri care se bazează pe împrumutarea banilor pentru dezvoltarea proprietăților și vânzarea acestora cu ani înainte ca ele să fie finalizate, pentru a obține numerar din depozitele cumpărătorilor.

Când autoritățile de reglementare ale guvernului central și-au intensificat campania acestui tip de companii, în august anul trecut, au început să apară primele fisuri majore în activitatea sa. Autoritățile au restrâns capacitatea dezvoltatorilor de a continua să acumuleze datorii, limitând ratele pasiv-activ la mai puțin de 70%, ratele datorie netă-capitaluri proprii la mai puțin de 100% și impunând niveluri de numerar care sunt cel puțin echivalente cu creanța pe termen scurt. Politica a schimbat natura afacerii. Aflată în imposibilitatea de a-și continua extinderea datoriilor, Evergrande și alte câteva companii slabe au redus prețurile locuințelor și au oprit proiectele, pentru a păstra numerarul. Se spune că Evergrande descarcă proiecte de locuințe, în încercarea de a genera suficienți bani pentru a face plăți către furnizori. De asemenea, spune un investitor, își vinde terenurile cu o reducere de 70%. Banca elvețiană UBS a identificat alte zece grupuri de proprietăți chineze, cu 1,86 trilioane de yuani (290 miliarde de dolari) în vânzări contractate, care se află în poziții de risc similare.

Cât de departe se vor răspândi frământările? Volatilitatea care a dus la incapacitatea de plată așteptată pentru 23 septembrie le-a dat deja investitorilor o probă cu privire la riscurile care decurg din campania dusă de China. Cu toate acestea, mulți analiști consideră că contagiunea severă poate fi îngrădită la grupuri ce au conexiuni cunoscute cu Evergrande și alți dezvoltatori imobiliari slabi.

Să începem cu băncile, principalul domeniu de îngrijorare din mintea autorităților de reglementare. În ultimii ani, sectorul bancar chinez a împrumutat mult dezvoltatorii. Un test de stres asupra expunerii băncilor la sectorul imobiliar, efectuat recent de banca centrală, a concluzionat că un scenariu extrem, în care împrumuturile acordate dezvoltatorilor au suferit o creștere de 15 puncte procentuale a ratelor lor neperformante, ar consuma 2,1 puncte procentuale de ratele generale de adecvare a capitalului băncilor, reducând media industriei la 12,3%. O astfel de scădere a rezervelor de capital ale băncilor, răspândită uniform în sectorul bancar, ar reprezenta o epuizare tolerabilă a protecției. Dar o astfel de criză nu ar afecta băncile în mod egal; băncile mai slabe ar avea parte de o reducere mult mai mare, notează analiștii de la S&P Global.

Ping An Bank și Minsheng Bank, ambele lovite de vânzări rapide în ultimele zile, au avut 10,6% și 10,3% din totalul portofoliului de credite acordate grupurilor imobiliare în prima jumătate a anului. Minsheng are legături strânse cu Evergrande. Se crede că Shengjing Bank, deținută majoritar de Evergrande, a împrumutat din greu compania. Din punctul de vedere al multor investitori care urmăresc situația, nu este cazul unei crize bancare de fond. Dar „situația s-ar schimba foarte repede” dacă o bancă de mărimea Minsheng s-ar dovedi vulnerabilă, spune un director executiv de fond de administrare a activelor, din China. Probabil că autoritățile centrale vor interveni rapid la primul semn de primejdie la o bancă importantă, adaugă investitorul.

Preocupările mai imediate țin de legăturile Evergrande cu sistemul financiar nebancar din  China. Aproximativ 45% din datoriile sale purtătoare de dobândă, în prima jumătate a anului 2020, provin de la trusturi și alți creditori nebancari, care sunt opaci și percep de obicei rate mai mari, comparativ cu doar 25% pentru împrumuturile bancare, potrivit firmei de cercetare Gavekal.

Panica pe piața obligațiunilor offshore este o altă îngrijorare. Dezvoltatorii chinezi sunt cei mai mari emitenți de obligațiuni exprimate în dolari, tranzacționate în Hong Kong, iar printre aceștia Evergrande este cel mai mare emitent. Obligațiunile companiei s-au tranzacționat la mai puțin de 30 de cenți față de dolar, în ultima săptămână. Randamentele multor alți dezvoltatori au crescut cu peste 30%. Investitorii așteaptă un semnal de la Beijing. Până în prezent, absența oricărui semn puternic de sprijin a arătat că autoritățile de reglementare nu vor să intervină, așa cum au făcut recent cu Huarong, un investitor de stat aflat în dificultate, care în august a impus un bail-out complet. Tratamentul acordat Huarong, care este legat de sistemul financiar al Chinei, sugerează că Xi încă dorește să evite o criză generalizată a pieței.

Dacă Evergrande ajunge la default, încă există posibilitatea ca guvernul să intervină pentru a ajuta particularii. Statul, care probabil va fi îngrijorat de protestele din ultimele zile ale celor ce au economisit cumpărând produsele de gestionare a averii de la Evergrande, se așteaptă să fie obligat să intermedieze o salvare parțială pentru activele cele mai legate de stabilitatea socială. Un astfel de proces ar fi concentrat pe proprietățile pe care compania le-a vândut deja oamenilor obișnuiți și care nu au fost construite încă. Firma de cercetare Capital Economics estimează că există aproximativ 1,4 milioane. Asta ar putea avea implicații asupra unei serii de companii care derulează proiecte de construcții în toată țara și preiau active în provinciile în care își au sediul. Menținând aceste proiecte în curs de dezvoltare, furnizorii și contractanții ar fi, de asemenea, în situație de bail-out.

Un tertip pentru organizarea unui astfel de salvări va fi găsirea de cumpărători. Represiunea asupra efectului de levier a lăsat puțini dezvoltatori cu excesul de numerar necesar pentru a face astfel de achiziții. Prin urmare, spune Stephen Jen, de la Eurizon Capital, un administrator de active, este posibil ca guvernele locale să fie nevoite să intervină.

Poate că cel mai mare risc de contagiune care apare în piață nu este cel reprezentat de Evergrande în sine, ci de represiunea de neclintit a domnului Xi asupra acestui tip de companii. Din această perspectivă, Evergrande nu este cauza principală a problemelor din sectorul imobiliar din China, spune Logan Wright, de la Rhodium Group. În schimb, este un simptom al eforturilor Partidului Comunist Chinez de a remodela natura pieței. După asaltul asupra sectorului tehnologic din China, domnul Xi le-a oferit analiștilor toate motivele pentru a crede că intenționează să pună în operă această campanie, spune Wright.

Aceste implicații sunt mai mari decât actualul tumult din piață. Sectorul imobiliar din China reprezintă 20-25% din economia sa. O campanie extinsă împotriva datoriilor dezvoltatorilor ar putea reduce semnificativ perspectivele de creștere ale Chinei, spune Tommy Wu, de la Oxford Economics. Dar o astfel de strategie ar putea duce la tulburări economice și financiare mult mai mari, mai departe. În cele din urmă, autoritățile de reglementare ar putea fi forțate să salveze industria imobiliară împreună cu cea financiară, spune Wu. Un astfel de scenariu, în cel mai rău caz, prezintă îngrijorări cu mult dincolo de soarta Evergrande și ridică întrebări cu privire la direcția în care campaniile implacabile și de amploare ale domnului Xi duc China. >>

Miliarde de euro, injectate de guverne după creșterea prețurilor la gaze. Strategia UE și calea aleasă până acum de țările mari

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here