“Capitalismul” din China intră într-o epocă nouă. Semnificația loviturii de 37 miliarde dolari, dată de Partidul Comunist

Sursa: Xinhua

Întreprinderea privată se confruntă cu noi obstacole formidabile, în China, scrie The Economist. În contextual loviturii dure încasate de cel mai celebru dintre miliardarii chinezi, publicaţia britanică lărgeşte cadrul şi reuşeşte să ducă analiza suficient de departe ca aceasta să poată prezenta imaginea de ansamblu: Partidul Comunist Chinez pătrunde în măruntaiele companiilor.

“La un summit cu cei mai bogați antreprenori din China, organizat la sfârșitul anului 2018, Xi Jinping a încercat să calmeze îngrijorările că statul a declarat război sectorului privat al țării. Deși oficialii din Beijing petrecuseră anul precedent chemându-i la ordin, președintele Chinei a insistat că zvonurile despre o presiune puternică a influenței partidului în sectorul privat nu sunt adevărate. El i-a îndemnat pe oamenii de afaceri să „ia o pastilă de liniştire”.

Medicamentul a fost greu de înghițit. De atunci, Partidul Comunist a căutat săaibă mai multe de zis în recrutare și deciziile de afaceri. Iar după ce şi-a supus o bandă de șefi căpoşi de la conglomeratele financiare supraîndatorate, statul îi vizează acum pe miliardarii din companiile chineze de tehnologie, făcându-le clar că criticii sinceri nu vor fi tolerați.

Preocuparea domnului Xi a fost întotdeauna menținerea stabilității sociale și financiare a Chinei. Menținerea sub control a marilor afaceri face parte din acest plan. Nu ar trebui să surprindă faptul că statul este acum interest de sectorul tehnologiei, care s-a extins rapid. Șase dintre cele mai valoroase 20 de companii listate în China sunt firme de tehnologie, iar împreună cu miliardele de utilizatori au impact asupra vieţii și portofelelor aproape tuturor cetățenilor.

Socoteala cu acest sector a început cu cee ace păruse a fi o lovitură la adresa celui mai mare grup de tehnologie financiară din China. Suspendarea, în 5 noiembrie, de către autoritățile de reglementare a ofertei publice inițiale de 37 miliarde de dolari a ANT Financial, cu o notificare mai mică de 48 de ore, a fost interpretată la început doar ca un avertisment dat fondatorului său, Jack Ma, care anterior criticase băncile de stat din China. Dar, pe 10 noiembrie, publicarea unui proiect extins de noi reguli pentru grupurile de tehnologie a dezvăluit ambițiile statului de a aduce la ordin nu doar ANT, ci întreaga industrie tehnologică a Chinei.

Relația domnului Xi cu magnatii Chinei a fost întotdeauna problematică. Atunci când a devenit președinte, în 2013, a moștenit un sistem corporativ plin de fraude, reglementări neuniforme și cu datorii în creştere. După succesul unei campanii anticorupție care vizase în principal oficialități, domnul Xi a vizat un grup de oameni de afaceri care investeau sume uriașe în investiții riscante din străinătate. Achizițiile au inclus SeaWorld, un grup de parcuri de distracții americane și Waldorf Astoria, un hotel elveţian din New York. Oficialii au susținut că multe dintre aceste achiziții erau mijloace deghizate prin care era deturnat capitalul din China.

Mulți dintre oamenii de afaceri care se imaginaseră la un moment dat ca un Warren Buffett chiez au sfârşit în închisoare sau mai rău. Wu Xiaohui, președintele Anbang, care, printer altele, a cumpărat Waldorf, a primit, în 2018, o pedeapsă de 18 ani de închisoare pentru infracțiuni financiare. Ye Jianming, care a încercat să cumpere o participație de 9 miliarde de dolari la Rosneft, un producător rus de petrol, a fost reținut la începutul anului 2018. Încă nu se cunoaşte unde este ţinut. Xiao Jianhua, un broker al elitei politice chineze, care a controlat odinioară Baoshang Bank, a fost răpit de agenții chinezi din apartamentul său de la hotelul Four Seasons din Hong Kong, în 2017, și se crede că va coopera cu autoritățile în deşirarea conglomeratului său financiar.

Represiunea a pus capăt brusc unei creșteri a cheltuielilor globale ale firmelor chineze: în 2016, au existat 200 de miliarde de dolari în fuziuni și achiziții în străinătate, pe când cifra din 2019 a fost mai mică de o cincime din aceasta. Iar sub presiunea guvernului, grupurile private au cedat active în valoare de miliarde de dolari. HNA, un grup aerian și logistic care cu o participație mare în Deutsche Bank și Hilton Worldwide, a vândut active în valoare de peste 20 miliarde de dolari, în ultimii ani. Anbang Insurance a fost naționalizată, punând Waldorf în proprietatea Ministerului Finanțelor din China. Baoshang a fost preluat de stat și i s-a permis să intre faliment, în august. Achizițiile de cluburi de fotbal europene de către grupurile chineze au încetat.

Analiștii au lăudat modul în care riscurile sistemice prezentate de companii precum Anbang și HNA par să fi fost reduse, sub supravegherea domnului Xi. În China, puțini îndrăznesc să-l critice pentru eșecurile sale. Cei care au făcut acest lucru au fost tratați cu severitate. Ren Zhiqiang, un membru senior al Partidului Comunist, care a condus odată o firmă de stat, le-a scris o misivă prietenilor, la începutul acestui an, în care s-a referit la domnul Xi ca la un „clovn gol”. În septembrie, a fost condamnat la 18 ani de închisoare, pentru luare de mită și delapidare.

Partidul și-a sporit influența asupra firmelor private şi în moduri mai subtile. În cadrul unei strategii denumite „construirea partidului”, firmelor li s-a cerut să organizeze comitete de partid care să pot poată opina dacă o decizie corporativă este conformă cu politica guvernului. Numărul comitetelor din companiile tranzacționate public, dar cu control privat, este încă scăzut. Potrivit unui sondaj realizat de Plenum pe 1.378 de firme chineze cotate la bursă, dintre cele 61% care erau controlate privat, doar 11,5% aveau clauze de “construcție a partidului” în statutul lor, comparativ cu 90% în rândul firmelor de stat.

Invitație de partid

Cu toate acestea, prevalența unor astfel de comitete pare să crească. În septembrie, domnul Xi a cerut sectorului privat să „se unească în jurul partidului”. O zi mai târziu, Ye Qing, vicepreședinte al Federației pentru Industrie și Comerț, o organizație puternică, sub controlul Partidului Comunist, a emis o listă mai detaliată de solicitări. El a cerut grupurilor private să înființeze departamente de resurse umane conduse de Partid și unități de monitorizare care să permită Partidului să-i auditeze pe managerii companiei.

Acest lucru ar putea să nu afecteze în mod egal toate firmele. „Pentru companiile mari, nu există negocieri. Partidul se apropie de tine și tu spui da”, spune Joe Zhang, un consultant în afaceri care a făcut parte din consiliile de administrație ale corporațiilor private și de stat chineze. Cu toate acestea, el susține că pentru majoritatea firmelor mai mici, mai puțin vizibile și nu la fel de importante din punct de vedere economic, celulele partidului sunt puțin mai mult decât o ștampilă, deoarece profiturile vor depăși influența statului asupra procesului decizional. Nici influența lor nu poate fi neapărat nedorită. Un director executiv a cărui companie are un comitet de partid susține că, apropiindu-se de gândirea conducerii partidului, „putem conduce compania în consecință”. Aceasta conduce la evitarea unor potențiale ciocniri cu statul.

Până în prezent, există puține dovezi care să sugereze că comitetele de partid au afectat profitabilitatea, spune Huang Tianlei, de la Peterson Institute for International Economics, un grup de reflecție. Dar o influență sporită a partidului ar putea inhiba unele operațiuni. „Inovația poate fi suprimată. Poate apărea mai multă birocrație. O firmă poate trece de la orientarea către profit la orientarea către obiective, sacrificând profitabilitatea”, spune Huang.

Este posibil ca aceste comitete de partid să joace în curând un rol mai mare în firmele de tehnologie. O serie de noi reglementări prezintă o amenințare mai imediată. ANT este conectat la sute de milioane de oameni prin intermediul platformelor sale de plăți și împrumuturi. La fel ca alți giganți tehnologici chinezi, deține date prețioase despre clienți și controlează o conductă prin care sunt împrumutate și cheltuite sute de miliarde de dolari. O astfel de putere aflată în mâini private este o sursă de tensiune între partid și antreprenori.

„Aceste resurse trebuie să fie strict controlate și loialitatea politică a firmelor și antreprenorilor, nu numai față de regim, ci și față de liderii politici individuali, trebuie menținută cu strictețe”, spune Sun Xin, de la King’s College London. „Cazul ANT este doar o manifestare a acestei logici de bază”.

Oprirea IPO a lui ANT a fost declanșată de noile proiecte de reglementări care vizează micro-împrumuturile online. Pentru ANT, regulile pot fi interpretate doar ca un atac asupra platformei de creditare a firmei, cea mai mare sursă de venit a acesteia. Domnul Ma ar putea regreta compararea băncilor din China cu casele de amanet, la care a recurs într-un discurs ţinut în octombrie. Comentariile i-au înfuriat pe înalții oficiali și au jucat un rol în suspendarea pripită a IPO lui ANT. Dar domnul Ma nu este vinovat pentru ultimul atac al regulilor antitrust, deși este posibil să fi accelerat sosirea lor.

Competiţia pentru influență

Noile reguli, luate în considerare de ceva timp, vor aplica pentru prima data, în mod explicit, controale de monopol asupra firmelor de internet și de comerț electronic. De mulți ani, legile antitrust din China nu au scutit grupurile, dar nici nu au fost vizate în cazuri de monopol. Acest lucru le-a permis câtorva companii să controleze zone mari ale economiei digitale. Acestea vizează, de asemenea, structurile care le-au permis firmelor tehnologice chineze să adune capital în străinătate. Împiedicate timp de două decenii să le permită investitorilor străini să cumpere direct acţiuni, practic toate grupurile tehnologice înfometate de capital au ocolit regulile folosind o „entitate cu interes variabil” (VIE) pentru a conecta numerarul străin la piața chineză. Structura creează o companie holding offshore în care investesc străinii. Compania respectivă are un acord contractual cu o firmă onshore pentru a primi avantajele economice ale activelor subiacente.

Structura “VIE” a fost mult timp tolerată de autoritățile chineze, dar fără o recunoaștere legală deplină. Străinii nu au practic niciun refugiu în China pentru a revendica drepturile asupra activelor în care au investit. Fondurile străine au fost multă vreme îngrijorate din cauza acestui cadru, dar majoritatea companiilor de tehnologie chineză îl folosesc în continuare pentru a-și structura listările în străinătate. Noile norme antitrust le-ar putea impune companiilor să solicite aprobarea pentru astfel de aranjamente, punând sub semnul întrebării dacă VIE vor mai fi permise în viitor, iar astfel chiar modul în care capitalul străin va ajunge la firmele tehnologice chineze. Amenințarea cu retragerea aprobării tacite pentru o companie de tip VIE este un alt mod prin care statul poate intimida firmele și pe proprietarii acestora.

Poate că noile reguli îl vor smeri pe francul domn Ma. El nu a vorbit public în această privință, dar ANT şi-a îndoit genunchii și a acceptat să adopte noile reglementări. Domnul Xi a arătat clar că nicio companie nu este prea mare și niciun IPO prea valoros pentru a-i fi permis să conteste statul.”

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here