Cât costă închiderea școlilor când în joc e viitorul celei mai numeroase generații din istoria lumii. Ce planuri are România și ce se întâmplă la alții

Foto: INQUAM/Octav Ganea

Evoluția pandemiei de coronavirus va continua să împiedice deschiderea normală a școlilor în România, explica, recent, ministrul Educației, Monica Anisie. Potrivit oficialului de la București, cel mai bun scenariu care se prefigurează este acela al unui sistem hibrid (toate detaliile – AICI). De la anunțul ministrului și până în prezent însă, numărul cazurilor noi de Covid-19 a explodat în România, ducând la cifre-record pe care țara nu le-a înregostrat nici în vârful din primăvară al pandemiei. Mai mult, în spitalele din Capitală locurile d ela terapie s-au epuizat, aceasta fiind o altă premieră nefericită.

Dar care este situația în alte state, când vine vorba de redeschiderea școlilor? Și ce soluții există acolo unde guvernele se tem că redeschiderea școlilor ar putea declanșa fenomene în lanț, din punct de vedere sanitar, pe care cu greu le-ar putea pune sub control?

Mințile copiilor sunt pe punctul de a fi risipite, iar asta în toată lumea. Din cauza izbucnirii pandemiei de Covid-19, mai mult de 90% dintre elevi nu au mai putut merge la școală. De atunci numărul celor aflați în această situație a scăzut cu o treime, deoarece cursurile s-au redeschis în mai multe țări din Europa și Asia de Est. Însă în alte zone, progresul este lent.

În SUA, unele districte școlare, inclusiv din Los Angeles și San Diego, intenționează să ofere doar învățare la distanță atunci când începe noul lor an școlar. Guvernul din Kenya a aruncat la coș tot anul, lăsând copiii inactivi până în ianuarie. În Filipine, președintele Rodrigo Duterte spune că s-ar putea să nu lase niciun copil să se întoarcă la clasă până la găsirea unui vaccin. Africa de Sud a redeschis cazinourile, dar numai o parte din școli.

Este de înțeles că mulți părinți sunt speriați. Covid-19 este nou și încă puțin înțeles. Școlile sunt mari și aglomerate. Copiii mici nu vor remarca distanțarea socială. Atenție este cea adecvată, cu precădere atunci când cazurile sunt în creștere. Dar beneficiile redeschiderii școlilor depășesc de obicei costurile.

Noul coronavirus prezintă un risc scăzut pentru copii. Studiile sugerează că, pentru persoanele sub 18 ani, probabilitatea de a se îmbolnăvi este la o treime sau jumătate. Cei sub 10 ani, potrivit datelor britanice, prezintă un risc de 1.000 de ori mai redus de a muri decât adulții cu vârste cuprinse între 70 și 79 de ani. Dovada sugerează că nu sunt în special susceptibile să-i infecteze pe ceilalți.

În Suedia, personalul din creșe și școli primare (care aici nu au închise deloc) nu a avut mai multe șanse să ia coronvirusul decât cei care lucrează în alte sectoare. Un nou studiu, realizat pe 1.500 de elevi adolescenți și 500 de profesori care s-au întors la școală în Germania, a constatat că doar 0,6% aveau anticorpi împotriva virusului, mai puțin de jumătate din rata națională identificată de alte studii. Sigur, un focar apărut la o școală secundară din Israel a dus la infectarea a peste 150 de elevi și angajați. Dar cu luarea unor măsuri de precauție, riscul poate fi redus la minimum.

Costurile încetării școlii sunt mari. Copiii învață mai puțin și își pierd obiceiul de a învăța. Zoom-ul este un substitut groaznic pentru sălile de clasă. Copii săraci, care au mai puține șanse să aibă Wi-Fi bun și părinți educați, rămân și mai mult în urma semenilor lor mai bine plasați. Părinții care nu au unde să-și lase copiii se chinuie să ajungă la serviciu. Mamele au aici sarcina cea mai grea și astfel trec printr-o criză mai mare în plan profesional. Copiii ținuți în afara școlii sunt mai susceptibili să sufere de abuz, de malnutriție și de o sănătate mentală precară.

Închiderea școlilor este destul de rea în țările bogate. Dar răul făcut celor săraci este mult mai mare. Probabil 465 de milioane de copii nu pot beneficia cu ușurință de cursurile online deoarece nu au conexiune la internet. În unele părți ale Africii și Asiei de Sud, familiile sunt într-o situație atât de dificilă, încât mulți părinți își îndeamnă copiii să renunțe la studii și să înceapă munca ori să se căsătorească. Cu cât școala stă mai mult timp închisă, cu atât va face deveni mai supărătoare această alegere. Organizația „Salvați copiii” estimează că 10 milioane de copii ar putea renunța la școală. Majoritatea vor fi fete.

Educația este calea cea mai sigură de a ieși din sărăcie. Privarea copiilor de acest lucru îi va îndrepta spre vieți mai sărace, mai scurte și mai puțin împlinite. Banca Mondială estimează că cinci luni de închidere a școlii s-ar traduce în reducerea cu 10 trilioane de dolari a veniturilor obținute de-a lungul vieții de către copii, adică echivalentul a 7% nivelul actual al PIB.

Cu astfel de pierderi potențiale catastrofale, guvernele ar trebui să depună eforturi pentru a redeschide școlile imediat ce devine sigur acest lucru. Nu ar trebui să fie o temă partizană, așa cum a devenit, din păcate, în America, unde unii presupun că este o idee proastă doar pentru că o propune președintele Donald Trump. În unele țări, sindicatele cadrelor didactice au fost împotrivă, parțial din preocuparea, justificată, pentru sănătatea publică, pe măsură ce cazurile cresc, dar și pentru că interesele profesorilor nu sunt aceleași cu cele ale copiilor (mai ales dacă sunt plătiți indiferent că lucrează sau nu). Principala uniune sindicală din Los Angeles îndeamnă ca școlile să rămână închise până la satisfacerea unei lungi liste de revendicări, inclusiv visul iluzoriu al îngrijirii medicale universale în America. Copiii nu pot aștepta atât de mult.

Țările care au repornit școala, cum ar fi Franța, Danemarca, China și Noua Zeelandă, oferă ponturi pentru minimizarea riscurilor. Ele îi lasă pe profesorii cei mai vulnerabili să rămână acasă. De obicei, au redus numărul elevilor de la clasă, chiar dacă asta însemna că mulți copii pot petrece doar o parte din săptămână cu profesorii lor. Orarele au fost modificate, în sensul eșalonării orelor, pentru a preveni aglomerația pe coridoare, la porțile școlii și în sălile de mese. Au cerut și încurajat purtarea măștii. Au stimulat testarea și monitorizarea în școală. Centrele pentru controlul și prevenirea bolilor au elaborat ghiduri echilibrate, care includ măsuri precum separarea birourilor la o distanță de doi metri între ele.

Țările europene au așteptat, în medie, aproximativ 30 de zile după ce infecțiile au atins maximul, înainte de a redeschide într-un anumit grad școlile. Ulterior, mulți au relaxat regulile pentru a lăsa majoritatea elevilor să se întoarcă la școală în același timp. Nu există o experiență similară, despre redeschiderea școlilor, și în locuri în care virusul a fost la fel de răspândit cum este azi în Arizona, Florida sau Texas. Astfel de zone vor trebui să aducă virusul sub control înainte de începerea noului an școlar. Asta înseamnă, probabil, că nu toți copiii vor putea să se întoarcă la școală pentru un program complet. Dar câteva zile pe săptămână cu un profesor sunt mai bune decât niciuna. Și, la fel ca în Europa, școlile se pot deschide tot mai mult pe măsură ce Covid-19 se retrage.

Compromisurile din sudul global sunt și mai grele. Doar un sfert din școlile din cele mai sărace țări au săpun și apă curentă pentru spălarea mâinilor. Cu toate acestea, școlile din astfel de locuri sunt, de asemenea, acele locuri în care elevii sunt adesea hrăniți și vaccinați. Închiderea face copiii mai vulnerabili la foame și rujeolă, iar acest risc îl depășește aproape sigur pe cel al Covid-19. Pentru guvernele țărilor sărace, strategia prudentă este, prin urmare, de a acționa cu îndrăzneală. Să pună sindicatele cu botul pe labe și să redeschidă școlile. Să ducă campanii puternice de reînscriere, destinate în special fetelor. Să ofere mici sume de bani sau cadouri (cum ar fi măști sau pixuri) pentru a ușura grijile părinților cu privire la costurile reîntoarcerii copiilor în sălile de clasă.

Redeschiderea în siguranță a școlilor lumii nu va fi ieftină. Pe lângă miliarde de recipiente cu dezinfectant pentru igienizarea mâinilor, acest pas va necesita și organizare atentă, programe flexibile și asistență pentru elevii rămași urmă. Va costa banii contribuabililor, dar și contribuabilii sunt adesea părinți. Țările bogate ar trebui să-i ajute pe cei săraci cu suportarea unora dintre costuri. Oricât de abrupte ar fi ele, tot vor fi nimic în comparație cu costurile pe care le presupune lăsarea în ignoranță a celei mai numeroase generații din istoria lumii.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here