CCR, ciuma roșie! E vremea acțiunii

Curtea Constituțională este în clipa de față ceea ce fusese și în perioada guvernării PSD-ALDE, respectiv mâna cu care politicieni hoți fură un popor liniștit, putând astfel să prezinte la orice control electoral un cazier curat. Doar că acest cazier a fost falsificat.

Teoria ne spune că, într-o democrație ca a noastră și pe un cadru constituțional precum cel autohton, despre judecătorii CCR și deciziile lor se impune să vorbești ca despre morți: numai de bine. E o zicală pe care cu siguranță am auzit-o cu toții de când suntem mici și de foarte multe ori. Atât de prezentă este în viața noastră, încât ne-am obișnuit să-i tolerăm falsul și neadevărul pe care le propagă: anume, că despre toți morții ai ce vorbi de bine. Ei bine, nu e deloc așa.

O grămadă de oameni lasă moștenire după ce se sting un munte de mizerii comise în timpul vieții. Cum și de ce le-ai pune fundă ulterior, doar pentru că, vezi Doamne, între timp au dobândit statut de răposat?

Din acest punct de vedere, cazul special al CCR este unul elocvent. Această rangă instituțională cu care infractori cu gulere albe operează la vedere, la adăpostul imperativul „se execută, nu se comentează”, trebuie la un moment dat topită și transformată într-un instrument pașnic și util.

Se pun aici două întrebări majore, la care răspunsurile sunt așezate în registre diferite: De ce? Cum?

Prima întrebare – DE CE? – ține de registrul actualității. Din acest motiv este și cea mai simplă.

Dovadă, pleiada de răspunsuri care nu mai au nevoie de reconfirmare, căci au o realitate obiectivă. Le trec în revistă mai jos:

• Îngroparea dosarelor în care au fost folosite probe obținute din interceptările SRI.
• „Publicitatea„ procedurii din dosare. Astfel, persoanele indicate în actul de sesizare au aflat despre existența anchetei, iar după redeschiderea urmăririi penale procurorii au fost în imposibilitatea de a solicita mandate de supraveghere tehnică.
• Eliminarea președintelui din procedura de numire a șefului ANCOM.
• CCR a decis că șeful direcției de informații a ministerului de Interne poate fi numit de ministrul de interne fără avizul CSAT.
• Aruncarea în aer a infracțiunii de conflict de interese.
• Ajutor dat evazioniștilor.
• Dezincriminarea abuzului în serviciu.
• Evaporarea infracțiunii de tentativă de abuz în serviciu.
• Redefinirea noțiunii de neglijență în serviciu, astfel că pedepsele se aplică doar în cazul încălcării legislației primare.
  Reglementarea unui prag valoric la abuzul în serviciu, decizie utilizată de fosta soție a lui Liviu Dragnea, în dosarul său.
• Avocații nu pot fi excluși din barou dacă au fost condamnați definitiv fără a se clarifica sintagma faptei „de natură să aducă atingere prestigiului profesiei”. 
• A stabilit că, pe lângă soții și rudele de gradul I, mai pot refuza să dea declarații ca martor în dosare și concubinii sau foștii concubini. 
• Ordonanțele nu se pot ancheta.
• Decizie dată pentru o singură persoană: obligarea Laurei Kovesi să participe la audierile Comisiei parlamentare privind alegerile din 2009.
• Tragerea pe linie moartă a mandatelor obținute pe siguranță națională.
• Lăsarea în aer a duratei controlului judiciar.
• Pe 1 februarie 2018, Curtea Constituțională a stabilit că modificările aduse legii de funcționare a Agenției Naționale de Integritate de către coaliția parlamentară sunt constituționale. Astfel, aleșii găsiți în conflict de interese sau în stare de incompatibilitate în perioada 2007-2013 au scăpat de interdicții. 
• Reducerea prerogativelor președintelui în procedura de numire a conducerii instanței supreme. 
• CCR a acceptat modificarea adusă de PSD legii 303/2004, prin care șeful statului poate respinge o singură dată propunerile Ministerului Justiției de numire a șefilor DNA, DIICOT și Parchetului General.
• L-a obligat pe șeful statului să o revoce pe Laura Codruța Kovesi din funcția de procuror-șef al DNA (CEDO a condamnat recent România pentru acest lucru).
• Respingerea desemnării lui Ludovic Orban, în funcția de prim-ministru, pornind de la o declarație politică.
• A declarat neconstituționale amenzi decise când însuși Valer Dorneanu era șeful Camerei Deputaților.

A doua întrebare – CUM? – plutește în dimensiunea posibilității. La acest capitol, problemele suplimentare sunt generate de situația politică încâlcită. Nu este limpede când și dacă vom avea alegeri parlamentare anul acesta, iar formațiunile toxice, de tipul PSD, ALDE, Pro România și UDMR vor depune eforturi titanice să-și păstreze intact barosul CCR.

Însă având în vedere sângele rece în a acționa în disprețul Constituției și interesului general, pe care CCR l-a demonstrat inclusiv într-un context-limită precum cel al pandemiei, e evident că nici președintele Iohannis, nici forțele politice reformatoare nu mai pot trece subiectul CCR în plan secund.

Dar pârghiile lor, chiar dacă aparent limitate, pot fi potențate de o nouă „revoluție” de jos în sus, așa cum s-a întâmplat în perioada asediului PSD-ALDE asupra statului de drept.

A sosit momentul ca mult prea tehnicul și labirintic subiect al reglementării rolului CCR și al desemnării judecătorilor constituționali să devină punctul principal pe agenda societății civile. Uriașul fenomen „Piața Victoriei” nu-și va găsi sensul deplin până când răul nu va fi smuls din rădăcină.

Iar asta înseamnă recuperarea legitimității unei instituții de calibrul CCR, așezarea rolului ei în matcă constituțională și deșurubarea unor trepăduși în haine de judecători CCR care, atunci când nu răspund la comenzile mafiei, își votează pensii, își acordă largi privilegii și își negociază super-imunități.

Dacă e nevoie de referendum pentru asta, atunci referendum să fie, iar dacă sunt necesare mișcări ample din partea societății, atunci asta să se întâmple.

Altfel, în lipsa unei implicări masive a celor care până la urmă plătesc din greu deciziile aberante și costisitoare ale CCR – adică noi, cetățenii – e evident că drumul României nu se va înfunda de la amenințări globale, precum Covid-19, ci de la pericole ușor mai meschine, precum Dorneanu&Co.

În ciuda aparențelor, România devine, ușor-ușor, orice altceva decât o democrație, câtă vreme este condusă nu de cei legitimați prin vot popular, ci de o mână de așa-ziși gardieni ai Constituției ce activează după modelul sovietelor.

P.S.: Ultima lovitură de răsunet a CCR, cea privind amenzile din timpul stării de urgență, care practic anulează o altă decizie pecetluită de Dorneanu când era șeful Camerei Deputaților, spune totul despre degradarea ireversibilă pe care a atins-o această instituție. Vorbește de la sine despre culmile relativismului deciziilor CCR și despre suspendarea legilor fizicii, când vine vorba de a onora comenzi politice.

Practic, CCR, sub conducerea pesedistului Valer Dorneanu, a ajuns până acolo încât să „fure”, și nu o dată, din propria „casă”.

Acum peste un secol i s-a întâmplat asta și lui Lenin, cu ale cărui idei despre conducerea statului seamănă tot mai mult practica CCR.

Istoricul și diplomatul, Douglas Smith, povestește superbul episod, în Ultimele zile ale aristocrației ruse:

• „Lenin și bolșevicii au instituit un jaf de proporții uriașe. Banditismul pur a cuprins toată țara și s-a răspândit, scăpând de sub orice control. (…) La Petrograd făceau ravagii furturile de mașini, cărora până și Lenin le-a căzut victimă. Liderul bolșevic își însușise, pentru uzul personal, trei automobile de lux din garajul imperial al Palatului Alexandru. (…) Prefera să meargă cu automobilul Delauny-Belleville al lui Nicolae al II-lea, până când mașina i-a fost oprită, în martie 1918, de o bandă înarmată ai cărei membri i-au ordonat să coboare și l-au lăsat, neajutorat, în plină stradă, în timp ce bandiții s-au urcat în mașină și au demarat în trombă”.

Super-averea judecătorului CCR Marian Enache: salariu, două pensii și două indemnizații