Ce ne învață istoria despre șansele la prosperitate după o pandemie

Sursa: Pixabay

Oamenii cheltuiesc mai mult, își asumă riscuri mai mari și cer mai mult de la politicieni, dar nici tulburările sociale nu ne vor ocoli, notează The Economist, într-un material care schițează viitorul post-pandemic, prin prisma lecțiilor lăsate de trecut.

<< Pandemia de holeră de la începutul anilor 1830 a lovit puternic Franța. A măturat aproape 3% dintre parizieni într-o singură lună, iar spitalele au fost copleșite de pacienți ale căror afecțiuni nu puteau fi explicate de medici. Sfârșitul molimei a determinat o renaștere economică, Franța urmând Marea Britanie în revoluția industrială. Dar, după cum știe oricine a citit „Les Misérables”, pandemia a contribuit și la un alt fel de revoluție. Săracii orașului, cei mai afectați de boală, s-au întors împotriva celor bogați, care fugiseră la casele lor de la țară pentru a evita contagiunea. Franța a avut parte de instabilitate politică timp de câțiva ani.

Astăzi, chiar dacă covid-19 se dezlănțuie în țările mai sărace, lumea bogată se află în pragul unui boom post-pandemic. Deoarece vaccinările reduc numărul spitalizărilor și decesele cauzate de virus, guvernele ridică restricțiile care impuneau șederea la domiciliu și slăbesc regulile privind amestecul socializarea. Mulți dintre cei care fac prognoze consideră că economia Americii va crește cu aproximativ 7% în acest an, cu aproximativ cinci puncte procentuale mai mult decât tendința pre-pandemică, de puțin peste 2%. Alte țări sunt, de asemenea, pe drumul unei creșteri neobișnuit de rapide. Analiza The Economist a datelor PIB pentru economiile G7, din 1820, sugerează că o astfel de accelerare sincronizată, în raport cu tendința, este rară. Nu s-a întâmplat de la boom-ul postbelic din anii 1950.

Situația este atât de necunoscută, încât economiștii se întorc în istorie pentru a-și face o idee cu privire la ce să ne așteptăm. Datele sugerează că, după perioade de perturbare non-financiară masivă, cum ar fi războaie și pandemii, PIB-ul tinde să-și revină. Dar mai oferă trei lecții. În primul rând, în timp ce oamenii sunt dornici să iasă și să petreacă, incertitudinea mai persistă ceva timp. În al doilea rând, pandemia încurajează oamenii și întreprinderile să încerce noi modalități de a face lucrurile, îmbunătățind structura economiei. În al treilea rând, după cum arată exemplul „Les Misérables”, urmează adesea răsturnări politice, cu consecințe economice imprevizibile.

Să luăm mai întâi cheltuielile de consum. Dovezile din pandemiile anterioare sugerează că, în faza acută, oamenii se comportă așa cum au făcut-o în ultimul an de covid-19: acumulează economii pe măsură ce oportunitățile de cheltuieli dispar și devine riscant să ieși afară. În prima jumătate a anilor 1870, în timpul unui focar de variolă, rata de economisire a gospodăriilor din Marea Britanie s-a dublat. Rata de economisire a Japoniei s-a dublat în primul război mondial. În 1919-1920, pe măsură ce gripa spaniolă se dezlănțuia, americanii au pus de-o parte mai mulți bani decât în ​​orice an ulterior, până la al doilea război mondial. Când a izbucnit războiul, economiile au crescut din nou, gospodăriile acumulând solduri suplimentare, în 1941-1945, în valoare de aproximativ 40% din PIB.

Istoria este, de asemenea, un ghid pentru ceea ce fac oamenii, odată ce viața revine la normal. Cheltuielile cresc, determinând recuperarea ocupării forței de muncă, dar nu există prea multe dovezi ale excesului de tip bacanale. Ideea populară că oamenii au sărbătorit sfârșitul morții negre prin „curvie sălbatică” și „veselie isterică”, așa cum presupun unii istorici, este (probabil) apocrifă. Anii 1920 au fost departe de a fi clocotitori, cel puțin la început. În ajunul Anului Nou 1920, după ce amenințarea cu gripa spaniolă a trecut, „Broadway și Times Square semănau mai mult cu vremurile vechi”, potrivit unui studiu, deși America se simțea totuși „o națiune bolnavă și obosită”. O lucrare recentă a Goldman Sachs estimează că în 1946-1949 consumatorii americani au cheltuit doar aproximativ 20% din excesul de economii. Aceste cheltuieli suplimentare au împins cu siguranță boom-ul postbelic, deși rapoartele guvernamentale lunare despre „starea afacerii”, de la sfârșitul anilor 1940, erau totuși pline de îngrijorarea privind o încetinire iminentă (și într-adevăr economia a intrat în recesiune, în 1948-1949). Consumul de bere a scăzut de fapt în acei ani. Comportamentul precaut al consumatorilor poate fi unul dintre motivele pentru care există puține dovezi istorice ale creșterilor inflației induse de pandemie.

A doua mare lecție culeasă din creșterile post-pandemice se referă la „partea de ofertă” a economiei – cum și unde sunt produse bunuri și servicii. Deși, în ansamblu, după o pandemie oamenii par a fi mai puțin dornici de distracție frivolă, unii ar putea fi mai dispuși să încerce noi modalități de a câștiga bani. Istoricii cred că Moartea Neagră i-a făcut pe europeni mai aventuroși. Îmbarcarea pe o navă și pornirea către noi ținuturi păreau mai puțin riscante atunci când atât de mulți oameni mureau deja acasă. „Apollo’s Arrow”, o carte recent apărută, a lui Nicholas Christakis, de la Universitatea Yale, arată că pandemia de gripă spaniolă a cedat locul „expresiilor în creștere de asumare a riscurilor”. Într-adevăr, un studiu pentru Biroul Național de Cercetări Economice din America, publicat în 1948, a constatat că numărul de start-up-uri a crescut din 1919. Astăzi, formarea de noi afaceri crește din nou, în toată lumea bogată, deoarece antreprenorii încearcă să umple golurile de pe piață.

Alți economiști au făcut o legătură între pandemii și o altă schimbare a „părții de ofertă” a economiei: utilizarea tehnologiei de economisire a forței de muncă. Șefii ar putea dori să limiteze răspândirea bolilor, iar roboții nu se îmbolnăvesc. O lucrare a cercetătorilor de la FMI analizează o serie de focare recente de boli, inclusiv Ebola și SARS, și constată că „evenimentele pandemice accelerează adoptarea roboților, mai ales atunci când impactul asupra sănătății este sever și asociat cu o recesiune economică semnificativă”. Anii 1920 au fost, de asemenea, o eră a automatizării rapide, în America, în special în operarea telefonică, care devenise unul dintre cele mai frecvente locuri de muncă pentru tinerele americane, la începutul anilor 1900. Alții au trasat o legătură între Moartea Neagră și tipografia lui Johannes Gutenberg. Există încă puține dovezi serioase despre o creștere a automatizării din cauza covid-19, deși abundă de povești despre apariția roboților.

Cu toate acestea, dacă automatizarea privează oamenii de locuri de muncă, este o altă problemă. Și unele cercetări sugerează că, de fapt, lucrătorii se descurcă mai bine în urma pandemiilor. O lucrare publicată anul trecut de Banca Rezervei Federale din San Francisco constată că salariile reale tind să crească. În unele cazuri, acest lucru se întâmplă printr-un mecanism macabru: boala elimină lucrătorii, lăsând supraviețuitorii într-o poziție de negociere mai puternică.

Cu toate acestea, în alte cazuri, creșterea salariilor este produsul schimbărilor politice – a treia mare lecție a perioadelor de boom din istorie. Când oamenii au de suferit în număr mare, atitudinile se pot schimba față de lucrători. Acest lucru pare să se întâmple în această pandemie: factorii de decizie din întreaga lume sunt relativ mai puțin interesați de reducerea datoriei publice sau de evitarea inflației decât de reducerea șomajului. O nouă lucrare a trei cadre universitare de la London School of Economics constată, de asemenea, că covid-19 a făcut oamenii din întreaga Europă mai ostili față de inegalități.

În unele cazuri, astfel de presiuni au explodat în dezordine politică. Pandemiile expun și accentuează inegalitățile preexistente, determinându-i pe cei de pe partea greșită să caute redresarea. Ebola, în 2013-2016, a crescut violența civilă în Africa de Vest cu 40%, potrivit unui studiu. Cercetări recente efectuate de FMI analizează efectul a cinci pandemii, inclusiv Ebola, SARS și Zika, în 133 de țări, începând din 2001. Ele constată că acestea au dus la o creștere semnificativă a tulburărilor sociale. „Este rezonabil să ne așteptăm ca, pe măsură ce pandemia dispare, tulburările să reapară în zonele în care existaseră anterior”, scriu cercetătorii, într-o altă lucrare a FMI. Tulburările sociale par să atingă apogeul la doi ani după încheierea pandemiei. Bucurați-vă de boom-ul care vine, cât va fi- în scurt timp poate să apară o întorsătură. >>

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here