Cel mai periculos loc de pe Pământ

Sursa: Pixabay

America și China trebuie să lucreze mai mult pentru a evita războiul pentru viitorul Taiwanului, scrie The Economist, care atrage atenţia asupra perspectivelor tot mai delicate din regiune.

<< Testul unei inteligenţe de primă mărime, scria F. Scott Fitzgerald, este abilitatea de a jongla în minte cu două idei opuse și de a avea în continuare capacitatea de a funcționa. Timp de decenii, un astfel de exercițiu de ambiguitate de înalt calibru a păstrat pacea dintre America și China în privinţa Taiwanului, o insulă cu 24 de milioane de oameni, situată la 100 de mile (160 km) de coasta Chinei. Liderii de la Beijing spun că există o singură Chină și că Taiwanul este o parte rebelă a acesteia. America dă (aprobator) din cap la ideea unei singure Chine, dar a petrecut 70 de ani asigurându-se că există două.

Astăzi, însă, această ambiguitate strategică se sparge. Statele Unite se tem să nu mai poată descuraja China din a lua Taiwanul cu forța. În martie, amiralul Phil Davidson, care conduce Comandamentul Indo-Pacific, a declarat în faţa Congresului că este îngrijorat de faptul că China va ataca Taiwanul în jurul 2027.

Războiul ar fi o catastrofă și nu numai din cauza vărsării de sânge din Taiwan și a riscului escaladării între două puteri nucleare. Un motiv este cel economic. Insula se află în centrul industriei semiconductoarelor. TSMC, cel mai valoros producător de cipuri din lume, realizează 84% dintre cele mai avansate cipuri. Dacă s-ar opri producția la TSMC, s-ar opri și industria electronică globală, costul fiind incalculabil. Tehnologia și know-how-ul firmei sunt, probabil, cu un deceniu înaintea rivalilor săi și va dura mulți ani de muncă înainte ca America sau China să poată spera să o ajungă din urmă.

Motivul şi mai mare este acela că Taiwanul reprezintă o arenă pentru rivalitatea dintre China și America. Deși Statele Unite nu sunt obligate, prin tratate, să apere Taiwanul, un asalt chinez ar fi un test al puterii militare a Americii și a hotărârii sale diplomatice și politice. Dacă flota a șaptea nu va reuși să apară, China va deveni peste noapte puterea dominantă din Asia. Aliații Americii din întreaga lume ar ști că nu se pot baza pe ea. Pax Americana s-ar prăbuși.

Pentru a înțelege cum să eviți conflictele din strâmtoarea Taiwan, începi cu contradicțiile care au menținut pacea în ultimele decenii. Guvernul de la Beijing insistă că are datoria de a realiza unificarea – chiar şi, în ultimă instanță, prin invazie. Taiwanezii, care obișnuiau să fie de acord că insula lor a fost parte a Chinei (deși a celei necomuniste), au tot ales guverne care îi subliniază separarea, dar în acelaşi timp se abţin de la a-şi declara independența. Iar America a protejat Taiwanul de agresiunea chineză, chiar dacă recunoaște guvernul de la Beijing. Aceste idei opuse sunt incluse în ceea ce moștenitorii diplomatici ai lui Fitzgerald numesc, cu seninătate, „statu quo”. De fapt, este o sursă de nevroză și îndoială fierbinte.

Ceea ce s-a schimbat în ultima vreme este percepția Americii cu privire la un punct critic în construcția militară a Chinei din strâmtoarea transversală, în curs de 25 de ani. Marina chineză a lansat 90 de nave și submarine mari în ultimii cinci ani, de patru până la cinci ori mai multe decât America, în Pacificul de Vest. China construiește peste 100 de avioane de luptă avansate în fiecare an; a desfășurat arme spațiale și este plină de rachete de precizie care pot atinge Taiwanul, navele marinei americane și bazele americane din Japonia, Coreea de Sud și Guam. În jocurile de război care simulează un atac chinez asupra Taiwanului, America a început să piardă.

Unii analiști americani concluzionează că superioritatea militară va tenta mai devreme sau mai târziu China să folosească forța împotriva Taiwanului, nu ca ultimă soluție, ci pentru că poate. China s-a lăsat să creadă că America dorește să mențină criza din Taiwan în fierbere și poate chiar vrea ca un război să contenească ascensiunea Chinei. A călcat în picioare ideea că Hong Kong are un sistem separat de guvernare, diminuând o ofertă similară menită să împingă poporul din Taiwan către unificarea pașnică. În Marea Chinei de Sud, a transformat recifurile sterpe în baze militare.

Deși China a devenit în mod clar mai autoritară și naționalistă, această analiză este prea pesimistă – poate pentru că ostilitatea față de China devine implicită în America. Xi Jinping, președintele Chinei, nici măcar nu a început să-și pregătească poporul pentru un război care ar putea provoca pierderi în masă și răni economice din toate părțile. În cel de-al 100-lea an, Partidul Comunist își construiește pretenția de putere pe prosperitate, stabilitate și statutul Chinei în regiunea sa, ca și pe rolul, în creștere, în lume. Toate acestea ar fi puse în pericol de un atac al cărui rezultat, oricare ar spune US Navy, vine cu multe incertitudini atașate, nu în ultimul rând cu privire la modul de guvernare a unui Taiwan rebel. De ce ar risca domnul Xi acum, când China ar putea aștepta până când șansele vor fi mai bune?

Cu toate acestea, o astfel de idee aduce doar un oarecare confort. Nimeni din America nu poate ști cu adevărat ce intenționează domnul Xi, astăzi, darămite ce ar putea dori el sau succesorul său în viitor. Probabil că nerăbdarea Chinei va crește. Apetitul pentru risc al domnului Xi s-ar putea accentua, mai ales dacă dorește ca unirea cu Taiwan să-i încununeze moștenirea.

Dacă vor să se asigure că războiul rămâne mai mult un pariu pentru China, America și Taiwan trebuie să gândească în perspectivă. Restabilirea unui echilibru în strâmtoarea Taiwan va dura ani întregi. Taiwanul trebuie să înceapă să aloce mai puține resurse sistemelor de arme mari și scumpe, care sunt vulnerabile la rachetele chinezești și mai multe pe tactici și tehnologii care ar frustra o invazie.

America are nevoie de arme pentru a descuraja China să lanseze o invazie amfibie; trebuie să-și pregătească aliații, inclusiv Japonia și Coreea de Sud; și trebuie să comunice Chinei că planurile sale de luptă sunt credibile. Acesta va fi un echilibru dificil de atins. De regulă, descurajarea se străduiește să fie clară în privința represaliilor. Mesajul de aici este mai subtil. China trebuie să fie descurajată să încerce să schimbe statutul Taiwanului cu forța chiar dacă este liniștită că America nu va susține o cursă pentru independența formală a Taiwanului. Riscul unei curse de înarmare la nivel de superputere este mare.

Nu este o iluzie că menţinerea ambiguităţii e dificilă. Ulii de la Washington și Beijing vor putea întotdeauna să o prezinte ca pe o slăbiciune. Și totuși, spectacole aparent utile de sprijin pentru Taiwan, cum ar fi navele de război americane care fac escale pe insulă, ar putea fi interpretate greșit, ca o schimbare periculoasă a intențiilor.

Cele mai bune dispute sunt cele făcute să înceteze. Cele care pot fi rezolvate doar în timpul războiului pot fi adesea amânate și, așa cum spunea fostul lider chinez, Deng Xiaoping, pot fi lăsate generațiilor mai înțelepte. Niciunde nu este mai actual un astfel de test pentru oamenii de stat ca în cel mai periculos loc de pe Pământ. >>

3 COMENTARII

  1. America face un singur lucru peste tot in lumea larga . Acolo unde este nevoie America cauta sa produca un echilibru de forte . Harta geostrategica le arata cu exactitate ce trebuie sa faca si ce fel de forte trebuie sa aduca in locurile considerate problema . Fortele proprii , ale tarilor amenintate , capacitatile lor de lupta , impreuna cu strategia de ansamblu a Americii echilibreza jocul . De curind si alte forte se raliaza acestor strategii – Japonia – Noua Zeelanda – India – Australia etc etc . Concomitent ,se muta forte americane si in jurul obstacolelor adverse . Este un joc de saah cu raspuns si contraraspuns -nu este doar o simpla strategie americana ci un cumul de forte ce se pun in slujba protejarii tuturor democratiilor lumi . Noua administratie Biden asta face , incearca sa redeseneze aliantele de tot felul si bine face . Modalitatile de descurajare sunt si ele bine cunoscute si stiute de mai toata lumea .Nu trebuie decit sa observam cum aproape toti banii lumii apartin acestor forte democratice si cum viitorul tehnologic , chiar daca iliberalistii se apropie , poate apartine tot acestora .Intr-o marja de timp masurata in decenii nici Rusia , nici China nu se pot apropia militar de America & com. De observat ca nici Japonia si nici Germania , ba chiar nici Franta nu se exprima militar vorbind . Oare crede cineva ca acestia dorm in papucii statului ?

  2. Stati liniștiți, sau mai bine dormiți liniștiți!!..marele om veghează!!..vorba președintelui..suntem pe fază!!..
    Oare d-aia ala cu cipurile divorțează??..

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here