Clanul primăriței. Povestea unui tun spectaculos dat în București – anchetă RISE Project

Inquam Photos / Octav Ganea

Un tun spectaculos. Unde? În Capitală. Intermediat de cine? De administrația Firea. Acesta este subiectul celei mai recente investigații RISE Project.

A fost o dată un samsar care, după ce a fraudat litoralul românesc, a dat un tun spectaculos în București. Administrația Firea l-a vegheat protector pas cu pas. Miza aranjamentului se ridică la 50 de milioane de euro, bani plătiți de Primăria Capitalei pentru 5,6 hectare. Pretextul este conservarea unui parc din nordul orașului. Suma însă este dublă față de prețul pieței, iar toată combinația imobiliară a fost pregătită minuțios pentru momentul exproprierii.

„Am analizat istoricul fiecărei tranzacții din acest caz și am descoperit o grupare organizată de profitori, formată din oamenii primarului Firea, o fostă iubită a lui Codrin Ștefănescu, mama fondatorului Cancan, fiica bulibașei din Târgoviște, un deputat, un șef de clan iranian, rechini imobiliari faimoși și o armată de interpuși”, scriu jurnaliștii RISE.

Presat de calendar, dar ajutat de primărie, samsarul a sacrificat pioni și a cerut întăriri. Cinci elemente îi rezumă viziunea de joc.


„Premisa de la care a plecat e că statul va plăti oricum cu nemiluita, de câteva ori mai mult decât prețul pieței. Reiese din acte.

Timpul a devenit însă factorul de stres. Intrase în criză. Venea un termen-limită. Și-l dăduse singur, tot în acte. Dacă nu bătea palma cu primăria până în decembrie 2018, pierdea milioane. 

Strategia s-a bazat pe sfânta împărțeală. La începutul lui 2018, samsarul  a vândut inteligent felii importante din parc către oameni utili proiectului. Concomitent și la un preț decent. Dar a avut grijă. 

Clauza pusă în aceste contracte, o garanție pentru el atunci, reprezintă un certificat de premeditare acum. E simplu: vinde cu 1 leu lui X și mai primește 2 lei când X revinde primăriei cu 6 lei. Altfel spus, samsarul încasează triplu “în situația în care până la data de 13 decembrie 2018, terenul va fi expropriat, vândut, schimbat către orice autoritate, instituție locală sau centrală a statului (…)” 

Numitorul comun ține de influența investitorilor cooptați. Fiecare, în conjunctura lui, are conexiuni la primărie, în PSD sau în presă. Modelul standard aplicat: bătrân cu “ginerică” la cabinetul primarului și cu 540.000 de euro în plus. Efectul e motor cu reacție pentru combinația imobiliară, care se rezolvă în câteva luni, fără o grilă notarială actualizată și ocolind legea.

Îmbrățișat de un fotoliu, Franț Tudor stă aproape nemișcat în apartamentul lui comunist din nordul Capitalei. Are 64 de ani și a supraviețuit unui atac cerebral care l-a paralizat parțial. Ar fi putut fi milionar, dar nu e. 

Tudor și familia lui au moștenit o bucată din parcul Verdi. A fost a bunicii sale, spune cu greu. Preferă să aprobe din cap, în timp ce soția preia narațiunea: “Până la accident, mereu și-a făcut probleme pentru acest teren, de care s-au ocupat cumnatul meu și ceilalți. A fost o râcă acolo.” 

Bunica lui Franț Tudor a obținut terenul în 1957, printr-un schimb cu Ministerul Agriculturii. Cedase jumătate de hectar în fosta comună Băneasa și primise egal în București, pe locul unde astăzi se întinde parcul Verdi.

Bătrâna s-a stins în anii ’70, lăsând niște acareturi pe șoseaua Pipera, în sectorul 1, dar fără să menționeze în testament terenul din parcul Verdi. Abia în 1999, familia lui Franț Tudor s-a mobilizat brusc și a chemat în judecată Administrația Domeniului Public Sector 2 pentru cei 5000 mp din Parcul Verdi.

Atunci, la sfârșitul anilor ’90, procesul a mers ca racheta. Șase luni mai târziu, judecătoria de sector îi împroprietărea pe oameni în parc. Dar ei aveau nevoie de bani. 

Prin trei contracte succesive (2002, 2005 și 2007), Tudor și rudele lui au vândut bucata moștenită, de 5000 mp, cu aproximativ 65.275 euro.

Înseamnă 13,05 euro un metru pătrat.

În 2018, primăria a răscumpărat jumătatea de hectar cu 6.505.920 euro.

Adică 1080 euro pe același metru pătrat.

Prețul a crescut de aproape 83 de ori. Cineva a făcut o magie.

SECURIST ȘI AVOCAT

Familia Tudor a fost reprezentată în instanță de casa de avocatură a lui Liviu Traian Poenaru, fost ofițer de informații în aparatul represiv al lui Ceaușescu. Azi are 71 de ani.

În tinerețe, Poenaru a lucrat în Direcția a III-a a Securității Statului, axată pe contraspionaj intern și implicată în majoritatea operațiunilor de poliție politică derulate pe teritoriul național.

În august 1973, de exemplu, Poenaru era încartiruit la secția județeană a Securității din Bistrița Năsăud și avansat la gradul de locotenent major printr-un ordin al ministrului de Interne de atunci, celebrul Emil Bobu.

Anii au trecut, iar fostul securist, cu studii de Drept la bază, s-a convertit în avocat de retrocedări bănoase. 

Notoriu e cazul Fermei Regale Băneasa și a unei bucăți din Pădurea Snagov, revendicate de prințul Paul Lambrino pe mâna afaceristului Remus Truică și a magnatului israelian Benjamin Steinmetz. Aranjamentul devenit obiect de studiu la DNA îl include și pe Liviu Traian Poenaru în calitate de avocat al prințului Paul, pentru care a prestat timp de trei ani prin tribunale, ca să fie plătit în natură cu două hectare.

Tot Poenaru a făcut pârtie în justiție și pentru șase familii care au cerut pământ în parcul Verdi. Printre acestea se află cea a lui Franț Tudor, pensionarul din nordul Capitalei.

Metoda este aceeași. 

Toate cele șase dosare de revendicare au avut la bază un singur tip de document: copii xerox după contracte de schimb încheiate cu Ministerul Agriculturii în 1957. 

Numai că parte din actele îngălbenite de timp nu sunt iscălite, iar altele n-au fost legalizate la notariatul de stat, arătând diferit de cele originale aflate la Arhivele Naționale. 

În ciuda inadvertențelor, primăria n-a făcut opoziție consistentă în instanță, iar avocatul Poenaru a câștigat rapid procesele. 

Urma însă planul cuiva.

SAMSARUL COMANDANT

E vorba despre milionarul Dragoș Săvulescu, fost acționar al clubului Dinamo, condamnat definitiv și urmărit internațional. Săvulescu a fost cel care l-a abordat pe avocatul Liviu Poenaru pentru combinația din parcul Verdi.

Între timp, a primit cinci ani și șase luni de închisoare în “dosarul retrocedărilor ilegale de plaje” din Constanța și Mamaia. Prejudiciu: 112 milioane de euro.

Săvulescu s-a ridicat pe lângă celebrul Cristi Borcea (ex-finanțator la Dinamo) în domeniul retrocedărilor, cei doi fiind umăr la umăr în mai multe scandaluri. Unul e chiar cazul de la Constanța, în care și mentorul Borcea a fost condamnat.

În același dosar a fost adus cu tam-tam din Madagascar și Radu Mazăre, fostul primar al Constanței, care ispășește un deceniu la penitenciarul Rahova.

Refugiat inițial în America, urmăritul Săvulescu și-a dus exilul pe plajele din Los Angeles, alături de noua soție, fotomodelul Angela Martini, fosta Miss Albania. Iarna trecută, la un moment dat, samsarul s-a predat autorităților italiene din Napoli. A fost eliberat însă la scurt timp, fără restricții, cât timp statul continuă procedura de extrădare.

Cei trei condamnați, Mazăre; Borcea și Săvulescu, s-au remarcat de-a lungul timpului exersând fițe în diferite ipostaze: avioane private, escapade pe yachturi sau în restaurante cu mâncăruri preparate molecular. 

Săvulescu, cel mai tânăr dintre ei, a fost chiar actor în producții de mâna a doua, dar banii din imobiliare i-au adus faimă în presa tabloidă. Între motor și decapotabilă, samsarul face azi umbră femeilor frumoase, dar speculând disperarea funciară a unor bunicuțe.

Nunta anului 2005 a costat jumătate de milion de dolari și a fost a lui Săvulescu, de pildă, cu o dentistă de lux. Ilie Năstase i-a nășit, iar la mese s-au simțit bine Mircea Geoană, Neculai Onțanu, Ion Țiriac, Ioan Becali sau Gigi Nețoiu.

Sărbătoreau implicit o perioadă fastă, în care Săvulescu se îmbogățise repede: regimul Adrian Năstase. L-a ajutat atunci primul șef al Agenției Domeniilor Statului (ADS), Cornel Popa, omul baronului PSD Ilie Sârbu. Ulterior, Popa a fost condamnat repetat pentru management corupt, cel mai răsunător caz fiind “Dosarul ICA” al lui Dan Voiculescu.

Săvulescu căuta moștenitori de terenuri confiscate în nordul Bucureștiului, zona lui de interes, și cumpăra drepturile litigioase de la cei epuizați de procese. Primăriile nu găseau nimic disponibil și astfel intra în joc ADS, care compensa retrocedările în locații alese pe sprânceană.

A venit apoi bula imobiliară care l-a propulsat pe Săvulescu în topul milionarilor consacrați, urmată de criza financiară în care s-a energizat cu lichidități. În 2009, datora Fiscului aproape 56 de milioane de lei (TVA din tranzacții imobiliare). În 2011, Forbes îi estima averea la 13 milioane de euro. Era de neevitat practic pe piața terenurilor de lux. Până și “Grupul de la Monaco” a trebuit să se asocieze cu el ca să intre în Floreasca.

Fidel ocupației primare, samsarul a rafinat-o suficient prin restaurantele din Herăstrău, încât să aibă relații pentru tunuri pe termen lung. Inginerii simultane, dar similare, care bubuie preponderent sub administrații PSD. 

De exemplu, dacă pierde și recursul, Primăria Capitalei ar trebui să plătească încă 23 de milioane de euro lui Săvulescu și acoliților lui pentru alte 1,7 ha din sectorul 1, luate tot pe drepturi litigioase în anii 2000. Personajul apare și în “dosarul retrocedărilor ilegale din sectorul 2”, unde cap de afiș e Neculai Onțanu.

Pe linia asta se înscrie afacerea “Parcul Verdi”. 

Partea lui Săvulescu e de aproape șapte milioane de euro din cele aproximativ 50 puse la bătaie de primăria generală. O sumă și mai mare va obține de la cei pe care îi reprezintă în fața instituției.

Operațiunea însă a fost de anduranță.”

ANCHETA INTEGRALĂ – AICI

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here