Criză acută de oxigen, din cauza Covid, dar pandemia poate forţa rezolvarea unei probleme cronice

Foto: INQUAM/Octav Ganea

Cererea de oxigen pentru tratarea pacienţilor bolnavi de Covid este uriaşă peste tot în lume, notează The Economist, dar cele mai lovite sunt statele cu economii precare. Care sunt soluţiile şi cine s-ar putea implica, dar şi care cum ar merita folosită criza Covid pentru a elimina probleme mai puţin cunoscute, dar care apasă zilnic şi fac victime?

<< Dacă eşti în căutare de oxigen San Pedro Sula, Honduras, atunci Pedro Sandoval este cel pe care trebuie să-l suni. Pentru aproximativ 60 de dolari pe săptămână, domnul Sandoval îţi va livra și instala o butelie cu oxigen sub presiune. Cei care preferă să-şi cumpere propriile echipamente, pot importa China, la aproximativ 400 de dolari bucata. Comercianţii precum dl Sandoval încolțesc în zeci de țări, în general sărace, pentru a satisface cererea crescândă de oxigen necesar tratării pacienților cu covid-19. Este o ironie crudă: oxigenul este cel mai abundent element de pe Pământ, dar lipsa lui în spitale provoacă mii de decese care ar fi putut fi prevenite. O coaliție de organizații internaționale de sănătate, investitori și agenții guvernamentale încearcă să rezolve problema. Nu va fi ușor.

Nu există nicio îndoială că, pe fondul pandemiei, cererea de oxigen depășește oferta. Spitalele din întreaga lume raportează lipsa gazului care salvează vieți. Dar a determina anvergura deficitului poate fi diabolic de greu, din cauza diferențelor privind timpul petrecut de pacienți în spital și a cantităţii de oxigen care li se administrează (care poate varia de la șase la 50 de litri pe minut, în funcție de infecție). O modalitate de a evalua problema într-o anumită țară este analizarea numărului de cazuri grave și critice de covid-19, raportate autorităților de sănătate publică. Folosind această metodă, PATH, un ONG din Seattle, consideră că, de la 1 martie, cererea, doar în țările cu venituri mici și medii, depășește 1,1 milioane de tuburi de oxigen pe zi (7,9 milioane de metri cubi).

Eforturile de a satisface această cerere sunt deseori blocate de infrastructura deficitară. În țările bogate, spitalele sunt echipate cu rezervoare mari care pot stoca oxigenul, pot monitoriza nivelurile de aprovizionare și pot direcţiona gazul direct la patul pacientului. Ţările sărace, în schimb, se bazează în principal pe buteliile individuale, ceea ce creează o serie de bătăi de cap logistice – de la distribuție până la compatibilitatea cu alte echipamente spitalicești. În unele zone, mai îndepărtate, spitalele pot fi la sute de mile de cel mai apropiat furnizor de oxigen. Odată ce gazul este achiziționat, este posibil să nu existe personal sau expertiză tehnică pentru a-l administra în mod corespunzător.

Lanțul comercial de aprovizionare ridică alte probleme. Oxigenul medical este produs prin separarea aerului în componentele sale individuale (aerul ambiant este un amestec de 78% azot, 21% oxigen și alte gaze). Generatoarele de oxigen, nişte dispozitive de dimensiunile unei valize, pot face acest lucru dar, în cantități mici. Pentru cantități mai mari este deja nevoie de utilaje mai sofisticate. Fabricile capabile să producă mari cantități de oxigen sunt adesea deținute de companiile comerciale de gaze, pentru care oxigenul medical este un produs secundar. În multe țări, piața este dominată de câteva companii care nu se simt motivate economic să producă oxigen la o scară care să satisfacă cererea.

Guvernele pot face și mai multe, spune Jayasree Iyer, director executiv al Fundației Access to Medicine. Pot lista oxigenul ca medicament esențial, îl pot include în licitațiile guvernamentale și pot veni cu rambursări pentru spitale, astfel încât pacienții să nu fie nevoiți să plătească din buzunarul propriu pentru tratament. „Dacă pun ca prioritate oxigenului medical, banii vor începe să curgă, guvernele vor începe să comande și sectorul privat va începe să vândă”, afirmă doamna Iyer. Dar Jim Stunkel, șef de operațiuni la Assist International, spune că efortul de a canaliza fondurile spre proiecte locale pot fi dificile chiar și atunci când țările acordă prioritate oxigenului. Iar pentru ca un plan de ajutor să fie eficient, acesta trebuie să ia în considerare instruirea tehnică și întreținerea echipamentelor.

Unul dintre elementele de bază ale crizei oxigenului este că stimulează acțiunea de a rezolva o problemă cronică de sănătate la nivel mondial. Pneumonia ucide milioane de oameni în fiecare an. La copiii sub cinci ani, aceasta este principala cauză de deces. Investitorii, furnizorii de gaze și agențiile de sănătate publică se angajează să facă oxigenul mai disponibil, iar eforturile lor vor aduce beneficii țărilor sărace chiar și după ce pandemia se va fi încheiat. Astfel de parteneriate s-au dovedit de succes în trecut. În 2019, Fundația GE (brațul filantropic al marii firme de inginerie), în colaborare cu Assist International, un ONG american, a deschis două fabrici de oxigen în regiunea Amhara, din Etiopia. Uzinele produc acum 240 de cilindri pe zi pentru spitalele din zonă. >>

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here