Renașterea New York-ului din cenușa lui 9/11

Sursa: Pixabay

„A fost cea mai proastă zi din istoria orașului, dar a stimulat și transformarea acestuia”, notează The Economist, despre 11 septembrie 2001 și New York.

<< În dimineața de după atacurile din 11 septembrie, în timp ce primii dintre cei care interveniseră căutau, epuizați, supraviețuitori printre dărâmăturile încă învăluite în fum, newyorkezii s-au pregătit pentru mai multe atacuri. Numărul final al morților a ajuns la 2.743 de oameni – aproape toți newyorkezi. America va lansa, ulterior, două războaie lungi și costisitoare, drept răspuns, și își va risipi autoritatea morală în închisorile din Golful Guantánamo și Abu Ghraib. În anumite privințe, țara este acum mai rău decât în ​​10 septembrie 2001, mai anxioasă, mai polarizată, mai puțin încrezătoare. Orașul New York este, totuși, mai bun. Învierea Lower Manhattan a acționat ca un catalizator pentru o reconstrucție și o regândire mult dincolo de zona distrusă în acea zi cumplită.

Fumul, cenușa și praful au iradiat spre exterior de la locul atacului. Dar tot așa, însă mai treptat, s-a extins și construcția, care s-a răspândit de la Tribeca, până la Chelsea și, în cele din urmă, prin cele cinci cartiere către cartiere de multă vreme neglijate, cum ar fi Jamaica și Flushing, în Queens, până la St George din Staten Island și de-a lungul malului apei din Brooklyn. New York City a ajuns „mai mare ca niciodată”, spune Dan Doctoroff, fost viceprimar. Puțini ar fi prezis acest rezultat când o groapă de 16 acri a ars luni de zile. Însă pentru newyorkezii uimiți de șocul din 11 septembrie, reconstruirea a devenit o cauză de strângere laolaltă, un mod de a nu-i lăsa pe teroriști să câștige.

Ce a urmat, a fost reinventarea Lower Manhatten, unul dintre cele mai mari districte de afaceri din America. Înainte, în zonă locuiau doar 23.000 de oameni. Se golea în fiecare seară, când angajații de la birouri, care lucrau în principal în finanțe, asigurări sau imobiliare, mergeau acasă. World Trade Center, acum amintit cu amărăciune, nu fusese iubit când încă era în picioare. Complexul din jurul său a blocat străzile, tăind cartierul din jur. Centrul său comercial subteran, popular printre navetiști, le fura clienții magazinelor stradale. „Era foarte rar să vezi pe cineva plimbându-se cu un câine și împingând un cărucior pentru copii”, își amintește Robert McKay, un avocat care lucra în zonă.

Michael Bloomberg, un miliardar mogul media, pe atunci republican, a fost ales primar la două luni după atacuri și, parțial, din cauza lor: republicanii tind să câștige alegeri pentru primărie doar atunci când orașul, în mod obișnuit democrat, este în criză. El le-a cerut companiilor să se achite de partea lor rămânând. „Nu este momentul să părăsim Big Apple (una dintre poreclele date de newyorkezi orașului – n.tr.)”, afirma acesta, în discursul său inaugural. Unii s-au mutat în centrul orașului, în apropiere, cum ar fi Cantor Fitzgerald, care a pierdut 658 de persoane – adică pe fiecare angajat de la sediul companiei, situat între etajele 101 și 105 ale Turnului Nord. Noul său sediu nu era mai mare decât cea mai înaltă scară a pompierilor. Doar câteva afaceri au părăsit total orașul. Unii doar au amenințat că vor pleca, printre care și Bursa din New York.

A devenit un act nu doar de patriotism, ci de interes personal, de a activa în centrul orașului. După cum s-a dovedit, momentul a fost fortuit. Alte orașe americane își vor fi revigorat nucleele urbane și în următorii 20 de ani. Totuși, acest lucru nu se putea știi, în acel moment. Multe companii care au rămas în Manhattan au profitat de noi stimulente financiare. Guvernul federal a autorizat 8 miliarde de dolari, în obligațiuni Liberty, un fel de finanțare scutită de impozite. De asemenea, a acordat New York-ului un pachet de ajutor de 20,5 miliarde de dolari. George Pataki, guvernatorul, l-a numit pe John Whitehead, fost co-președinte al Goldman Sachs, pentru a conduce Corporația de Dezvoltare din Manhattan, care a fost însărcinată cu îndrumarea renașterii zonei, inclusiv cu reconstrucția de pe situl World Trade Center. Uneori, sarcina părea lipsită de speranță. Aproape toată lumea a fost de acord că zona trebuie reconstruită, dar oamenii păreau, totodată, să aibă idei diferite despre ceea ce ar trebui construit, unde, de către cine și cu banii cui.

Dezacordurile dintre companiile de asigurări, dezvoltatori și politicieni au întârziat proiectul câțiva ani. Reconstrucția a trebuit să navigheze în jurul unei duzini de linii de metrou și a unei linii de navetiști din New Jersey, precum și a sentimentelor familiilor victimelor. Dar în 2006 a fost finalizată prima clădire de birouri, 7 World Trade Center, împreună cu o stație de electricitate la etajele inferioare. Memorialul a fost deschis în 2011, iar One World Trade Center – construit la înălțimea patriotică de 1.776 de picioare – a fost finalizat în 2014. Oculus, un terminal de tren și un centru comercial care sfidează gravitația, a fost finalizat în 2016. Încă doi zgârie-nori și un centru de artele spectacolului sunt în lucru. O biserică ortodoxă greacă, distrusă în acea zi, se va redeschide anul viitor.

Anii de după 11 septembrie s-au dovedit a fi o eră a ambiției municipale, experiență pe care New York nu o mai trăise de două generații. Pentru prima dată în câteva decenii, metroul a fost extins. Alte proiecte, precum High Line (o cale de transport de marfă învechită convertită în spațiu public) și Hudson Yards (un proiect masiv de reamenajare din West Side) ar putea să nu se fi întâmplat fără reconstruirea Lower Manhattan. Pentru a stimula dezvoltarea, dl Bloomberg a rearanjat zonele pe 40% din oraș, lucru care ar fi fost mai greu dacă nu imposibil fără criză și, ulterior, fără sentimentul de solidaritate. Încurajarea altor industrii, cum ar fi tehnologia și biotehnologia, au diversificat și au stimulat economia orașului.

Lower Manhattan este acum mai puțin dominat de finanțe. Înainte de 11 septembrie, serviciile financiare reprezentau 60% din gradul de ocupare a forței de muncă. Ponderea sa a scăzut la o treime înainte de covid-19. „Există un alt tip de lucrător și, cu siguranță, nu fuge spre suburbii la ora 16:30”, spune Jessica Lappin, șefa Alianței Downtown, care pledează pentru district.

Și nu s-au mutat aici numai afaceri. Populația rezidențială din Lower Manhattan mai mult decât s-a dublat între 2001 și 2020, la și numărul unităților rezidențiale. Unii noi rezidenți au fost ademeniți în zonă cu câteva luni de închiriere gratuită, dar districtul a devenit rapid la modă. Multe dintre clădirile vechi de birouri au fost transformate în condominii. Copiii, atât de rar zăriți sub Canal Street, în 2001, reprezintă acum 17% din populație. Au fost construite noi școli pentru noile familii. Au venit și turiștii. Înainte de 2001, doar șase hoteluri deserveau cartierul. Cel puțin până la sosirea covid-19, în zonă funcționau 37 de hoteluri.

Poate că nimic din toate acestea nu s-ar fi întâmplat dacă sentimentul de siguranță, care a dispărut atât de rapid în 11 septembrie, nu s-ar fi întors. NYPD, care a adăugat 1.000 de ofițeri la divizia sa de combatere a terorismului și a lucrat îndeaproape cu FBI și CIA pentru a dezvolta noi capabilități, trebuie să primească un pic de credit pentru acest lucru. Când Londra și Madrid au suferit atacuri teroriste, ofițerii NYPD au fost rapid la fața locului. Departamentul are acum ofițeri de informații în alte 18 orașe. Ray Kelly, care a fost comisarul de poliție al domnului Bloomberg timp de 12 ani, consideră că NYPD a contracarat 16 atacuri, în mandatul său. De asemenea, a scăzut criminalitatea, deși cauzele acestei îmbunătățiri sunt disputate.

În ultimele 18 luni, pe măsură ce covid-19 s-a răspândit prin oraș, politicienii și experții au spus toate versiunile lui: „Am trecut prin 11 septembrie. Vom trece peste pandemie”. Nu ar fi înțelept să respingem acest lucru ca pe o simplă lăudăroșenie de New York, având în vedere cât de neașteptat arăta revigorarea orașului când Lower Manhattan a fost acoperit cu cenușă. Cu toate acestea, există și mai multe precedente neplăcute de luat în considerare. New York-ului i-a luat mult mai mult – 25 de ani – pentru a-și reveni după exodul alb și căderea producției din anii 1970. Apoi, au plecat 1,3 milioane de oameni și zeci de companii Fortune 500. „Întrebarea este”, spune domnul Doctoroff, „va fi ca 11 septembrie sau va fi ca în anii 1970?” >>

The Times: De ce carisma unui lider nu este suficientă în lumea de astăzi

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here