Cum „injectează” Lukașenko refugiați la granițele UE

Sursa: Pixabay

Când UE a îneput să preseze Belarusul, inroducând sancțiuni, președintele autocrat al țării, Alexander Lukașenko, a răspuns prin canalizarea refugiaților din Irak și din alte părți spre Lituania. Situația de la graniță se înrăutățește, notează Der Spiegel.

<< Când Sleman a escaladat gardul care marchează granița dintre Belarus și Lituania, a crezut că a reușit. Acum, însă, patru săptămâni mai târziu, nu mai este atât de sigur.

Sleman, un refugiat din Irak, în vârstă de 27 de ani, își șterge apa care i se prelinge pe față. Iarăși plouă, ca de atâtea ori în ultimele zile, în pădurea de lângă Rūdninkai, un oraș situat la 38 de kilometri sud de capitala lituaniană, Vilnius. Corturile sunt aliniate unul după altul în noroiul de pe acest fost teren de antrenament militar. Sleman, se referă la acest loc ca la o închisoare. Complexul este înconjurat de un gard metalic și în preajmă există personal de securitate care veghează.

Sute de refugiați sunt adăpostiți aici, majoritatea bărbați din Irak, dar sunt și alții, din Afganistan, Iran, Siria și Camerun. Toți au ajuns în Lituania prin Belarus.

Starea de spirit din cort este tensionată. Ploaia se scurge prin pereții pânzei și mulți dintre bărbați, inclusiv Slemen, nu prea au haine de schimb. Geaca sa este îmbibată. O mare parte din mâncare vine la cutie și e încălzită pe un foc deschis. Iar autobuzele pline de solicitanți de azil continuă să vină.

Nimeni nu le spune nimic, se plâng oamenii din tabără, vorbind toți deodată. „Avem nevoie de ajutor!”, strigă unul dintre ei. „Nu suntem arme, nu vrem să rănim pe nimeni”, afirmă un alt refugiat.

Sleman, care stă în picioare, spune încet: „Doar pentru că am ajuns prin Belarus, asta nu ne face oameni răi”. Ar fi folosit orice oportunitate disponibilă pentru a ieși din Irak și a-și croi drum către o țară sigură din UE. Iar această oportunitate, continuă el, I-a fost oferită de președintele belarus, Alexander Lukașenko.

„O armă politică”

De câteva luni, dictatorul de la Minsk le permite migranților cu vize turistice să zboare în capitala Belarusiei înainte de a-i ajuta în călătoria spre vest. Este răspunsul lui la sancțiunile pe care Uniunea Europeană le-a aplicat guvernului său. Presiunea a fost resimțită cel mai acut de către țara vecină, Lituania.

Anul acesta, polițiștii de frontieră ai statului membru UE au interceptat deja 4.100 de refugiați. S-ar putea să nu pară prea mult, dar țara mică, cu doar 2,8 milioane de locuitori, are probleme în a face față. Anul trecut, Vilnius a înregistrat, în total, doar 81 de solicitanți de azil.

Lituania a declarat starea de urgență în iulie, ca urmare a afluxului, iar acum la frontieră patrulează soldați și oficiali de la agenția europeană Frontex. Unele secțiuni de frontieră au fost întărite cu garduri, iar militarii păzesc și taberele de refugiați.

Ministrul lituanian de Externe, Gabrielius Landsbergis, numește manevra lui Lukașenko „război hibrid”, spunând că liderul bielorus folosește refugiații ca pe o „armă politică”.

Nu este o surpriză faptul că ținta este Lituania. Guvernul de la Vilnius a fost unul dintre primele care a cerut sancțiuni dure pentru Belarus, după ce Lukașenko a forțat un zbor comercial Ryanair, aflat în drum spre Lituania, să aterizeze la Minsk. Sute de oponenți ai lui Lukașenko au fugit în Lituania, penr a fi în siguranță, inclusiv candidata la președinția Belarusului, Svetlana Tihanovskaia, care se află cu întreaga sa echipă la Vilnius. Ea crede că Lukașenko folosește migranții pentru „a se răzbuna pe Lituania”.

Guvernul de la Vilnius a urmărit câteva săptămâni cum numărul refugiaților care soseau a urcat din ce în ce mai mult. Într-o zi din această vară, 131 de refugiați au fost interceptați la frontieră, apoi 144 și apoi 171. Când oficialii au raportat 294 de refugiați într-o singură zi, la începutul lunii august, guvernul a trecut la acțiune. Acum, Vilniusul face tot posibilul pentru a-i împiedica să vină în țară.

Prins la mijloc

De atunci, ofițerii dintr-o țară democratică se află față în față, la frontieră, cu omologii lor dintr-un regim autoritar, iar instrumentele de care dispun sunt similare. Forțele lituaniene au câini și bastoane, în timp ce polițiștii de frontieră bielorusi poartă căști, scuturi și, de asemenea, bastoane. Prinși la mijloc sunt refugiații.

„Ce este în neregulă cu oamenii?”, Se întreabă Vitautas Valentinavičius, comisarul pentru drepturile omului din Parlamentul lituanian, care a vizitat granița și a privit cum oficialii din Belarus trăgeau focuri de avertizare în aer pentru a împinge înapoi un grup de refugiați.

„Lukașenko a invitat oamenii cu vize turistice, așa că ar trebui să aibă grijă el însuși de ei”, spune viceministrul de interne al Lituaniei, Arnoldas Abramavičius. „Grănicerii noștri au acționat mult timp ca un fel de recepție de hotel pentru migranți. Asta trebuie să se termine”, spune el.

Grănicerii lituanieni subliniază că refugiații sunt întorși înainte de a trece în țară și spun că se fac excepții pentru bolnavi și pentru copii. „Nu folosim niciun fel de violență”, spune Rokas Pukinskas, un purtător de cuvânt al agenției lituaniene pentru controlul frontierelor.

Este greu de verificat dacă ceea ce spune el este adevărat. Cinci refugiați din Irak au declarat membrilor inițiativei de ajutor Alarm Phone că au fost respinși, chiar dacă au solicitat în mod explicit azil în Lituania.

Unii dintre refugiați au făcut videoclipuri scurte pentru a documenta dificultățile cu care se confruntă. „Te rog, prietene, te rog”, imploră un bărbat într-un astfel de clip. Stă în iarba înaltă în fața a patru grăniceri lituanieni care poartă uniforme de camuflaj și căști anti-revoltă. Au cu ei un câine. Unul dintre grăniceri ține un baston în mână și spune: „Întoarce-te în Belarus! Intelegi? Întoarce-te!”. Bărbatul strigă: „Nu vreau să mă întorc!”. De cealaltă parte, forțele de securitate din Belarus sunt pe poziție. Refugiații nu pot merge mai departe și nici nu se pot întoarce. Înfruntarea durează câteva ore, bărbații spunând că nu au apă sau mâncare. Imaginile îi arată înmuiați de ploaie și de frig. Își apropie hainele de foc pentru a se încălzi.

În cele din urmă, irakienii au petrecut trei zile în țara nimănui, spune Hamza, unul dintre ei, la telefon. Apoi, au fost forțați să se întoarcă înapoi în Belarus, unde au fost bătuți de o unitate din Belarus și forțați să mărșăluiască prin pădure, probabil spre Letonia. În final, au ajuns într-un sat și au putut cere ajutor unui contact. Acum sunt înapoi în Irak.

Refugiații din tabăra de corturi de lângă Rūdninkai au văzut videoclipurile realizate de cei cinci bărbați. Mulți dintre solicitanții de azil de acolo se tem acum că vor fi deportați. Guvernul irakian a repatriat 370 de refugiați din Minsk, în această săptămână.

Dar ce se întâmplă cu mulți alții care sunt încă pe drum? Oficialii lituanieni estimează că ar putea ajunge până la 5.000 de refugiați.

Există din ce în ce mai multe semne că Lukașenko ar putea planifica trimiterea acestora la granița cu un alt stat membru UE. Grupuri de migranți, inclusiv copii, au ajuns la granița poloneză, spre vest, și la granița cu Letonia, spre nord. Poliția din Germania a interceptat și ea câteva persoane.

Lukașenko nu pare dispus să preia oamenii cărora le-a permis să zboare în Belarus din Bagdad și Istanbul. În cazul în care situația de la granița cu Lituania nu se va liniști, spune el, intenționează să introducă măsuri dure.

Cât de departe va merge Lukașenko?

Miniștrii de interne ai Uniunii Europene intenționează să discute situația de la frontierele estice ale blocului miercuri (lucru care s-a întâmplat între timp, link AICI n.tr.). Lituania insistă ca zborurile să fie oprite și a subliniat că refugiații care intră intenționează, în general, să își continue călătoriile către Finlanda, Germania și Austria. Iraqi Airways a suspendat temporar zborurile către Belarus, dar nu este clar pentru cât timp. Și ce se va întâmpla cu zborurile din Turcia?

Activiștii pentru drepturile omului spun că Lukașenko a scos o pagină din cartea președintelui turc, Recep Tayyip Erdoğan, care a deschis temporar granița cu Grecia, în primăvara anului 2020, pentru a crește presiunea asupra UE. Întrebarea este: Cât de departe este dispus Lukașenko să meargă?

Liderul din Belarus insistă că el doar permite trecerea refugiaților. În realitate, însă, regimul său s-a asigurat în mod sistematic că numărul refugiaților care doresc să treacă în UE prin granița sa de est continuă să crească.

Documentele obținute de DER SPIEGEL de la Dossier Center din Londra, fondat de Mihail Hodorkovski, arată că firma de stat din Belarus Zentrkurot s-a asigurat că zeci de vize le-au fost înmânate irakienilor în luna mai. Zentrkurot se află sub controlul administrației prezidențiale a lui Lukașenko. Când a fost contactată, compania a insistat că nu funcționează cu vizitatori din Irak, Siria, Libia sau Afganistan.

O femeie care a lucrat pentru Zentrkurot până în mai și al cărei nume este menționat în aceste hârtii, a confirmat totuși autenticitatea documentelor. Ea spune că, de fapt, numărul vizelor pentru irakieni aranjate de companie este de ordinul sutelor. Femeia a organizat invitațiile de viză pentru migranți, care au ajuns apoi la Minsk cu zboruri directe operate de Fly Bagdad și Iraqi Airways. Șoferii de la o companie de transport angajată de Zentrkurot îi așteptau acolo și i-au adus la hoteluri din centrul orașului Minsk, spune femeia. „Mi-am dat seama repede că nu erau turiști”, spune ea. „Am înțeles că totul era ilegal și am demisionat în luna mai”.

Un alt nume menționat și în documentele de la Dossier Center este o companie din Minsk, numită Oscartur. Directorul firmei a fost inclus ca persoană de contact pentru irakieni în lista de vize, împreună cu fostul angajat Zentrkurot care a renunțat în luna mai. Există dovezi care indică faptul că compania a fost însărcinată să se asigurare că mai multe persoane au venit în Belarus din Irak. În e-mailuri, există un proiect al unui acord de cooperare cu compania de stat Zentrkurot. Proiectul de acord menționează „dezvoltarea turismului internațional între țările din lumea arabă și Republica Belarus”. Când DER SPIEGEL l-a contactat pe directorul Oscartur pentru a discuta despre documente, acesta a închis telefonul.

Oficialii lituanieni în materie de securitate consideră că Zentrkurot joacă un rol central în efortul de a crește profilul Belarusului ca o trambulină în Uniunea Europeană. În special pe canalele de socializare, apar din ce în ce mai multe postări care conțin reclame la călătorii în Belarus. Refugiații irakieni din tabăra de corturi Rūdninkai confirmă și ei. Sleman spune că a văzut astfel de reclame pe Facebook. El spune că a plătit 1.000 de dolari unui agent de turism din Bagdad pentru zbor, o viză de turist și un sejur în hotelul de trei stele Planeta din Minsk.

Ajutor de la grănicerii belaruși?

Până în prezent, refugiații din Orientul Mijlociu au venit în principal în Europa prin Turcia și Marea Egee, o călătorie care s-a dovedit mortală pentru mulți dintre solicitanții de azil care o încearcă. Traseul nou înființat de Lukașenko este mai sigur, conducând de la Minsk la o frontieră terestră cu UE. Adesea, granița este marcată doar cu două posturi de frontieră, unul pentru Belarus și celălalt pentru Lituania. Chiar și în locurile în care granița este protejată de un gard și camere de supraveghere, așa cum se întâmplă în apropierea postului de frontieră lituanian Medininkai, nu încetinește foarte mult migranții.

Se pare că migranții nu își aleg singuri calea peste graniță, ci au ajutor de la contrabandiști și de la grăniceri din Belarus. Într-o țară ca Belarus, nimic nu se întâmplă fără implicare oficială, mai ales atunci când e vorba de străini, spune un fost oficial al regimului.

Ministerul de interne lituanian a lansat un videoclip filmat dintr-un elicopter Frontex. Acesta prezintă un vehicul de teren care însoțește un grup de refugiați până la granița cu Lituania. Ministerul spune că astfel de vehicule sunt folosite de polițiștii de frontieră din Belarus.

„Și noi suntem oameni”

Cu toate acestea, refugiații din tabăra de cortur Rūdninkai susțin că nu au primit niciun ajutor de la contrabandiști sau oficialii din Belarus. „Am venit singuri”, spun bărbații. Doar foarte puțini dintre ei încă mai au pașapoartele. Sleman spune că agenția de turism din Minsk le-a ținut documentele, în timp ce alții susțin că și-au pierdut documentele pe parcurs.

Irakianul speră că în curând va putea solicita azil. Dar spune că nu este deosebit de optimist. Câțiva bărbați au reușit să părăsească tabăra, dar toți erau refugiați din Belarus care aveau sprijinul unei agenții de ajutorare.

Sleman nu înțelege de ce ei au fost ajutați, iar el nu, spunând că este nedrept. „Și noi suntem oameni și avem nevoie și de protecție”, spune el. Indiferent ce se întâmplă, insistă acesta, refuză să se întoarcă la Bagdad, unde ar fi amenințat. Se teme că el și ceilalți refugiați vor mai petrece câteva luni în corturile din pădurea de lângă Rūdninkai. Toamna, însă, este chiar după colț și temperaturile vor scădea. „Ce va fi atunci?”, se intreabă. >>

The Economist: Guvernul condus de talibani va fi mai puțin izolat decât speră Occidentul. Motivele de sărbătoare, dar și grijile pe care le au China, Rusia, Iran și Pakistan

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here