De ce diferă abordările politice ale Twitter și Facebook. Și de ce așteaptă Zuckerberg alegerile din SUA

Ego-urile mari sunt o constantă în industria IT. Când computerul personal era încă tânăr, Bill Gates, un super-programator, se înțepa cu Steve Jobs, un estet extrem. În software-ul de afaceri, un duel similar s-a dat ulterior între Larry Ellison, de la Oracle, și Hasso Plattner, de la SAP.

Cea mai recentă confruntare se dă în social media, între Jack Dorsey, de la Twitter, și Mark Zuckerberg, de la Facebook. Primul – un „new ager” care practică postul și băile cu gheață. Celălalt – un conducător absolut, în misiune sa de a strânge lumea laolaltă.

Aceste diferențe de personalitate, precum și din politicile lor, au jucat, fără îndoială, un rol atunci când domnul Dorsey a permis Twitter să marcheze două tweet-uri recente ale președintelui Donald Trump ca inacceptabile: unul pentru falsitatea sa, celălalt pentru glorificarea violenței. Domnul Trump a reacționat imediat, amenințând cu un ordin executiv precipitat, menit să țină în frâu rețelele de socializare. Nu înainte, însă, ca domnul Zuckerberg să fi apărut la televizor pentru a protesta că nu vrea să fie „arbitrul adevărului” și nu va urma niciodată linia Twitter.

Totuși, un element mai puțin remarcat, central în luările lor de poziție, este „modelul de afaceri” diferit. În Silicon Valley, acesta este un concept mai nebulos decât în ​​afara sa, care descrie nu doar modul în care o companie câștigă bani, ci și funcționarea fundamentală a motorului său economic.

La prima vedere, Twitter și Facebook seamănă. Fiecare este o rețea socială, care conectează utilizatorii online și le prezintă conținutul într-un „feed”, o listă interminabilă de postări, imagini și videoclipuri cu animale de companie. Fiecare câștigă bani prin vânzarea de publicitate și, prin urmare, are interesul de a folosi fiecare truc pentru a atrage atenția utilizatorilor. Și fiecare folosește pachete de date obținute din comportamentul utilizatorilor, pentru a le permite agenților de publicitate să meargă fix la țintă, pentru care și plătesc frumușel.

Dacă te uiți mai atent, însă, aceste combinații de atribute similare au creat două firme foarte diferite, explică Dipayan Ghosh, de la Harvard Kennedy School și autor al „ Terms of Disservice”, o nouă carte despre social media. Twitter este, în esență, un „Speakers’ Corner” al zilelor noastre, în care oricine o poate ține pe-a lui, iar alții pot interveni și da replica. Cercetătorii social-media se referă la Twitter ca la o rețea în care mesajul curge pe modelul unul-la-mai mulți. Facebook este, esențial, o rețea unu-la-unu sau unu-la-câțiva, replicând relații sociale de acest fel între prieteni, familie sau colegi.

Diferența poate părea subtilă, dar are mai multe implicații pentru afacerile celor două companii. Întâi de toate, Facebook este capabil să adune mai multe date despre utilizatorii săi, deoarece relaționează mai mult cu alți utilizatori. Acest lucru face simplă personalizarea anunțurilor. De asemenea, Facebook beneficiază de „efecte de rețea” mai puternice, ceea ce înseamnă că fiecare abonat suplimentar face serviciul mai util pentru alții, ceea ce atrage mai mulți abonați etc. Twitter nu se poate baza pe un astfel de motor turbo de creștere: deși a avea prieteni este o nevoie umană, dar un podium nu este esențial nici chiar pentru cei mai extrovertiți.

Acest lucru explică mult de ce, în 2019, Facebook s-a lăudat cu de nouă ori mai mulți utilizatori, venituri de 21 de ori mai mari și un profit de 12 ori decât Twitter. Mai important, efectele puternice ale rețelei reprezintă un atu principal pe care Facebook l-a apărat energic: a cheltuit sume mari pentru achiziționarea de firme pe care le consideră potențiali concurenți viitori, precum Instagram, achiziționat în 2012 pentru 1 miliard de dolari, și WhatsApp, pentru care a plătit 19 miliarde de dolari, în 2014.

Mărimea Facebook a devenit o temă dominantă în discursul politic din America și alte părți. Acest lucru înseamnă că trebuie să fie mai prudent decât Twitter atunci când moderează conținutul, deoarece este mai vulnerabil la acuzațiile de favoritism politic și, astfel, la controlul legiuitorilor. La fel ca Twitter, se confruntă cu presiuni crescânde pentru a face mai mult în combaterea conținutului ilegal, discursului urii și dezinformării pe platforma sa.

Compania lui Zuckerberg trebuie, de asemenea, să gestioneze amenințarea de a deveni ținta investigațiilor antitrust, în special în America. Administrația Trump probabil nu va ezita să utilizeze această armă, dacă Facebook ar lua măsuri pe care le-ar putea considera ca discriminând ceea ce președintele numește „păreri conservatoare” – precum verificarea veridicității enunțurilor sale din online – în special în campania prezidențială din acest an.

Precauția domnului Zuckerberg este, așadar, parte din deciziile sale anterioare de a nu verifica reclamele politice sau de a nu limita acuratețea cu care astfel de reclame pot fi croite după grupul-țintă. Twitter, pe de altă parte, a interzis în totalitate reclamele politice.

Totuși, cele două firme împărtășesc o trăsătură care le-ar putea pune pe o traiectorie similară. Companiile din tehnologie, mai mult decât oricare altele, trebuie să aibă grijă să nu-și antagonizeze angajații, în cea mai mare parte a lor din generația „millennial”, în particular, cei mai buni ingineri software, care pot găsi cu ușurință de lucru în altă parte, dacă nu sunt nemulțumiți. Acești angajați, în majoritate cu afinități de stânga, sunt din ce în ce mai supărați că șefii nu fac suficient pentru a opri răspândirea dezinformării sau altor practici mai rele de către politicieni și alții.

Dacă domnul Dorsey s-a răzgândit, permițând acum ca tweet-uri precum cel al domnului Trump să fie semnalizate, se datorează, parțial, și presiunii constante din partea angajaților. Domnul Zuckerberg se confruntă acum cu mânia la scenă deschisă a oamenilor săi.

La 1 iunie, pentru prima oară, sute de angajați au oprit lucrul și și-au explicat gestul în răspunsurile automate prin e-mail, pentru a protesta la decizia Facebook de a nu se opune postărilor președintelui. Poate că domnul Zuckerberg, la fel ca domnul Dorsey, va ajunge să schimbe placa, deși este probabil să aștepte până când va cunoaște rezultatul alegerilor prezidențiale din noiembrie.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here