De ce internetul nu a eliberat China. Moraliștii păcăliți și valoarea „politică” a vedetelor

Sursa: Pixabay

The Economist explorează modul în care fanii extrem de incisivi și agențiile de publicitate cât se poate de docile pun toată puterea în mâinile cenzorilor de la Beijing.

<< La începutul erei digitale, Bill Clinton prezicea că o combinație de capitalism și internet ar putea liberaliza China. Viziunea lui era îndrăzneață, înălțătoare și greșită. Era anul 2000, iar președintele american de la acea vreme vedea o revoluție în devenire, deoarece Partidul Comunist înceta să mai fie un furnizor de monopol pentru toate cele, de la locuri de muncă și locuințe, până la știri. Într-o eră a noilor oportunități și surse de informații, partidul va fi mai puțin capabil să controleze oamenii, susținea Clinton, adăugând: „În noul secol, libertatea se va răspândi prin telefonul mobil și prin modemul cu cablu”. Sigur, auzise că China încerca să-și controleze internetul. „Mult noroc! Este ca și cum ai încerca să-l bați în cuie, pe perete, pe Jell-o”, a jubilat Clinton.

Liderii partidului au petrecut următorii 20 de ani dovedind că, folosind suficiente cuie, internetul poate fi supus cu ciocanul. A fost o muncă de uzură, care a implicat armate de cenzori, poliția secretă și responsabili cu propaganda. Firmele de internet trebuie să angajeze moderatori cu zecile de mii, plătiți pentru a identifica și șterge, în câteva secunde, ideile și imaginile interzise. Clinton nu s-a înșelat în totalitate. Statul este mai puțin prezent decât înainte în viața multor chinezi de rând. În unele sectoare, oficialii s-au dat peste cap pentru a menține aproape monopolul de furnizori de informații aprobate. În industria știrilor, șefii de partid au injectat resurse în agenții de știri oficiale stabile, precum People’s Daily, încurajându-le să înființeze filiale mai „vii”, capabile să concureze cu entitățile comerciale. Ocazional, cetățenii îndrăznesc să relateze din proprie inițiativă și să pună la îndoială relatările oficiale ale evenimentelor. Pentru aceasta, ei sunt în mod uzual mustrați, concediați, reținuți sau închiși.

Sectorul divertismentului este cel mai bun loc pentru a vedea cum s-au risipit previziunile dlui Clinton, deoarece este unul în care concurența comercială a explodat, în special online, dar puterea generală a partidului rămâne fermă. Acesta e un lucru remarcabil. Cu o generație în urmă, cu excepția câtorva videoclipuri piratate, posturile TV de stat și cenzorii oficiali de film se bucurau de un control aproape total asupra a ceea ce se vedea în case sau în cinematografe. Nu și acum. Dacă intri într-o casă, la sat, vei observa un televizor, într-un colț, pe jumătate urmărit de cei foarte bătrâni și cei foarte tineri. Mai departe, în fiecare vagon de tren, cantină sau cămin, vei da peste chinezi care se uită pe smartphone. Este posibil să urmărească o dramă, un concurs de talente sau videoclipuri scurte ale unor amatori foarte populari online: un fermier dansând, poate, sau un șofer de camion care cântă pe un drum singuratic. Un adolescent, pe jumătate adormit în autobuz, poate urmări un streamer live care joacă un joc video. Tinerele din rândul din spate s-ar putea uita la un influencer de pe rețelele sociale, care are 40 de milioane de urmăritori, și care se ocupă cu banalul ruj, deoarece China se mândrește cu cea mai mare și mai dezvoltată piață de comerț electronic din lume.

Toate acestea îi împing pe oficiali la vigilență. În 5 martie, în raportul său anual adresat Congresului Național al Poporului, prim-ministrul Li Keqiang a cerut o mai mare civilitate publică în industriile culturale, în numele „culturii socialiste avansate”. Cu patru zile mai devreme, Asociația chineză pentru artele spectacolului, un organism susținut de stat, a început să aplice o nouă listă care cuprinde 15 norme de comportament, a căror încălcare ar putea atrage interzicerea pe un an sau mai mult a dreptului de practică, la actori, muzicieni și alți artiști. Gesturile pedepsite variază de la insultarea onoarei naționale a Chinei până la conducerea sub influența băuturilor alcoolice, pariuri sau playback. Liniile directoare ale listei au în vedere preocupări anterioare ale asociațiilor din industrie pentru a apăra stabilitatea socială, inclusiv reguli care interzic descrierea iubirii homosexuale, afacerilor extraconjugale, fumatului sau vrăjitoriei. În China de astăzi, o societate dureros de inegală, autoritățile de reglementare a filmelor și televiziunilor au încercat să limiteze afișarea bogăției sau a privilegiului moștenit. În acest scop, au fost criticate emisiunile de televiziune cu copiii unor oameni celebri.

Cenzorii nu numai că și-au păstrat controlul, impunând reguli difuzorilor de entertainement. În ultima vreme, însăși natura internetului chinez modern – un loc hipercomercial și plin de personaje care se simt imediat agresate – le vine în ajutor. Acum, este un moment periculos să fii faimos în China. În primele câteva săptămâni ale anului 2021, fanii, bloggerii celebri și mass-media de stat s-au unit pentru a mustra atât de multe vedete, încât un articol recent de pe Tencent News a avut titlul: „Suntem în epoca în care vedetele spun îmi pare rău: indiferent cum ai greșit, îți ceri”. Printre cei care și-au cerut scuze anul acesta se numără o actriță acuzată că a abandonat doi sugari, născuți în America prin sarcini-surogat, și un comediant care a făcut o reclamă sexistă la lenjerie de corp pentru femei. Alte scuze au venit de la o actriță de comedie care a pozat într-un cardigan, cu mesajul: „echipament de atras soțul”, ducând la acuzații că a transformat femeile în obiecte. Sau cazul unui călăreț tibetan, în vârstă de 20 de ani, care a fost prins fumând în fața camerei de filmat. Cu câteva luni înainte, frumusețea și zâmbetul său timid îi aduseseră faimă și îl ajutaseră să devină un ambasador al bunăvoinței pentru orașul său natal.

Când forțele pieței ajută Partidul Comunist să conducă

Chaguan (numele secțiunii dedicate Chinei din revista The Economist – n.tr.) a discutat recent cu veteranii din industria divertismentului. Ei au prezentat cazurilor unor prieteni celebri care luau medicamente pentru depresie și au explicat de ce. Odată, vedetele erau expuse doar atunci când făceau un nou film. Acum, fanii vor să analizeze, pe rețelele de socializare, fiecare aspect al vieții actorilor și se așteaptă la perfecțiune de la idolii lor. Artiștii consacrați văd cum sute de noi rivali sunt creați, anual, prin concursuri de talente. Într-o țară în care conducătorii nu pot fi criticați, faptul de lăsa poporul să pună celebritățile la stâlpul infamiei reprezintă o supapă de siguranță utilă, mai ales atunci când starurile provoacă o furie reală, prin eschivarea de la plata impozitelor sau abuzând în alte moduri de poziția lor. Concurența acerbă a săltat valorile producției. Dar controlul politic a redus diversitatea ofertelor culturale. Cu atâtea filme de război patriotice sau drame ușurele, ceea ce contează este rentabilitatea, nu arta. Sponsorii ușor de intimidat fug rapid, la primul semn de necaz.

Partidul nu mai monopolizează divertismentul, dar încă scrie regulile. Izolate de lume prin firewall-uri și controlul importurilor, internetul și industriile culturale ale Chinei au devenit carteluri, recompensând loialii și docilii. Iar asta le oferă cenzorilor toată puterea de care au nevoie. >>

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here