De la Mao la Xi: Cum se intră în avangarda elitei chineze

Sursa: Xinhua

Pentru chinezii bine educați, este profitabil să lupte pentru calitatea de membri ai Partidului Comunist, chiar dacă acest obiectiv nu este unul şi ușor de atins, notează The Economist, care dedică o serie specială de materiale împlinirii a o sută de ani de la înfiinţarea PCC.

<< Lupta împotriva covid-19 a fost un avantaj propagandistic pentru Partidul Comunist. China a zdrobit rapid boala și a permis economiei sale să revină la normal, chiar dacă o mare parte din restul lumii s-a chinuit să facă față. Mass-media de stat a mers pe linia glorificării. „Avantajele sistemului de conducere al Partidului Comunist Chinez și deficiențele sistemului de partid capitalist au fost scoase în evidenţă într-un contrast clar”, arăta un articol al agenției însărcinate cu menținerea disciplinei de partid. Mulți chinezi, deși iniţial critici cu privire la abordarea focarului de către oficiali, par să fie de acord că partidul a triumfat.

În Occident, mulți se întreabă dacă China a fost parțial responsabilă de pandemie, prin faptul că nu a răspuns mai devreme la semnele timpurii ale unui nou coronavirus și păstrând secretă vestea despre existenţa acestuia – sau chiar permițând virusului să scape dintr-un laborator din Wuhan. Cenzorii Chinei nu tolerează nicio speculație. Mass-media de stat relatează doar despre răspunsul hotărât al partidului, ale cărui rezultate sunt clare. Țara a avut puține cazuri în ultimele luni, iar cele mai multe dintre acestea au fost atribuite infecțiilor importate.

Eforturile Chinei au implicat nu doar mobilizarea persoanelor cu rol evident în asemenea circumstanţe – cum ar fi personalul medical, lucrătorii din domeniul sănătății comunitare, oamenii de știință și poliția. De asemenea, a utilizat extins rețeaua de filiale ale partidului pentru a furniza forță de muncă și expertiză în management pentru o operațiune condusă de partid, la o scară rar întâlnită în epoca post-Mao. În primele luni, zonele săteşti erau păzite de voluntari care verificau temperatura şi purtau banderole roșii. Aceștia primeau ordine de la membrii comitetelor de partid din sat. În orașe, numeroasele rețele ale partidului s-au dovedit cruciale în controlul mișcării oamenilor.

Cei care au intervenit în prima linie şi nu erau încă membri de partid s-au grăbit să i se alăture: aproximativ 440.000, până la sfârșitul lunii iunie a anului trecut. Cu toate acestea, mai puțin de 6% dintre acești solicitanți au fost şi admiși. Căci partidul este extrem de selectiv când vine vorba de recrutare.

Într-adevăr, este unul dintre cele mai greu de accesat partide din lume, din perspectiva dobândirii calităţii de membru. Și pentru a ține departe liberalii nedeclarați și alţi indezirabili, Xi Jinping îl face și mai greu de penetrat. În alte țări, puține partide de masă ar respinge pe cineva care doreşte să-și achite cotizația de membru. În Partidul Comunist Chinez, cotizaţia se poate ridica la 2% din venit pentru cei mai bogați membri. Însă oficialii partidului s-au ferit de inundația de cereri de anul trecut. Au detectat oportunismul – o șansă de a obține o înscriere rapidă, ajutând partidul într-un moment în care are nevoie. „Pescuitul în apele tulburi”, l-au numit ei. Au avertizat filialele partidului să nu-și coboare garda. Pentru a se califica, au insistat oficialii, solicitanții trebuiau să performeze în cele mai grele roluri din lupta anti-Covid, ca să nu mai vorbim de faptul de a trece de controlul politic.

Xi a început să tragă frâna la recrutare la scurt timp după ce a preluat conducerea, în 2012. În anul următor, numărul de noi membri a scăzut la 2,4 milioane, cel mai mic din ultimii zece ani. În 2019, cel mai recent an pentru care sunt disponibile date, acesta a fost mai aproape de 2,3 milioane. Oficialii chinezi se tem că partidul va deveni treptat un „partid pentru toată lumea”, așa cum Nikita Hrușciov a declarat Partidul Comunist Sovietic în 1961. O astfel de deviere, spun ei, a fost unul dintre motivele pentru care comunismul sovietic s-a prăbușit: își pierduse „caracterul de clasă”. Un expert citat de Beijing Youth News, organul Ligii Tineretului Comunist din capitală, a spus că partidul Chinei ar fi mai bun cu aproximativ 40 de milioane mai puțini membri decât cei 92 de milioane de astăzi.

Nu prea mulți muncitori, vă rog

Cu toate acestea, pretinsa importanță a bazei de clasă poate fi înșelătoare. Partidul este încă cel mai dornic de a recruta elita educată. În 2000, doar aproximativ o cincime din membri aveau diplome – cam aceeași proporție cu cei care nu avansaseră dincolo de școala primară. Acum, aproximativ jumătate sunt absolvenți, ajutați de o creștere mare a numărului de înscrieri la universitate. Studenții reprezintă aproximativ 30% din nou-intraţii în partid. Dar mulți se alătură în mare parte din interes personal. Calitatea de membru este necesară pentru locuri de muncă bune în serviciile publice și în industriile de stat, care oferă o securitate mai mare decât ocuparea muncă la privat. Dar partidul ridică ștacheta chiar și pentru studenți. În 2019, 1,96 milioane erau membri de partid, cu aproximativ 300.000 mai puțini decât cu un deceniu mai devreme. Au reprezentat probabil 5% din totalul studenților, în scădere față de aproape 8% în 2009.

Având în vedere cercurile prin care trebuie să sară, este izbitor câți se mai deranjează să aplice: aproximativ 844.000 de studenți au reușit să se alăture partidului în 2019. Pe lângă beneficiile practice, există și prestigiul. „Este ca un club din Oxford”, spune Peter Mattis, de la Australian Strategic Policy Institute (ASPI). Este, de asemenea, o marcă a succesului academic: partidul preferă studenții cu cele mai mari note. În partidul de astăzi, notele bune contează mult. În timp ce lucra ca guvernator provincial, domnul Xi a reușit să se concentreze pe un doctorat în marxism (deși abundă îndoielile cu privire la calitate). Kjeld Erik Brodsgaard, expert în partid la Copenhagen Business School, spune că Comitetul Central este „mai bine educat decât parlamentul danez”.

Admiterea începe cu o scrisoare a celui care aplică şi care necesită aprobarea a doi membri ai partidului. Urmează un interviu cu un oficial din filiala partidului. Apoi, filiala analizează dacă trebuie să-i dea curs. În caz că da, solicitantul devine „activist pentru intrarea în partid”. Această fază poate dura câțiva ani, timp în care solicitantul trebuie să prezinte rapoarte de gândire la fiecare trei luni, să participe la sesiuni de studiu politic, să facă muncă voluntară și să se întâlnească cu mentori din filială, care scriu evaluări. Apoi, există verificările de fond – un proces care implică investigarea fiabilității politice a familiei și a prietenilor și examinarea dosarelor școlare. În Vest cazul unei persoane care aplică la o slujbă guvernamentală care implică secrete oficiale ar necesita verificări mai puțin riguroase.

Dacă totul merge bine, solicitantul trebuie să depună jurământ în fața steagului partidului, promițând că va păzi secretele de partid, că rămâne loial și că e „gata în orice moment să-mi sacrific tot timpul pentru partid și pentru oameni”. Aceasta înseamnă să fii dispus să faci așa cum ordonă domnul Xi, fără îndoială. Partidul este mașinăria lui. >>

Când statul de drept devine armă de șantaj. Cum a provocat UE un război cultural între Vest și Est

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here