Desființarea Secției Speciale, ruperea de două epoci negre: Iliescu-Năstase și Dragnea-Tăriceanu

Sursa: INQUAM/Adel Al-Haddad

Secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție – pe scurt, SIIJ sau Secția Specială. Iată un organism care, prin simpla prezență, trimite România în preistoria anilor dominați de Iliescu și Năstase. Dinamitarea sa a fost imposibilă până la resetarea scenei politice, în urma celor două rânduri de alegeri desfășurate în 2019.

Cine sunt părinții acestui instrument menit să pună justiția sub control politico-mafiot total, ce strategii adoptă ei acum, când vremurile le sunt potrivnice, și cine sunt „soldații japonezi” rămași să poarte bătălia începută de cei care au eșuat fie intrând în pușcărie, fie pierzând lamentabil la urne?

  • Contextul în care a fost creată SIIJ a fost unul tensionat, cu o critică foarte severă din partea partenerilor europeni, a atras multe proteste și nemulțumiri ale magistraților.
  • S-a creat o tensiune suplimentară asupra magistraților pe altele aduse prin alte modificări legislative.
  • S-au retras recursuri făcute de DNA în mari cazuri de corupție.
  • S-a constatat că s-au deschis spețe unor persoane care beneficiau de imunitate internațională.
  • S-a creat o categorie de cetățeni, a procurorilor SIIJ, care ar putea beneficia de o imunitate totală.

Schița, făcută de ministrul Justiției în deschiderea ședinței de guvern de vineri seară, atinge esența problemelor ridicate de înființarea Secției speciale.

Studii aprofundate, realizate de foruri interne și internaționale au pus constant în lumină toxicitatea Secției speciale, eliminarea ei devenind inclusiv subiect de agendă diplomatică între București și partenerii strategici.

La rândul lor, magistrații s-au mobilizat pentru a crea presiune de jos în sus, obiectivul fiind clar evidențiat: desființarea Secției.

Dar că așa urmau să stea în final lucrurile, fusese evident de la bun început… mai ales pentru inițiatorii proiectului.

Doar cutremurul politic a putut crea premisele pentru schimbarea cursului

În ciuda avalanșei de semnale negative pe care le-a atras și a cascadei de consecințele nefaste pe care le-a avut, Secția Specială nu s-a aflat deloc în pericol atât timp cât patronii săi politici au fost ei înșiși de nezdruncinat. Schimbările majore în plan politic, începute cu alegerile europarlamentare, consolidate de căderea guvernării PSD-ALDE și culminând cu rezultatul prezidențialelor, au inversat polii și au redefinit posibilul și imposibilul în afacerea „Secția Specială”.

Existența acestui organism nu doar că a produs costuri uriașe justiției, dar deja simpla sa apariție a fost simptomatică pentru fragilitatea progreselor făcute de România în ultimii 15 ani.

Ce semnal de alarmă mai bun putea primi societatea decât că, iată, epoca Năstase-Stănoiu și a celebrelor stenograme PSD se pot întoarce de la groapă atunci când vigilența alegătorilor scade, iar grupările infracționale din perioada 2000-2004, trecute între timp pe steroizi, speculează această breșă?

Până la proba contrarie, Secția Specială a fost un fel de ciocan „Stănoiu” pus în mâna rețelelor de tip „Năstase” – o perspectivă pe care românii o lăsat-o bucuroși în urmă atunci când puseră pe masă sprijinul popular imens care a ranforsat decizia strategică a Vestului de a coopta România în structurile euroatlantice.

Agenda politicianistă a câtorva magistrați maeștri în arta derutei

Că există politicieni care se prefac în continuare că cred în „virginitatea” Secției Speciale nu e neapărat de mirare. Până la urmă, organismul cu pricina a fost o născocire cu paternitate politică.

Dar când magistrați care pretind că reprezintă breasla, de la adăpostul unui ONG cu nume menit să camufleze tocmai faptul așa-zisa reprezentativitate stă în trei-patru rătăciți, atunci lucrurile se complică.

„Prin desfiinţarea SIIJ se doreşte, din nou, controlul asupra justiţiei. Secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie (SIIJ) este singura structură de parchet complet în afara controlului politic. Acesta e motivul pentru care politicul doreşte cu ardoare desfiinţarea să. Şefii PICCJ, ai DNA şi ai DIICOT, precum şi şefii de secţie ai acestora, unde se vor întoarce dosarele cu magistraţi dacă SIIJ va fi desfiinţată, sunt numiţi politic, de către Preşedintele României la propunerea Ministrului Justiţiei”, afirma, sâmbătă, judecătoarea Dana Gârbovan.

Cu luări de poziție constant aliniate celor din zona PSD, Dragnea, Tăriceanu și Iordache, în chestiunea justiției, Gârbovan a fost la un moment dat una din soluțiile la care guvernarea PSD-ALDE a recurs în disperare de cauză, pentru a umple golul lăsat la șefia Ministerului Justiției de ieșirea de pe orbită a zelosului și duplicitarului ministru Tudorel Toader.

Dana Gârbovan se exprimă în spațiul public din postura de președinte al ONG-ului al cărui profil a fost creionat mai sus: Uniunea Națională a Judecătorilor din România (UNJR). Dorită pe funcție chiar de Viorica Dăncilă, Gârbovan a ratat totuși oportunitatea. O șansă la „avansare” care venea oarecum natural, ca o încununare a operei sale „civice”, intens promovate pe canale media de tipul Antena 3.

La fel ca fosta șefă a CSM, Lia Savonea, după reculul dramatic al PSD-ALDE și mai ales a lui Liviu Dragnea, judecătoarea Gârbovan și-a asumat și ea rolul soldatului japonez. Într-o paradigmă care cunoaște în sfârșit închiderea unei epoci negre, Dana Gârbovan rătăcește tot mai stingheră în tranșee care tind pentru moment să nu mai ducă nicăieri.

De ce a mers pe linia asta până de curând, a devenit destul de evident atunci când i s-a propus postul de ministru al Justiției. De ce o face acum? Probabil că tot un moment revelator din viitor va lămuri deplin misterul.

Fuga de răspundere a lui Tudorel Toader

Spre deosebire de Gârbovan, fostul ministru de resort, Tudorel Toader, a început să adopte o altă strategie de când a simțit că perspectivele Secției Speciale intră în zodia norilor grei. Iar Toader, cu nasul său de fin oportunist, a priceput că începe degradarea cu mult înaintea altora.

Cea mai proaspătă intervenție a sa e cea de vineri seară. Pe fondul sonor creat de ședința de guvern în care s-a pus pe agendă demolarea Secției Speciale, Toader a făcut ceea ce mai făcuse și cu alte ocazii: a aruncat întreaga vină pentru crearea organismului de tristă amintire pe umerii Comisiei Iordache, cunoscută și drept maneta pe care gruparea Dragnea-Tăriceanu a acționat-o în voie pentru trecerea ireversibilă și totală a justiției sub control politico-mafiot.

„La iniţiativa Comisiei speciale (comisia Iordache), Parlamentul a adoptat Legea 207 din 20 iulie 2018, pentru modificarea şi completarea Legii nr.304/2004 privind organizarea judiciară, iar prin art. 88 indice 1 – 88 indice 9 a consacrat şi înfiinţarea Secţiei speciale de investigare a infracţiunilor din justiţie, urmând apoi întreaga odisee parlamentară, cu multe controverse şi neconstituţionalităţi!!!”, scria Tudorel Tpader, vineri seara, în loc să-și vadă de grijile personale generate de petiția pusă în mișcare pentru a-l scoate din Comisia de la Veneția.

În februarie 2019, cel care azi se spală pe mâini promova un proiect de Ordonanță de Urgență care, printre altele, blinda Secția Specială, transformând-o într-un soi de stat în stat.

Ana Birchall, piatra de moară a PSD

Pe de altă parte, atunci când nu minte de îngheață apele cu privire la rolul său de facto și de jure, Toader spune și adevărul. Așa este, ciraci ai lui Dragnea și Tăriceanu, precum Florin Iordache, au folosit Parlamentul pentru a distorsiona arhitectura instituțională a sistemului de justiție. Inclusiv prin crearea Secției Speciale.

Dar despre „minunile” Comisiei Iordache nu e cazul să ne reamintească Tudorel Toader, mai ales că are tendința să o facă pe bucăți, în funcție de cât de călduț îi poate ține ceea ce poate fi reamintit.

O țară întreagă a putut asista la ruleta rusească a acelei comisii, ca și la examenul de curat autoritarism parlamentar pe care l-au dat legiunile PSD-ALDE cu acea ocazie.

Iar un fost ministru PSD al Justiției, Ana Birchall a completat, chiar recent, golurile de memorie ale unora ca Tudorel Toader și Dana Gârbovan.

„Personal am considerat şi consider că vremea şmecheriilor, introduse, pe furiş, de Iordache şi susţinătorii săi, în comisia specială trebuie să apună! Tocmai de aceea, cred că, alături de acest memorandum (care nu are valoarea juridică a unui proiect de lege, de exemplu) se impune iniţierea şi adoptarea unui proiect de lege de desfiinţare a SIIJ, proiect de lege care să fie adoptat şi transmis în Parlament, în procedura de urgenţă”, puncta, vineri, Ana Birchall.

Ana Birchall, un ministru PSD al Justiției care și-a scos din minți partidul în cel puțin două momente-cheie:

Condiția pusă de europeni Bucureștiului, acum 15 ani: Ridicați un gard între politic și justiție

Într-un interviu din noiembrie, pentru Universul.net, fostul ministru Cristian Diaconescu, familiarizat cu contextul negocierilor României pentru aderarea la UE și NATO, arăta în ce constă esența toxică a Secției Speciale.

  • Ni s-a spus încă din 2004, de la închiderea capitolului Justiție din timpul negocierilor pentru aderarea la UE, că în România trebuie să punem un gard între politic și justiție, explica, la acea vreme, Cristian Diaconescu.
  • Acesta amintea că înființarea Secției speciale a fost o decizie politică, „adică s-a discutat la partid” și că reprezintă o anomalie pentru sistemul judiciar autohton.
  • E ca și cum ai face o secție specială pentru medici, pentru o categorie profesională sau alta, mai punctează Diaconescu, care consideră Secția trebuie desființată.
  • Dar, mai sublinia acum o lună și jumătate fostul ministru și consilier prezidențial, actualul guvern are de ales.

Intrarea în logica desființării va descătușa probabil o nouă șarjă de atacuri la adresa Cabinetului Orban.

Însă sprijinul partenerilor strategici, al organismelor internaționale de profil, al majorității magistraților români, ca și cel al societății, exprimat în numeroasele reprize de proteste din Piața Victoriei, sunt argumente grele.

Ele vor conta enorm în perioada care urmează și au suficientă legitimitate pentru a contracara orice eventuală tentație de a ceda primelor invective care se vor rostogoli.

Un lucru e cert: Secția Specială nu a fost un dar făcut democrației, ci o bombă pusă sub scaunul ei. Guvernul, Parlamentul, președintele, magistrații și alegătorii n-au încotro decât să o dezamorseze.

3 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here