Eliberați-l pe cel mai înfocat apărător al Hong Kong-ului

<< Persecutarea magnatului media din Hong Kong și totodată activist pro-democrație, Jimmy Lai, este cel mai izbitor exemplu al campaniei fără precedent dusă de autorități împotriva libertății presei. Pentru ca democrația să prevaleze, oameni ca Lai, care și-ar putea petrece restul vieții după gratii, nu trebuie uitați >>, scrie Chris Patten, pentru Project Syndicate.

<< Când vine vorba de atitudinea Chinei față de lumea liberă, Hong Kong a fost mult timp considerat canarul din mina de cărbune. Modul în care guvernul chinez tratează acest teritoriu este un bun indicator al modului în care ar putea decurge relațiile Partidului Comunist Chinez (PCC) cu țările non-totalitare. Modul în care guvernele occidentale răspund la acțiunile recente ale Chinei poate fi, de asemenea, o unitate de măsură fiabilă a vitalității și durabilității democrației liberale ca model de guvernare.

Pe măsură ce Hong Kong-ul îi țintește din ce în ce mai mult pe dizidenți și distruge libertățile care îl definiseră cândva, un mic cor de colaboraționiști va pretinde cu siguranță că nimic nu s-a schimbat și nimic nu este în neregulă. Alții ar putea chiar susține că Hong Kong este mai liber astăzi decât a fost vreodată. John Lee, directorul executiv al Hong Kong, aprobat de PCC, a susținut recent că „libertatea presei este în buzunarul nostru”. La al cui buzunar la care se referea Lee, a rămas în suspensie. De fapt, presa din Hong Kong nu este în buzunarul nimănui, ci mai degrabă într-o cușcă proiectată de PCC.

Legea securității naționale din 2020 a redus în mod concret libertatea presei, iar lista jurnaliștilor vizați de regimul marionetă al lui Lee a crescut de la lună la lună. The Trust Project, un consorțiu internațional de organizații media care promovează transparența și responsabilitatea în mass-media, și-a oprit operațiunile din Hong Kong în noiembrie, invocând un „mediu din ce în ce mai dificil pentru organizațiile de știri de a funcționa liber și independent”. În ultimele luni, mai mulți jurnaliști au fost arestați, iar alții au fost amenințați. Ronson Chan, președintele Asociației Jurnaliştilor din Hong Kong, a fost arestat în septembrie în timp ce relata o poveste și a fost acuzat de obstrucționare doar pentru că și-a făcut treaba. Având în vedere că jurnaliştii sunt încarceraţi în mod regulat şi ziarele eviscerate sau închise, nu este deloc surprinzător faptul că încrederea publicului în mass-media a scăzut.

Dar cel mai frapant și terifiant exemplu de atac fără precedent al autorităților asupra libertății presei este persecuția la adresa lui Jimmy Lai. Magnat media și activist pro-democrație de renume mondial, Lai a fost condamnat anul trecut la 13 luni de închisoare pentru că a participat la o un eveniment neautorizat de comemorare pentru victimele masacrului din Piața Tiananmen, din 1989 din China. Luna aceasta a primit o pedeapsă suplimentară de cinci ani și nouă luni.

Lai, care stă deja închis de mai bine de doi ani pentru că participase la proteste pașnice, a fost condamnat pentru ceea ce Departamentul de Stat al SUA a descris drept „acuzații false de fraudă”. În mod ironic, condamnarea sa a avut loc pe 10 decembrie, Ziua Drepturilor Omului. Guvernului lui Lee și judecătorilor aleși pe sprânceană pentru a-i îndeplini cererea nu par să le pese de diferența dintre dreptul civil și penal, cu atât mai puțin de drepturile omului.

Lai a fost hărțuit și persecutat pentru că reprezintă atât de mult din ceea ce urăște Beijingul. Născut în China în urmă cu 75 de ani, Lai a scăpat de comunism și de eșecurile sale dezastruoase atunci când a fost introdus ilegal în Hong Kong, la vârsta de 12 ani. Șocat de masacrul din Piața Tiananmen, el a devenit un susținător deschis al libertății și democrației, fără teama de a se referi la PCC și mereu pregătit să susțină libertățile Hong Kong-ului. Ziarul său, Apple Daily, pe care l-a fondat în 1995, a fost un far al democrației și a doua cea mai citită publicație din Hong Kong, până la închiderea sa forțată, în 2021. Un refugiat chinez care a prosperat în societatea liberă din Hong Kong și a susținut comunitatea care i-a permis succesul, în loc să-l facă să plece, era mai mult decât putea suporta regimul.

Dar, într-o nouă întorsătură, Hong Kong a făcut apel la guvernul chinez să anuleze o decizie judecătorească anterioară care îi permitea lui Lai să fie reprezentat de un avocat britanic. În recurs, Lee a susținut că nu se poate avea încredere în avocații străini, deoarece ar putea fi presați să urmeze instrucțiunile țării lor cu privire la cazurile sensibile.

Ceea ce Lee a omis să menționeze este că judecătorii născuți în străinătate sunt deja în instanțele din Hong Kong, inclusiv cele mai înalte curți – Curtea de Apel Final. Doar în cazul în care PCC i-a respins apelul, guvernul lui Lee a refuzat să-i acorde avocatului britanic al lui Lai o viză pentru a rămâne în Hong Kong. Episodul servește drept încă o reamintire a modului în care, pas cu pas, comunismul chinez demolează procesul echitabil și statul de drept.

Unii sunt încă dispuși să denunțe încarcerarea nedreaptă a susținătorilor democrației precum Lai. Dar, din păcate, unor expatriați care lucrează în Hong Kong le este mai convenabil să privească în altă parte. Ei sunt pregătiți să tolereze tacticile opresive care îi conduc în exil pe mulți dintre cetățenii Hong Kong-ului, iar unii au făcut tot posibilul să susțină că totul este în regulă și că Hong Kong-ul nu s-a schimbat. Susținătorii de lung parcurs ai PCC-ului din Hong Kong, așa-numitul Front Unit, au cel puțin scuza de a crede de fapt că comunismul este viitorul. Dar cum rămâne cu cei care urmează linia partidului în timp ce dețin pașapoarte străine și solduri bancare sănătoase? Este tăcerea lor motivată de lăcomie sau de teama de răzbunarea guvernului?

Lai nu este doar un patriot chinez care reprezintă tot ce este mai bun din țara și civilizația sa; este și cetățean britanic. Chiar dacă deținea un pașaport britanic, Lai nu a fugit cu milioanele. În schimb, Lai, un catolic devotat, va petrece Crăciunul într-o celulă din închisoarea de maximă securitate Stanley; iar dacă Beijingul continuă așa, acolo își va petrece Crăciunurile rămase. Pentru ca democrația liberală să prevaleze asupra autoritarismului, oamenii cu curajul și convingerile lui Lai nu trebuie uitați. Soarta lor – libertate sau tirani – este a noastră. >>

La fel ca ordinea mondială pe care o susține, jurnalismul are nevoie de o revizie

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here