Feţele Asmei Assad. Cum a ajuns o fată din vestul Londrei neaşteptatul câştigător al războiului din Siria

“Vara trecută a circulat pe rețelele sociale o fotografie cu prima doamnă a Siriei. La acea vreme, trupele guvernamentale din nord-vestul Siriei zdrobeau ultimele buzunare ale rezistenței rebelilor împotriva regimului. Fotografia îi înfăţişa ​​pe Asma Assad, soțul ei, Bashar al-Assad, și pe cei trei copii ai lor, în picioare, pe un vârf de deal bătut de vânt, flancaţi de soldați în camuflaj. Bashar, îmbrăcat într-un hanorac, adidaşi și tricou polo, pare mai potrivit pentru a-i scoate pe copii la o plimbare duminicală decât de a tortura disidenți. Asma e mai rigidă, cu brațele în lateral, purtând blugi albi, trening și genul de ochelari de soare de aviator, îndrăgiți de puternicii zilei din Orientul Mijlociu. Ea se află în centrul fotografiei; Bashar, președintele Siriei, atârnă stângaci de umărul ei. Liniștea peisajului din spatele Asmei este înșelătoare. La zece ani de la primăvara arabă, în care milioane de oameni din Orientul Mijlociu s-au întors împotriva regimurilor represive, familia conducătoare a Siriei și-a păstrat puterea, dar cu un cost teribil”, scrie The Economist.

<< Forțele regimului au ucis sute de mii de sirieni și au torturat peste 14.000 de oameni, până la moarte. Jumătate din populație a fugit de acasă, provocând cea mai mare criză a refugiaților de la al doilea război mondial. Iranul și Turcia, precum și America și Rusia, au dus bătălii prin proxi, pentru influența pe teritoriul sirian. În întreaga lume arabă, visele pline de speranță de acum un deceniu au fost zdrobite, dar nicăieri mai sângeros ca în ​​Siria.

Cu toate acestea, Asma este mai puternică decât a fost vreodată. Călătoria ei către supremația asupra acestui pământ devastat a fost una sinuoasă, iar drumul este plin de numeroasele sale încarnări: un bancher J.P. Morgan care încheie tranzacții târziu în noapte; farmecătoarea Primă Doamnă care a crezut că reforma socială și croiala sa vestimentară vor moderniza un stat paria; Maria Antonieta din Damasc, la shopping în timp ce țara ei ardea; mama națiunii, luptând împotriva cancerului, în timp ce trupele soțului ei au zdrobeau insurgenții.

„Era foarte English și părea să vrea să nu aibă nimic de-a face cu Siria”

Unde se va termina călătoria? Ascensiunea ei la curtea familiei Assad nu mai este doar nutreţ pentru bârfele observatorilor sirieni. Anul trecut, guvernul american a descris-o pe Asma drept unul dintre „cei mai notorii profitori ai războiului”. Se şopteşte acum că într-o bună zi i-ar putea succede soțului ei ca președinte. Asma Assad a parcurs cu siguranță un drum lung de la casa ei pietruită din Londra, în care crescut.

A fost un start puțin probabil pentru soția unui dictator. Asma Akhras s-a născut în 1975, în Acton, un colt situate în vestul Londrei, care se învecinează cu cartiere mult mai bogate. La fel ca majoritatea sirienilor, părinții ei sunt musulmani sunniți, grupul dominant din Siria până în anii 1960, când o sectă mică, marginalizată, alawiții, a dat o lovitură de stat. Tatăl lui Bashar, Hafez Assad, a făcut parte din complot și s-a declarat lider, în 1970.

Părinții Asmei au ajuns la Londra în anii 1970, în căutarea unor oportunități mai bune. În exil, familia a rămas religioasă: tatăl ei participa la rugăciunile de vineri, iar mama sa a renunțat la hijab doar după ce Asma s-a căsătorit. Prietenii îi descriu familia drept una conservatoare, din punct de vedere cultural, dar dornică de asimilarea copiilor săi. În școala primară, Church of England, Asma era cunoscută sub numele de Emma. „Ți-ar fi greu să o recunoști ca siriană”, îşi aminteşte un vecin.

Părea destinată unei vieți duse în sânul elitei bănoase a Londrei. În adolescență, Asma a mers la una dintre cele mai vechi școli private de fete din Marea Britanie, Queen’s College, aproape de cabinetul medical privat al tatălui ei, din Harley Street. Are o diplomă în informatică, la King’s College din Londra, unde atât prietenii, cât și detractorii şi-o amintesc ca pe o fată inteligentă și harnică.

Nimeni nu-și amintește să fi manifestat vreun interes pentru Orientul Mijlociu. În vizitele la Damasc, cu părinții ei, își petrecea timpul lângă piscină, la hotelul Sheraton. „Era foarte English și părea să vrea să nu aibă nimic de-a face cu Siria”, spune un prieten de familie.

Puțini au fost surprinși când a obținut un loc de muncă la banca de investiţii J.P.Morgan. Acolo, așteptările erau ca personalul să lucreze până la 48 de ore, la trap, și chiar să doarmă la birou. Unii stagiari erau nebuni și evident ambițioși, dar Paul Gibbs, care a coordonat-o pe Asma, şi o amintește ca fiind „modestă, politicoasă și serviabilă”, îmbrăcată în costume negre. Asma s-a specializat în fuziuni și achiziții (experiență care s-a dovedit ulterior utilă, în Siria). S-a întâlnit cu ciudatul bancher și chiar a avut oferte de căsătorie. În ciuda salariului său mare, a continuat să locuiască cu părinții în timp ce lucra la Londra.

Mama ei, Sahar, avea planuri ambițioase pentru Asma. Unchiul îl ajutase pe Hafez Assad să preia puterea. Sahar a folosit această legătură pentru a-i găsi fetei un loc de muncă la ambasada Siriei din Londra. De asemenea, era dornică să facă legătura între Asma și Bashar, al doilea fiu al lui Hafez, potrivit lui Sam Dagher, autorul cărții „Assad Or We Burn the Country”. Cei doi s-au întâlnit de mai multe ori pe când Bashar era student la medicină, în Londra, în anii ’90.

Dezgustul lui Bashar pentru sânge l-a determinat să se specializeze în oftalmologie

Bashar a crescut la umbra tatălui său și a fost singurul dintre cei șase frați care a studiat în străinătate. Dezgustul lui Bashar în faţa sângelui l-a determinat să se specializeze în oftalmologie, o disciplină medicală mai puțin prestigioasă. Îndrumătorul său, Edmund Schulenburg, spune că era priceput la drenarea chisturilor.

Fratele mai mare al lui Bashar, Basil, a servit în armata siriană, a condus mașini rapide și a vânat femei. În schimb, Bashar era „muncitor, punctual, mergea în fiecare zi la facultate și evita viața sălbatică”, spune Wafic Said, un expat sirian bogat. Asculta Phil Collins și Electric Light Orchestra, bea ceai verde și  mergea cu bicicleta prin oraș. Spre deosebire de tatăl său, Bashar se potrivea cu rafinamentul elitei din Damasc.

Avea ochi şi pentru femei, întâlnindu-se deseori cu fetele lăsate baltă de fratele său. Dar alegerea soției nu i-a aparţinut doar lui. Când Basil a murit într-un accident de mașină, în 1994 (se pare că în timpul unei cursei la aeroportul din Damasc, cu Mercedesul său), soarta dinastiei Assad a căzut brusc pe umerii lui Bashar.

Bashar era încă necăsătorit atunci când tatăl său a murit, în iunie 2000. A devenit președinte două luni mai târziu, după alegeri trucate. În acel moment, Asma era legată deja de doi ani de biroul ei de la J.P.Morgan. Deodată, a dispărut timp de trei săptămâni, fără preaviz. La întoarcere, i-a spus angajatorului că fusese luată pe sus de un sirian chipeş care a dus-o în Libia, unde a perfectat “afacerea” într-un cort din Sahara. Asma și-a dat demisia imediat, renunțând și la un loc pe care tocmai îl câștigase la Harvard Business School. Ulterior, a fost întrebată, într-un interviu, dacă această alegere a lăsat-o cu regrete. Răspunsul ei a fost: „Cine ar alege Harvard în locul iubirii?”

Siria devine complicată când ieşi din hotelul Sheraton. Munții și deșerturile sale adăpostesc un amestec de grupuri etnice și religioase, dintre care majoritatea s-au oprimat reciproc, la un moment dat. Franța a extras țara de la otomani, iar controlul exercitat între războaiele mondiale a fost scurt și resentimentar. Primii ani de independență a Siriei au fost marcați de neîncetate lupte interne, într-o succesiune de  lovituri de stat.

Turbulențele au luat sfârșit în 1970, odată cu ascensiunea lui Hafez Assad, un ofițer din forțele aeriene lipsit de compromisuri, din partidul Baas, aflat la guvernare. În timpul domniei sale prin teroare, serviciile de Securitate au condus rețele de informatori, interceptau telefoane și torturau oameni, fără discriminare. Când disidenții islamiști sunniți s-au ridicat împotriva stăpânirii baas-iste, în Hama, în 1982, Hafez a distrus porţiuni întregi din oraș.

 Când Asma s-a mutat la Damasc, la sfârşitul anului 2000, Hafez era deja mort, dar moștenirea sa era omniprezentă, de la arhitectura în stil sovietic până la afişe adulatorii cu chipul său. Sprijinul acordat organizațiilor teroriste din întreaga regiune a îndepărtat Siria de Occident. Ascensiunea lui Bashar era o oportunitate de a reseta relațiile.

În discursul său inaugural, Bashar a promis să lupte împotriva corupției și să permită alegeri cu mai multe partide. Curând după aceea, a închis una dintre cele mai mari închisori din țară. În cafenelele din Damasc, oamenii au început, cu prudență, să discute politică.

Asma părea o consoartă promițătoare pentru noul lider sirian. Regina Rania a Iordaniei, Sheikha Moza din Qatar, chiar și prințesa Diana din Marea Britanie au servit drept modele pentru modul în care o primă doamnă plină de farmec ar putea deveni o forță pentru reformă. Partidul secularist Baas din Siria era mai receptiv decât majoritatea țărilor arabe față de femeile care joacă roluri publice. „Am crezut că combinația celor două va face Siria un rai”, spune Wafic Said, un bogat expat sirian care s-a împrietenit cu cuplul.

Dar, ca multe femei dinaintea sa, Asma a trebuit să ţină cont de rudele ei prin alianţă, din partea soţului. Mama lui Bashar, Anisa, dorise ca fiul ei să se căsătorească în interiorul clanului, pentru a crea o dinastie de lungă durată, precum Saud, din Arabia. Unii membri ai familiei au sugerat chiar că Bashar ar trebui să renunțe la președinție din cauza căsătoriei cu o femeie sunnită.

Nereușind să împiedice nunta, mama lui Bashar a decis să o ascundă. Nu au existat buletine de știri despre discretul eveniment. Nu au fost lansate niciodată fotografii oficiale. Asmei i s-a spus în repetate rânduri că slujba ei era să producă moștenitori și să se ţină departe de știri. Mama lui Bashar a insistat să păstreze titlul de „Prima Doamnă”; mass-media de stat o menţiona pe Asma ca akilatu al-rais, soția președintelui. Nimeni nu o recunoştea pe stradă.

„Au ținut-o în casă ani de zile”

Viața de acasă a fost mizerabiă. „Au urât-o”, afirmă Ayman Abdel Nour, consilier al lui Bashar la acea vreme. „Au ținut-o în casă ani de zile.” Asma nu vorbea încă fluent limba arabă.

Restul elitei conducătoare nu a fost mai prietenoasă. Reformele lui Bashar s-au confruntat cu obstacole, în special din partea foștilor aliați ai tatălui său. „Hafez Assad era o caracatiță care controla tentaculele”, susţine un om de afaceri care lucrează cu regimul. „Bashar a început ca o caracatiță controlată de tentaculele sale”.

În câteva luni a devenit clar că promisiunile de reformă ale lui Bashar erau fragile, făcute parțial pentru a obţine sprijinul pentru succesiunea sa. „Bashar îți spune exact ce vrei să auzi și apoi nu face absolut nimic”, arată Wafic Said. Curând a dat înapoi. Oameni din mediul academic au fost închiși. Au fost realizate afișe ale lui Bashar chiar mai mari decât cele ale tatălui său. Dreptul la întrunire publică a devenit atât de restricționat încât cuplurile a trebuiau să obțină un permis guvernamental pentru a organiza o nuntă într-un hotel.

Speranțele că Siria s-ar putea schimba au fost în mod repetat distruse. După atacurile teroriste din 11 septembrie, Bashar le-a oferit americanilor facilități în care puteau interoga suspecii de terorism, însă administrația Bush avea gustul „răspândirii democrației” și sugestiile că Siria va fi următoarea țintă, după Irak, a împins regimul sirian să schimbe placa. Bashar a trimis jihadiști de casă peste graniță pentru a susține insurgența irakiană împotriva americanilor.

Pe măsură ce Bashar și-a consolidat puterea, Asma și-a îndeplinit cu atenție rolul de soţie care oferă progenituri. A făcut trei copii, într-o succesiune rapidă, doi dintre ei băieţi. Încă se îmbrăca precum un bancher modest. Singura dată când genera titluri era atunci când călătorea în străinătate. Chiar și atunci, rudele soţului se înfuriau.

Cruzimea din cadrul familiei era oglindită de răutatea ei din exterior. În Ziua Îndrăgostiților din 2005, o mașină-capcană l-a ucis pe unul dintre cei mai proeminenți politicieni din Liban, Rafik Hariri. Siria și-a ținut vecinul mic și disfuncțional strâns în lesă și mulți au presupus că Bashar a ordonat lovitura. Confruntat cu amenințarea sancțiunilor internaționale și a demonstrațiilor masive libaneze, Bashar a clipit. A retras trupele siriene din Liban, după 30 de ani de ocupație, înfuriindu-i pe ulii sirieni.

Bashar nu mai avea nevoie de aliații săi: soția sa britanică putea ajuta la calmarea guvernelor occidentale. El i-a promis Asmei că va pune botniţă neamurilor lui și a fost de acord să o desemneze „Prima Doamnă” (mass-media de stat din Siria a început să folosească termenul abia după ce Anisa a murit, în 2016). Asma câștigase, în sfârșit, un loc la masă.

La două luni după asasinarea lui Hariri, în aprilie 2005, Asma a stat alături de soțul ei la înmormântarea Papei Ioan Paul al II-lea. Puțini erau dornici să dea mâna cu Bashar, dar Asma, discretă, plină de farmec într-un voal de dantelă neagră, producea mai multă atracție. Fotografiile îi arată pe amândoi cu liderii mondiali.

Acesta a fost un moment esențial pentru cuplu. Până acum Asma, soția străină, fusese retrogradată, stătuse pe margine. Acum a ajuns să joace un rol central în reabilitarea internațională a lui Bashar. „Ea a fost ambasadorul său în toate țările cu care el nu putea face contactul”, spune Abdel Nour, fostul consilier al lui Bashar.

În interviurile cu mass-media occidentală, ea nu s-a putut abține să-l eclipseze pe Bashar (într-o încercare de a atrage publicul creștin, el s-a referit la evrei ca ucigași ai lui Hristos). Și acasă, Asma a înmuiat imaginea cuplului. Familia Assad făcea parade de modestie. A evitat palatul gigantic, de 1 miliard de dolari, placate cu marmură, pe care saudiții îl construiseră pentru familia Assad, și au locuit într-o casă modestă cu trei etaje, din apropiere. Asma își lua copiii de la școala locală Montessori, în fiecare zi. Când Wafic Said a luat masa la ei acasă, a fost uimit de lipsa fastului. „Nu am văzut niciun servitor. El și soția lui ne-au servit cina”.

Cu ajutorul unui nou coafez, Asma și-a mărit volumul propriului look. Tocurile și cerceii ei au crescut cu câțiva centimetri; unghiile ei erau îngrijite și pictate. Deși nici ea, nici Bashar nu purtau verighetă, bijuteriile regale îi atârnau la gât. Personalul de la Syrian Airlines din Londra își amintește un flux nesfârșit de lăzi cu haine din cele mai bune magazine din Londra. Diplomații sirieni au poreclit-o Imelda Marcos, după prima doamnă filipineză, dependentă de încălțăminte.

Diplomații sirieni au poreclit-o Imelda Marcos

Ofensiva de şarm a funcționat. La doar câteva luni după asasinarea lui Hariri, New York Times se întreba dacă acestea reprezintă „esența fuziunii seculare occidental-arabă”. „Am fost fermecat”, spune un diplomat sirian aflat acum în exil, care a organizat un turneu european pentru pereche. „Este adorabilă în momentul în care o întâlnești. El e diferit de alți dictatori din Orientul Mijlociu. Arată modern și sofisticat. Asta îl face atât de periculos”.

Următorul proiect al Asmei a fost Siria însăși. După decenii de planificare centralizată și restricții de import, ea a dorit să întinerească Siria. Asma și-a orbit soțul cu jargonul financiar și a presat ca sectorul bancar să se deschidă companiilor private și străine. „A vrut să transforme Damascul într-un Dubai regional, un paradis fiscal lipsit de controale financiare”, reaminteşte un economist sirian bine conectat.

Din păcate, reforma economică a amenințat interesele unora dintre cei mai puternici oameni ai Siriei. Pentru a schimba modul în care se făceau afacerile, Asma a trebuit să se lupte cu Rami Makhlouf, vărul lui Bashar, pe linia clanului aristocratic al mamei sale. După unele estimări, companiile lui Makhlouf controlează peste jumătate din economia siriană. Asma a încercat să-i conteste supremația în 2007, creându-și propriul holding, dar nu a reușit să atragă suficient de mulți grei ai afacerilor din Siria pentru a I se alătura ei – au rămas în mare parte în sfera lui Makhlouf. Planurile ei pentru economia siriană trebuiau să aștepte.

În curând, Asma a găsit o nouă modalitate de a-și extinde influența. S-a folosit de opere de caritate, la începutul căsătoriei, și căuta acum să își unească proiectele într-o singură organizație, Trustul pentru Dezvoltare din Siria. Ea a urmărit să facă din încredere principala conductă prin care Siria se întâlnea cu lumea, recrutând sirieni anglofoni care locuiesc în străinătate, foști oficiali ai Națiunilor Unite, strategii de la Monitor Group, chiar și pe fiica unui diplomat german. „Putea intra în contact cu străinii în timp ce alte organisme nu”, își amintește un diplomat de atunci, din Damasc.

Cu peisajul său accidentat și bogățiile arheologice, Asma a considerat că Siria ar trebui să fie o destinație turistică de dorit. A recrutat curatori de la Luvru și British Museum pentru a reproiecta centrul Damascului. O fabrică de ciment va deveni o galerie, după modelul Tate Modern din Londra. Malurile unui râu murdar care străbate orașul urmau să fie regenerate ca parc cultural. O nouă linie de cale ferată a fost proiectată, pentru a lega Damascul de orașele antice asiriene din nord-estul subdezvoltat.

În cea mai mare parte, diplomații occidentali din Damasc au susținut cu bucurie trustul Asmei. Ea a fermecat Uniunea Europeană, ONU, Banca Mondială și Qatar, obținând milioane de dolari pentru a-și finanța viziunea. O mulțime de articole de presă celebraut „renașterea culturală” a Damascului, așa cum o numea Asma. „Așa lupți împotriva extremismului – prin artă”, spunea Bashar.

Colegii ei au văzut o altă latură. Într-o zi bună, era „extrem de curioasă” și „uimitor de adaptabilă”, potrivit unui fost angajat. Dar un alt consultant și-a amintit „temperamentul ei de prințesă. Striga și se răcorea ”. (Și-a dat demisia după opt luni.) „Este obsedată de control, o persoană înspăimântătoare”, a spus consultantul.

De asemenea, era eficientă. „Era surprinzător de câte ori spunea aș vrea să se întâmple ceva și se întâmplat”, afirmă cineva care a lucrat pentru ea la Damasc, timp de șase ani. Personalul ei a respectat programul “de pedeapsă” cu care se obișnuise la J.P.Morgan: biroul se deschidea la 6 dimineața și lucrul continua până seara. Oficialii știau că trebuie să o consulte pe Asma, nu pe ministrul Culturii, cu privire la problemele majore.

Asma a angajat firme din Marea Britanie și America pentru a-și îmbunătăți imaginea. Au fost aduşi în parlamentari din întreaga lume pentru a-i admira faptele bune. Celebrități au venit la Damasc, printre care Angelina Jolie și Brad Pitt, Sting și Damon Albarn. Marele muftiu i-a invitat pe evreii sirieni care fugiseră de persecuții cu zeci de ani mai devreme. Brown Lloyd James, o companie americană de publicitate, a aranjat apariţia pe coperta Vogue, în martie 2011, care o înfățișa pe Asma ca „un trandafir în deșert” hotărât să transforme Siria într-un „brand”.

Misiunea trustului a fost limitată. „Nu am intrat în nimic legat de moschei, religie și politică”, a spus un angajat. Astfel de granițe erau greu de gestionat. Educatorii au vizitat Siria cu un iglu mare gonflabil conceput ca un spațiu de discutat, construit cu ajutorul unui fost director executiv al Muzeului Științei din Londra. Trebuia să se concentreze pe întrebări necontestabile, cum ar fi dreptul copiilor la aer curat, dar conversația se îndrepta spre abuzurile regimului. „Un copil a spus că are o poveste despre drepturile omului și mi-a explicat cum a fost arestat, dezbrăcat și pus să stea pe o sticlă”, afirmă un organizator. „A trebuit să îl ducem la Prima Doamnă și înțeleg că cineva din serviciile locale de Securitate şi-a pierdut slujba”.

Consultanții străini ai trustului au locuit într-o balon aurit din Damasc: comandau sushi de la room service și primeau salarii mari pe măsură ce se gândeau la consolidarea capacităților. „Multe sate nu aveau canalizare sau electricitate corespunzătoare, iar ea apărea împreună cu consultanții săi și vorbea despre antreprenoriat, societate civilă, dezvoltare durabilă și brânzeturi”, explică Samir Aita, consultant la ministerul Finanțelor. Asma „a crezut că Trustul din Siria ar putea salva totul, dar erau doar nişte proști care le vorbeau în engleză țăranilor săraci”.

Chiar și unii angajați se întrebau dacă trustul nu este decât un vehicul de auto-mărire, pentru Asma. Se aștepta ca şi consilierii să i se adreseze cu „Excelența Voastră” și să se ridice atunci când intră într-o încăpere. Un fost asociat susține că Asma s-a angajat cu adevărat să liberalizeze Siria. Alții nu sunt convinși. „A fost vreodată ceva real? Aceasta este întrebarea pe care mi-am pus-o”, a spus un ambasador occidental care a servit în acea vreme la Damasc.

Printre cei care au ieșit bine din ascensiunea Asmei s-a numărat propriul tată, Fawaz Akhras. La scurt timp după ce Asma s-a căsătorit cu Bashar, Akhras a înființat Societatea Britanică-Siriană, o organizație cu sediul în Londra care a obținut sprijin politic și financiar pentru Siria. El a coordonat activitățile societății cu organizația Asmei, atrăgând o mulțime de sirieni bogați.

Akhras era sincer cu privire la apropierea sa de putere: lovitura sa preferată de deschidere, atunci când ţinea discursuri, era introducerea de tipul: „Ca socru al președintelui …”. „În comparație cu el, ambasadorul sirian era o femeie de serviciu”, consideră Yahya al-Aridi, care a făcut comunicare pentru guvernul sirian, la Londra. Se spunea că până și primul ministru sirian i-a cerut tatălui Asmei să-i transmită mesaje lui Bashar.

Oficialii știau că trebuie să o consulte pe Asma, nu pe ministrul Culturii, în  probleme majore

Tatăl Asmei, cardiolog la un spital privat din Kensington, era cunoscut pentru preocuparea sa față de bani. Pacienții spun că cerea plata în numerar, în avans. Apărătorii săi subliniază că de zeci de ani a locuit în aceeași casă modestă, situate lângă o autostradă aglomerată din vestul Londrei: buruienile îşi fac loc prin pavajul din grădina din față; vopseaua de pe verandă se cojeste. Dar o lungă istorie a politicii violente i-a învățat pe sirieni să-și ascundă averea.

Întrucât steaua Asmei era în ascensiune, și profilul internațional al Siriei se îmbunătățea. Oficialii americani au început din nou să viziteze Damascul, mai ales după ce Barack Obama a fost ales, în 2008. Se zvonea că o invitație la Washington era în așteptare. Francezii au fost și mai înţelegători. Paparazzi au urmărit cuplul Assad când a vizitat Parisul. Paris Match a lăudat-o pe Asma pentru că străluceste „lumină într-o țară plină de umbre”.

Pe 10 decembrie 2010, Asma s-a adresat elitei franceze reunite la Academia Internațională Diplomatică, un grup de reflecție din Paris, unde a vorbit, fără notiţe, despre „schimbarea care se întâmplă în țara mea”. Câteva zile mai târziu, un vânzător tunisian de legume și-a dat foc, provocând revolte în nordul Africii și Orientul Mijlociu, care au devenit cunoscute sub numele de Primăvara Arabă. Puterea soft și tocurile ascuțite nu aveau să fie suficiente pentru ca familia Assad să supraviețuiască.

În primele două luni ale anului 2011, starea de spirit din Orientul Mijlociu a fost electrică. După decenii de stază și represiune, au izbucnit demonstrații, din Tunisia în Libia, din Algeria în Bahrain,din Iordania în Yemen. Protestele în masă din Cairo l-au doborât pe Hosni Mubarak, dictatorul Egiptului timp de aproape 30 de ani. Marea revoluție părea de neoprit.

Mulți sirieni au fost contaminaţi de ceea ce au văzut, dar frica i-a împiedicat cel mai mult să iasă pe străzi. Apoi, într-o noapte din februarie, într-un orășel agricol obosit numit Deraa, la sud de Damasc, un grup de școlari au scris graffiti pe un perete: „Vine rândul tău, doctore”.

Șeful securității locale era un văr al lui Bashar, un tâlhar chiar și după standardele serviciilor secrete siriene. Oamenii lui au adunat copiii și i-au torturat. Când părinții lor au cerut eliberarea lor, șeful securității s-a oferit să dea mai mulți copii dacă își trimit soțiile. Mulțimile s-au strâns lângă moscheile din Deraa, cerând demnitate și libertate. Trupele au deschis focul.

La început nu a fost clar – se pare că nici pentru Asma – cum va răspunde Bashar. Unul dintre generalii săi l-a sfătuit să-l închidă pe șeful securității locale și să-și ceară scuze pentru vărsarea de sânge din Deraa. Orașele mai mari ale Siriei erau încă liniștite, așa că regretele publice și promisiuni reînnoite de schimbare ar fi putut ţine capacul pe ceea ce se petrecea.

La Washington, ambasadorul Siriei l-a ajutat pe Bashar să redacteze un discurs prin care să anunțe noi reforme. Prietenilor din Occident ai cuplului Assad li s-a spus despre asta. Și Asma pare să se fi așteptat la mulțimirea mulţimii. Pe măsură ce Primăvara Arabă se amplifica, ea a spus că regimul știa că trebuie să se schimbe și un fost asociat spune că a încercat să vorbească cu opoziția. Pe 30 martie, Bashar s-a adresat parlamentului, în mare măsură ceremonial.

„Siria se confruntă cu o mare conspirație”, a declarat Bashar, zăpăcind așteptările. El a etichetat filmările cu forțele de securitate care împușcau protestatarii drept „informații false”. A respins cererile de reformă, spunând că acestea acoperă un complot străin nespecificat. „Vorbea vechiul regim”, spune unul dintre membrii consiliului de administraţie al Asmei (a părăsit Siria imediat după discurs). „Nu a existat un singur cuvânt de conciliere, nici o recunoaștere a faptului că lucrurile ar putea fi făcute diferit. Când l-am întâlnit pe Bashar, el vorbea despre reformă. A fost devastator să descopăr că fusese doar o farsă. ”

După discurs, demonstrațiile au crescut în număr și dimensiuni, cu fiecare săptămână, de obicei în masă după rugăciunile de vineri. Așa a început un ciclu, în creștere, de înmormântări, proteste și violență. Pe parcursul unei luni, răspunsul regimului a devenit mai dur: mai întâi interlopii, apoi lunetiștii, apoi artileria grea.

Influența generalilor armatei siriene, a șefilor de informații și a partidului Baath scăzuse în ultimii zece ani. Acum se întorceau să se răzbunare. Anisa, mama lui Bashar, a cerut, de asemenea, un răspuns ferm. Ce ar fi făcut tatăl tău, l-a ironizat pe Bashar. Când a izbucnit o revoltă împotriva guvernării sale, în 1982, acesta a suprimat-o brutal. Un fost ambasador francez la Damasc susţine că, în această perioadă, Bashar a fost auzit spunând: „Tatăl meu avea dreptate. Mii de morți în Hama ne-au cumpărat trei decenii de stabilitate ”.

În timp ce Siria se afunda în haos, castelele de aer ale Asmei cădeau. O gală care marca relansarea muzeului național a fost anulată. Proiectele ei de regenerare culturală nu s-au concretizat niciodată. După șapte ani de planificare, Muzeul Descoperirii, modelat după Muzeul Științei din Londra, a rămas o cochilie de beton. Finanțarea a dispărut și consultanții au părăsit țara, eliminând Trustul Sirian din CV-urile lor. Cei mai proeminenți vizitatori occidentali au devenit paria, precum Nick Griffin, pe atunci șeful Partidului Național Britanic, de extremă dreapta.

Un fost prieten a plecat în lacrimi de la o cafea de dimineaţă cu ea: „A fost întotdeauna o minciună. Fusesem folosit ”

Wafic Said spune că a pledat pe lângă Bashar să urmeze un curs moderat. „(Oamenii) te iubesc pe tine și pe soția ta, nu ești ca Mubarak”, le-a spus el. „Nu ratați această oportunitate de a deveni cel mai mare lider din lumea arabă. Dă-le doar niște drepturi, un pic de demnitate și ai putea fi iubit pentru totdeauna”. Dar cursul stabilit de Bashar a fost altul. Într-un al doilea discurs, în iunie, el i-a comparat pe protestatari cu „microbii”. Un capitol întunecat era pe punctul de a începe.

În februarie 2012, la un an de primăvară arabă, Divizia a patra blindată a Siriei, sub comanda fratelui mai mic al lui Bashar, Maher, îşi instruia artileria pe Homs din vestul Siriei. Părinții Asmei crescuseră în oraș; acum, protestele de acolo se intensificau, mergând insurecție armată. Soldații defectau, trecând la rebeli, și aproximativ 7.000 de civili muriseră deja în toată țara.

În timp ce tancurile se abăteau asupra orașului natal al familiei sale, Asma i-a scris un email unei prietene: „Îți face ceva cu ochiul?” Era vorba de o colecţie exclusivă de pantofi cu toc, Christian Louboutin. Asma abia mai apăruse în public de când au început protestele, lucru care a condus la speculații. Fusese prizonieră sau a sprijinise acțiunile soțului ei? Poate chiar fugise în străinătate.

Cei care au vorbit cu ea în privat, în primele zile ale crizei, spun că s-a ținut rigid de linia oficială: revolta era o conspirație străină. O fostă prietenă please în lacrimi de la o cafea ce ea. „A fost întotdeauna o minciună”, a spus ea. „Fusesem folosită”. Alții, totuși, insistă că Asma a fost îngrozită, pe măsură ce cruzimea lui Bashar creştea. Cine a putut urmări fără să tresară soarta lui Muammar Gaddafi, al cărui corp mutilat a fost târât pe străzile Libiei, în octombrie 2011?

În teorie, Asma ar fi putut merge  la Londra. Au existat oferte de plecare în siguranță, aparent însoțite de recompense frumuşele, din partea statelor din Golf. Guvernul britanic a declarant, în repetate rânduri, că, în calitate de cetățean britanic, nu putea să o împiedice să intre în țară – ceea ce unii observatori au interpretat ca pe o ofertă discretă de protecție. Dar nici în Londra, atmosfera nu era ispititoare. Protestatarii s-au adunat în faţa casei familiei sale din Acton și au mânjit uşa cu vopsea roși. Queen’s College i-a scos numele de pe lista de absolvenți onorați.

Se zvonea că Asma plecase. Un oficial care lucra la ambasada siriană din Londra, în acel moment, își amintește că oficialii de securitate care se pregăteau să primească sau să trimită un VIP la sfârșitul anului 2011 (deși este posibil să nu fi fost Asma). Alții spun că a fost oprită din drumul său spre aeroportul din Damas, i-au fost luaţi copiii, iar ea nu a vrut  să călătorească fără ei.

De câteva luni, Asma încetase să mai dea interviuri. Foștii prieteni o descriu ca arătând slăbită la o ieșire publică rară, cu ocazia unui miting pro-guvernamental, din ianuarie 2012. La un moment dat, ea și copiii s-au mutat în palatul de vară al familiei, lângă coastă, departe de orice bombardament sau gaze lacrimogene.

Fără un rol public, Asma s-a concentrat în schimb pe renovare caselor. În primul an al revoltei, a căutat un grădinar şi a cheltuit 250.000 de lire sterline pentru mobilă. Pentru a ocoli sancțiunile, ea și-a trimis coafezul la cumpărături, în Dubai, și a folosit un pseudonim atunci când a făcut comenzi de la Harrods. Fixatorul familiei Assad din Londra și-a trimis cererile de candelabre. Asma s-a referit în glumă la ea însăși drept „adevăratul dictator” din gospodăria Assad.

Destrăbălarea Asmei în materie de cumpărături au fost dezvăluite într-o colecție de mii de e-mailuri din cercul interior al lui Assad, trimise în 2012 ziarului The Guardian de către activiști ai opoziției siriene, precum și în alte materiale, publicate de WikiLeaks. Mesajele sugerează, de asemenea, că Asma ar fi putut să şovăie. În decembrie 2011, ea a schimbat e-mailuri cu fiica emirului Qatarului de atunci, o prietenă de-a ei, până când qatarezii s-au aliniat cu rebelii sirieni. Prințesa i-a spus Asmei că „nu este prea târziu pentru reflecție și ieșirea din starea de negare”, apoi și-a cerut scuze dacă ar fi depășit măsura. Este posibil să o fi încurajat pe Asma să defecteze.

Răspunsul pe care l-a dat Asma a fost surprinzător de ambiguu, întâi salutând „francheţea”, apoi părând că se verifică. „Viața nu este corectă, prietena mea, – dar în cele din urmă există o realitate cu care trebuie să ne confruntăm cu toții !!!” A sugerat că forțele o vor obliga să rămână.

E-mailurile aruncă, de asemenea, lumină asupra mariajului cuplului Assad. Mulți cred că alianța a avut ca principal scop asigurarea intereselor ambelor familii. Bashar era cunoscut ca un afemeiat, o impresie întărită de e-mailurile de la tinere asistente de sex feminin. Cu toate acestea, Bashar și Asma au corespondat cu afecțiune. Pe 28 decembrie 2011, în timp ce tancurile bombardau orașul natal al familiei sale, Homs, Asma i-a scris lui Bashar: „Dacă suntem puternici împreună, vom depăși toate astea împreună … Te iubesc”. Nu este clar dacă problemele care trebuiau „depășite” erau Siria ori căsătoria lor.

Pentru a ocoli sancțiunile, ea și-a trimis coafezul la cumpărături, în Dubai, și a folosit un pseudonim atunci când a făcut comenzi de la Harrods

Câteva zile mai târziu, când ea i-a scris lui batta (răţoi, în araba) al ei, el i-a răspuns cu o inimă. Ea a scris înapoi: „Uneori, noaptea, când mă uit la cer, încep să mă gândesc la tine și mă întreb, de ce? De ce te iubesc? Gândesc și zâmbesc, pentru că știu că lista s-ar putea întinde pe kilometri”. În februarie 2012, Bashar părea să se scuze pentru aventurile amoroase, trimițându-i un cântec country-and-western, cu versurile: “I’ve made a mess of me/The person that I’ve been lately/Ain’t who I wanna be”.

Curând după aceea, Asma a dat prima ei declarație oficială de la începutul revoltei: „Președintele este președintele întregii Sirii, nu șeful unei fracțiuni de sirieni, iar Prima Doamnă îl sprijină în acest rol”. Stătea lângă bărbatul ei.

Dacă ar fi să dăm crezare disidenților, ca parte a reconcilierii ei cu Bashar, Asma şi-a negociat revenirea în viața publică, cu ajutorul tatălui ei. De acum înainte va fi un partener cu drepturi depline în președinție. În vara anului 2012, sora lui Bashar, Bushra, a fugit la Dubai după ce soțul ei a fost ucis într-o explozie cu bombă. Rebelii au revendicat responsabilitatea, dar (lovitura) depășea cu mult capacitatea pe care o demonstraseră până atunci. Bushra și soțul ei reprezentaseră una dintre cele mai mari surse de sentimente anti-Asma, în cercul interior. Mulți au presupus că asasinatul fusese o treabă internă.

În anul următor, perspectivele lui Bashar s-au îmbunătățit. I-a alungat pe rebeli din fieful lor din Homs. Forțele anti-guvernamentale încă mai controlau unele suburbii ale Damascului și au introdus obuze în centrul orașului, dar nu au putut să-i dea jos pe soţii Assad.

Pe măsură ce războiul a continuat, Bashar a devenit mai nemilos. Un diplomat occidental își amintește escaladarea lentă a violenței – folosind artilerie împotriva civililor, apoi raiduri aeriene, apoi butoaie explozibile. „Dacă le-ar fi folosit o dată, ar fi existat reacţii, dar nu până la a declanşa intervenția internațională”, a spus diplomatul. „Dar l-au tot lansat și asta a devenit noul normal”. Condamnarea internațională a crimelor lui Bashar a sporit, dar, totuşi, această sufocare pe bucăţi a Siriei, mai degrabă decât atacul total, a ajutat la prevenirea intervenției.

În 21 august 2013, au apărut noi imagini, care arătau oameni din suburbiile Damascului deținute de rebeli tremurând şi având spume la nas și la gură. Sute au murit. O anchetă a ONU a confirmat ulterior că au fost uciși de sarin, un gaz neurotoxic. A fost cel mai grav atac cu arme chimice de când Saddam Hussein îi gazase pe kurzi în Halabja, în 1988.

Asma i-a scris lui Bashar: „Dacă suntem puternici împreună, vom depăși toate astea împreună”

A doua zi, pe măsură ce lumea absorbea imaginile, au fost postate fotografii pe Facebook care inventariau, în detaliu, activitățile oficiale ale Primei Doamne. Una o înfăţişa alături de soțului ei, pe un balcon împodobit cu flori, cu legenda: „Dragostea este o țară condusă de un leu care a eliminat conspirațiile și o primă doamnă devotată patriei sale”. Un utilizator a comentat dedesubt: „Nu ți-e rușine? Poporul tău este sacrificat și tu doar te uiţi, ba chiar mai rău … comanzi pantofi”.

Este greu să calculezi amploarea distrugerii din Siria, din anii care au urmat. În 2014, Statul Islamic, un grup extremist sunnit, a profitat de haos pentru a înființa un așa-numit califat care a traversat Siria și Irakul. Ferocitatea sa sectară a reprezentat o amenințare serioasă pentru forțele lui Bashar, dar a slăbit sprijinul pentru opoziția sa și a justificat susţinerea acordată de Iran și Rusia.

Bătălii s-au purtat pentru aproape fiecare centimetru al țării. Deși Bashar a recucerit Alep, ultimul dintre marile orașe, în 2016, a continuat să arunce bombe: aproape jumătate din orașele Siriei au fost reduse la moloz. ONU a renunțat în 2016 să mai numere morții făcuţi de război, când ajunsese deja la aproape jumătate de milion. Peste 10 milioane de sirieni sunt refugiați.

Costumele și stiletto-urile Chanel nu dau bine în ruinele unui război civil. Noua realitate a Siriei a impunea o nouă Asma. Au dispărut tocurile, manichiurile, jachetele și bijuteriile. Au apărut pantofii plati, tricourile și pantalonii care îi expuneau brațele emaciate și statura micuţă. Când Anisa, mama lui Bashar, a murit, în februarie 2016, Asma și-a pierdut cel mai puternic adversar. Cea mai mare schimbare, însă, a fost un calvar personal istovitor.

În 2018, Asma a fost diagnosticat cu cancer la sân. Boala nu a împiedicat-o să-și gestioneze cu atenție imaginea publică sau să se asigure că toată lumea știe că a rămas în Siria pentru tratament. Lupta ei a fost documentată în detaliu de mass-media de stat și pe canalele social-media ale președinției. Ea a fost filmată chiar și în scaunul cu rotile, în sala de operații.

Când părul i-a căzut, a fost fotografiată purtând un batic șic, proiectând atât vulnerabilitate, cât și forță, o metaforă irezistibilă pentru lupta soțului ei împotriva insurgenței. „Felicitări pentru victoria asupra cancerului”, a început un jurnalist de televiziune, care o intervieva. – „Mulțumesc”, răspunse Asma. „Și sper că vom sărbători în curând victoria Siriei”.

Chiar înainte de a-și reveni pe deplin, mass-media pro-guvernamentală a prezentat participarea Asmei la durerea Siriei. Însoțită de echipe TV, ea a bătut la uși, în satele sărace de munte, a îmbrățișat mame de martiri surprinse și le-a oferit lucruri.

Asma a făcut un efort conștient pentru a-și masca accentul britanic. A lucrat atât de mult la limba arabă încât nici sirienii nu au mai putut detecta un accent englezesc. A ignorat cererile de interviu din partea presei occidentale, acceptând doar ofertele locale și rusești. Deși Asma întorsese spatele Occidentului, relaţia cu donatorii internaționali a persistat. Veniturile organizaţiei sale de caritate, Sirian Trust, au secat după ce UE a impus sancțiuni, în 2012. Acum, ajutorul umanitar internațional a venit în sprijinul sirienilor devastați de război. O mare parte din acești bani erau pe cale să vină pe canalul creat de Asma.

Pentru agențiile ONU care doreau să ofere ajutor către zonele deținute de regim, încrederea era un interlocutor de neprețuit: personalul său de limbă engleză era familiarizat cu reglementările internaționale. Asma putea deschide ușile și punctele de control. Până în 2017, mai multe fonduri ONU erau canalizate prin intermediul trustului decât, practic, al oricărei altei organizații siriene.

ONU are adesea de-a face cu omologi corupți și brutali: în multe țări, aceasta este singura modalitate de a oferi ajutor. Dar chiar și veteranii ONU au fost șocați de gradul în care instituția a cooperat cu organizațiile guvernamentale siriene. În perioada 2016-19, Sirian Trust a primit în fiecare an sume tot mai mari de bani de la agențiile ONU (doar agenția ONU pentru refugiați a donat 6,5 milioane de dolari în primele cinci luni ale anului 2018). Trustul avea aproape 1.500 de angajați până în 2020, o creștere de zece ori în zece ani, precum și 5.000 de voluntari.

În calitate de șefă a Siria Trust, Asma a câștigat mai mult decât bogăție. Încorporând ajutorul ONU, ea a dezvoltat o vastă rețea de patronaj care includea lorzii războiului sirian. Oamenii i-au arătat recunoștință pentru protecția și bunăvoința ei sub forma unor valize pline cu numerar, livrate organizațiilor cu care era asociată.

Au dispărut tocurile, manichiurile, jachetele și bijuteriile. Au apărut pantofii plaţi, tricourile și pantalonii

Asma a profitat de economia de război și mai direct. O afacere de care era legată a câștigat un contract guvernamental pentru gestionarea plăților cu carduri inteligente. De asemenea, a lansat un distribuitor de telefoane mobile, numit Emmatel, după numele ei din copilărie. A fost înregistrată pe numele lui Khodr Ali Taher, pe care un om de afaceri îl numește „fațada Asmei în toate”.

Familia Asmei a devenit din ce în ce mai influentă în economia Siriei. Site-urile de știri siriene (unele dintre ele afiliate opoziției) spun că fratele ei, Firas, și vărul, Muhannad Dabbagh, conduc eficient compania de carduri inteligente, în numele ei. Un raport recent al unui fost angajat al ambasadei americane la Damasc l-a etichetat pe Tarif Akhras, vărul Asmei, drept „una dintre cele mai proeminente figuri economice ale regimului”. În decembrie, guvernul american a vizat familia Akhras cu sancțiuni.

Foștii asociați spun că Bashar este mulțumit de succesul financiar al soției sale și recunoscător pentru ajutorul ei: este obosit după un război de zece ani – și economia nu a fost niciodată punctul său forte. Asma a devenit „consilierul său economic principal”, potrivit unui lobbyist al familiei Assad, în Europa.

Până în 2019, rușii îl hărțuiau pe Bashar pentru a rambursa împrumuturile Siriei, iar America înăsprea sancțiunile. Guvernul sirian a avut nevoie disperată de bani, iar familia Assad a căutat o țintă. De-a lungul deceniilor, Rami Makhlouf, verișorul lui Bashar, și-a folosit legăturile cu familia conducătoare pentru a construi un vast imperiu de companii, import, monopoluri și rute de contrabandă. Printre activele sale premium s-a numărat Syriatel, principalul operator de telefonie mobilă. Pe hârtie, Makhlouf era doar un om de afaceri de succes. În practică, el se comporta precum șeful executivului Siriei. S-a spus că putea demite un ministru printr-un singur telefon.

Cu Anisa moartă, Makhlouf își pierduse protectorul. Sirian Trust a preluat acum organizația de caritate pe care Makhlouf o înfiinţase pentru a cuceri inimile alawite. Guvernul a pus Syriatel sub administrare judiciară. Conturile bancare ale lui Makhlouf au fost înghețate, iar oamenii Asmei instalați în consiliile de administrație ale companiilor sale.

Drept răspuns, Makhlouf a încercat să o dărâme pe Asma. În mai 2020, el a lansat un videoclip pe Facebook în care acuza „un grup de la vârf” că a complotat împotriva lui. În același timp, mass-media rusă a difuzat rapoarte, citând surse arabe, potrivit cărora Bashar a cheltuit 30 de milioane de dolari pe o pictură a lui David Hockney pentru soția sa (povestea era falsă). Dar cu puțin folos. Makhlouf rămâne arestat la domiciliu, zvonindu-se că va fi păstrat în viață doar pentru că deține parolele și actele asupra activelor din străinătate, în valoare de aproximativ 10 miliarde de dolari.

Fuziunile și achizițiile Asmei continuă în ritm accelerat. A doua cea mai mare firmă de telefoane mobile din Siria a intrat, de asemenea, în administrare specială; luna trecută apropiaţii  Asmei au fost numiți în consiliul său. Emmatel – compania de telefonie cu numele ei – are acum sucursale la nivel național (chiar și în zonele pe care soțul ei nu le controlează).

Succesul financiar și mașinaţiunile nemiloase au erodat imaginea atent cultivată a Asmei. „Unii încă o iubesc, și-au pus fotografia ei pe pagina lor de Instagram. Dar majoritatea o percep acum ca pe o persoană lacomă”, spune un om de afaceri sirian. În zilele noastre, însă, nimeni nu o acuză pe Asma că nu a înțeles cum funcționează Siria.

La sfârșitul anului trecut, locuitorii din cartierul din Damasc unde locuiește Asma, au observat o schimbare suprarealistă în peisaj. Lângă statuia veche a un colonel celebrat a apărut una nouă: o vastă sculptură a capului unui cal, în direcția asociaților de afaceri ai Asmei. Localnicii s-au plâns de extravaganță. Conform relatărilor ziarelor din Golf, capul calului a fost îndepărtat. Câteva ore mai târziu s-a întors. Mesajul era clar: în Siria de după război, Asma trage sforile.

Mass-media de stat oferă tot mai mult timp de antenă pentru „Doamna de iasomie”. Afișe uriașe cu imaginea ei au fost observate în orașul natal al părinților săi, Homs, acoperind blocuri întregi de locuințe. În mod unic pentru o primă doamnă siriană, miniștrii au început să-i afișeze portretul în birourile lor, alături de al lui Bashar.

Întrucât Makhlouf a murit, iar sora și mama lui Bashar au dispărut, Asma are puțini rivali substanțiali în cercul interior. Mulți dintre cei mai apropiați consilieri ai ei ocupă posturi de top în biroul președintelui. „Ea controlează persoanele numite în palat”, afirmă un om de afaceri care călătorește între Damasc și Europa. „Poate desemna pe oricine dorește.”

„I-ar plăcea să fie președintă”

Atât în ​​Damasc, cât și în capitalele străine, sirienii speculează în mod deschis că are ambiții politice de a urca până la vârf. Dacă poziția lui Bashar va devein imposibil de păstrat, ar putea un președinte Asma să-i ofere ceva majorității sunnite a țării, păstrând în același timp continuitatea? Există chiar zvonuri conform cărora un membru al familiei s-a întâlnit recent cu oficiali americani pentru a căuta sprijin pentru un astfel de sistem. „Bashar și Asma se gândesc amândoi la acest lucru”, spune un fost diplomat sirian. „I-ar plăcea să fie președintă și ambii consideră că este o soluție revoluționară pentru salvarea regimului.”

Odată, Marea Britanie ar fi putut susține aspirațiile Asmei, bucuresă să o adauge la colecția liderilor din Orientul Mijlociu cu legături britanice. În ciuda denunțării volubile a lui Assad, guvernul britanic nu a revocat niciodată cetățenia Asmei, așa cum a făcut-o cu Shamima Begum, londoneza care a călătorit în Siria pentru a se alătura Statului Islamic, în 2015, când era încă adolescentă.

Este puțin probabil ca alawiții să susțină vreo ofertă a Asmei, pentru președinție. Poate că cel mai puternic potențial adversar al ei este Maher, fratele mai mic al lui Bashar, care încă e la comanda temutei Divizii a Patra Blindate a armatei. „Militarii și secta vor conspira pentru a o opri să preia funcția de președinte”, arată un comerciant sirian bine conectat în Dubai.

Este mai puternică decât oricând, dar și mai vulnerabilă. Chiar și a vorbi despre ambițiile prezidențiale ar putea fi periculos pentru Asma. Deși mulți dintre prietenii Asmei s-au distanțat de ea cu ani în urmă, ei rămân preocupaţi de binele ei. Pentru a pune mâna pe cel mai mare premiu, fata din vestul Londrei s-ar putea în cele din urmă să eşueze. „Îmi fac griji pentru ea”, spune Wafic Said. Dar, așa cum a înţeles Asma cu mult timp în urmă, nu există nicio întoarcere. >>

1 COMENTARIU

  1. Pentru cei care isi aduc aminte este de mentionat vizita familiei Assad in Romania in mandatul presedintelui basescu undeva in luna noembrie a anului 2010 – daca nu ma inseala memoria .Fara indoiala sotia presedinetelui Assad a iesit repede in evidenta si posesoare a unei carisme deosebite a dat si un interviu in presa zilei .Am stiut atunci ca vom mai auzi de persoana Asma Assad. „Cherchez la femme” a ramas in actualitate si de niciunde a aparut- chiar acum – acesta scriere ce ne prezinta cumva la superlativ personajul feminin de fata . Am stiut atunc in 2010 – instinctiv – din momentul in care am vazut-o pe ASMA ASSAD la televizor intr-un interviu realizat la noi in tara , cum doamna ASSAD este forta principala ce a reusit sa isi mentina , impotriva multora , familia la putere . Momentul interviului nu era decit o perceptie de forta si eleganta a tot ceea ce emite in jurul ei aceasta doamna deosebita, chiar daca contestabila in multe dintre momentele stiute ale istoriei .

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here