Gabriela Firea, „prietenă dragă” a Chinei fără să ne spună și nouă? Ce înseamnă acest statut

Sursa: Ambasada Chinei

„Ne aflăm în curtea interioară a Primăriei Capitalei, mă aflu alături de (…) doamna ambasador a Republicii Populare Chineze în România, Jiang Yu, căreia îi mulţumesc foarte mult pentru faptul că a răspuns imediat, prompt, solicitării, rugăminţii noastre de a sprijini spitalele din Bucureşti cu tot ceea ce este nevoie acum foarte urgent pentru protecţia cadrelor medicale – combinezoane de protecţie, măşti de protecţie, mănuşi şi de asemenea, dezinfectanţi. Este un prim gest pe care îl face doamna ambasador, dar vor urma şi altele. Am transmis deja rugămintea noastră către Capitala Chinei şi de asemenea, către domnul primar”. Această cascadorie de PR pro-China, făcută de Gabriela Firea, a avut loc în ultima săptămână a lunii martie.

Dar sămânța fusese aruncată în pământul fertil al propagandei cu câteva zile înainte: „Astăzi am transmis scrisori pentru a solicita sprijin către ambasadele Statelor Unite, Germaniei, Chinei, Israelului şi Austriei, care, la rândul lor, să trimită aceste scrisori către primăriile din capitalele statelor respective, în vederea solicitării unui sprijin necesar în această perioadă pentru cele 19 spitale din Municipiul Bucureşti, având în vedere că în capitala României se află cel mai mare număr de pacienţi”.

Nu este nicidecum o surpriză că releele propagandei chineze în România au fost activate atât de rapid și la un asemenea nivel, după cum scriam AICI încă din primele zile ale lui februarie.

Nu este nimic ieșit din comun în faptul că Firea, un personaj mult timp apropiat de săgețile chineze premium de la București, Liviu Dragnea și Victor Ponta, a preluat stahanovist stindardul roșu cu secera și ciocanul, în vremurile astea.

În schimb, merită descifrat puțin jocul pe care îl face. Ei personal îi va prinde bine pentru că binoclul care-i veghează prestația de la Beijing nu-i va putea ignora hărnicia și îi va ridica punctajul în „dosarul” atent întocmit. Nouă, în schimb, ne va fi de folos pentru a căpăta o înțelegere mai profundă despre permeabilitatea pe care unii politicieni români o manifestă în raport cu terți actori care vizează subminarea orientării strategice a României.

Nu doar în România există asemenea oameni politici.

În primă fază, țări ca Italia sau Franța, strivite de extinderea pandemiei, au călcat suficient de strâmb, pe relația China, încât să-și rupă picioarele. Dar a trecut puțin până când realitatea obiectivă i-a izbit. Cazul Belgiei este și el grăitor. Italia, din păcate pentru ea, a avut o experiență similară și cu Rusia, iar acum încearcă să repare din mers ce mai poate fi reparat. În orice caz, mirajul ajutoarelor chinezești s-a diluat în numeroase state europene, după ce a ieșit la iveală calitatea îndoielnică a multora dintre echipamentele trimise. Mai nou, atitudini dubitative cu privire la bunele intenții ale Beijingului mijesc chiar și unde te așteptai mai puțin: în Africa.

Dar să nu uităm de Firea. Context în care, singura întrebare care contează e următoarea: Ce ascund aventurile „diplomatice” ale Gabrielei Firea, pe relația PMB-Beijing? Cu extensia: ce vede și ce se face că nu vede primarul general al Capitalei, în acest context?

Răspunsul la ultima întrebare: Multe! Iar asta, chiar dacă luăm ca reper doar ceea ce am putut afla studiindu-i ieșirile publice pe această temă.

  • Cuțitul răsucit în spatele partenerilor strategici. Avem citatul: „Astăzi am transmis scrisori pentru a solicita sprijin către ambasadele Statelor Unite, Germaniei, Chinei, Israelului şi Austriei, care, la rândul lor, să trimită aceste scrisori către primăriile din capitalele statelor respective (…)”. Procedând astfel, Firea transmite opiniei publice, fără să fie nevoită să o și spună pe șleau, că, la greu, statele prietene nu s-au mai gândit deloc la România și la ajutorul de care țara noastră ar avea atâta nevoie. A fost necesar, sugerează Firea, ca un amărât de primar să-și ia inima în dinți și să-i tragă de mânecă pe americani și pe europeni, arătând totodată că nu e nicio diferență între cum ne-au tratat prietenii apropiați și cum ne tratează cei cărora Bucureștiul refuză cu obstinație să le acorde un statut similar. Superb contorsionism geopolitic, însă că lucrurile ar fi așa cum le proiectează Gabriela Firea doar dacă treci sub tăcere sprijinul concret oferit României prin intermediul Uniunii Europene și prin intermediul NATO. Ceea ce, pentru soliditatea argumentației sale viclene, Firea a și făcut – a trecut sub tăcere. Primarul Capitalei știe prea bine că, tocmai pentru că suntem parte a arcului euroatlantic, beneficiem de sprijin extern pentru a face față pandemiei la acest nivel, nivelul colectiv. Unul, evident, net superior celui acordat în schemă bilaterală, în condițiile în care nebunia Covid-19 a lovit multe state UE și NATO incomparabil mai greu decât a lovit România. Și totuși, ajutoarele, la care contribuie tocmai acele state, sosesc la București. Minciunile prin omisiune ale primarului Capitalei sunt însă în perfectă concordanță cu linia anti-UE, anti-NATO, dar pro-China și pro-Rusia care în PSD e menținută sus pe agendă indiferent de cine conduce, vremelnic, partidul.
  • Mulțumiri din inimă Partidului. Nu suntem copii ca în dosare de asemenea anvergură să ne lăsăm purtați de inocența coincidenței. Prin urmare nu hazardul a făcut ca, la doar câteva zile după scrisorile trimise, primarul Capitalei să aterizeze în curtea Ambasadei Chinei pentru a se face preș în fața mașinăriei propagandistice a Partidului Comunist Chinez. Sorin Ioniță, de la Expert Forum, avertizase public asupra strategiei cinice a Beijingului, de a condiționa trimiterea de echipamente de scene imperiale în care oficialii chinezi primesc mulțumirile cu capul plecat ale oficialilor din statele „servite” – totul la milimetru aranjat din perspectivă foto-video. Ipostaze similare au apărut de la Roma până la Chișinău, iar publicația germană, Die Welt, relata, recent, că Beijingul momește și responsabili de la Berlin să contribuie în aceeași manieră la exercițiul agresiv de soft power chinezesc. În România, acum doar o săptămână un strop de slugărnicie identică a pătat și Departmentul pentru Situații de Urgență, condus de Raed Arafat.
  • Omiterea faptelor. Curioasă este și lipsa de apetit a Gabrielei Firea de a nu observa ceea ce, deja la momentul celor două citate, era binecunoscut pe tot Globul: este în plină derulare un efort titanic al Beijingului de a mușamaliza informații vitale despre epidemia de coronavirus. În luna care s-a scurs de atunci, dosarul a explodat, trecându-se de la nivelul dezvăluirilor jurnalistice la cel al disputei angajate la nivel de state, dar și pe linie juridică.

Nici microcosmosul de afaceri al familiei primarului general al Capitalei nu poate fi ignorat, atunci când alături substantive proprii precum „Firea”, „China”… hai și „Pandele”, soțul primăriței Gabriela Firea. Iar afacerile sunt, în jocul geopolitic al Chinei, liantul care fixează temelia. Nu degeaba, de la un nivel încolo, granița care le separă de Partid și serviciile secrete devine din ce în ce mai difuză, iar pe măsură ce mizele cresc, cele trei dimensiuni se contopesc.

În 2016, o investigație a cotidianului România liberă scotea la suprafață conexiuni nebănuite. Afacerist din tată-n fiu, cum s-ar zice, băiatul primarului de Voluntari, Florentin Pandele, apare la un moment dat într-un cerc select. Iată ce dezvăluia RL acum patru ani:

  • „Partenera de business a lui Pandele Jr., Mariana Grigore, apare ca asociată și în MK Rom Factor SRL, alături de Kheir Hanifi și de cetățeanul chinezo-australian Zheng Siyong. Ultimul menționat reprezintă un caz special, fiind considerat alături de alți trei conaționali un risc la adresa securității naționale a României. Astfel, conform unui comunicat al Departamentul de Informații și Protecție Internă (DIPI) din 20 decembrie 2012, se menționează că Zheng Siyong împreună cu Li Ning, Zheng You şi Zheng Shuliang au derulat operațiuni financiare ilegale prin intermediul a peste o mie de firme paravan. Acuzele aduse acestora de serviciul de informații al Ministerului de Interne și confirmate de instanța judecătorească sunt de o gravitate extremă (…) Zheng Siyong și-a continuat pe mai departe afacerile, în ciuda deciziei de expulzare din România. De pildă, în cadrul MK Rom Factor SRL, interesele sale au fost reprezentate în 2014 de Jouma Hanifi, în baza unui contract de mandat autentificat de notarul Svetlana Criucova din Republica Moldova. Acesta este un indiciu că Zheng Siyong s-a dus în țara vecină, unde are alte numeroase interese de afaceri, pentru că nu mai putea acționa în România. Dar, fix în aceeași perioadă în care Jouma Hanifi reprezenta interesele chinezului expulzat din motive de siguranță națională, sirianul era partener de afaceri și cu Bogdan Pandele, în Activ Imobiliare SRL”.

Dar cine este chinezul partener cu partenerul fiului vitreg al Gabrielei Firea? Ne poate lămuri tot un citat din investigația României libere:

  • „Zheng Siyong l-a avut în 2007 asociat în MK Rom Factor SRL pe cel mai bogat chinez din România, Liu Ling Ying, reprezentat prin mandatar, respectiv prin deținătorul complexului Comercial Dragonl Roșu, în tandem cu Nicolae Dumitru, preşedintele departamentului pentru Relaţia cu mediul de afaceri al UNPR”.

Reacția primarului Florentin Pandele, consemnată de RL la acea dată?

  • „Eu sunt absolvent al unor instituții militare, mă consider a fi un cunoscător al problemelor de securitate națională! Ca ofițer și apoi ca comandant de navă mi-am servit poporul și țara cu foarte mult devotament. Același lucru îl voi face atât eu cât și familia mea!!! Sunt și am fost un susținător înfocat al Pactului Nord Atlantic și al Uniunii Europene!”.

Unii vor zice că anvergura politică liliputană a Gabrielei Firea este, în marele joc făcut de China, ca o pișcătură de țânțar pentru pielea groasă a unui elefant. Nu contest că asta e anvergura primarului general al Bucureștiului, dar fără mici și numeroase contribuții de acest gen, propaganda chineză ar amuți subit, iar calculele Politburo-ului de la Beijing ar fi rapid basculate.

Având în vedere nivelul la care s-a ajuns cu acuzațiile că poartă cea mai mare vină pentru proporțiile luate de răspândirea Covid-19, pentru comuniștii chinezi este vital să activeze micro-rețelele de influență pe care comuniștii le-au țesut, timp de decenii, în toate statele lumii.

În România, Gabriela Firea și Victor Ponta sunt doar cele mai vizibile dintre marionetele regizorilor chinezi, dar dacă se va încumeta cineva să arunce năvodul, cu siguranță prada găsită la București va fi în cantități generoase.

Indiferent de revelațiile pe care le vom mai avea în dosarul China-coronavirus (tot mai multe cu fiecare zi ce trece), oameni politici de tipul celor doi vor continua să facă abstracție de fondul problemei. Iar asta, nu doar din rațiuni de crez geopolitic, ci și din motive ușor mai meschine.

De pildă, din motive electorale. Se deschide, deci, un alt palier.

Poate, copleșiți fiind de strânsoarea menghinei Covid-19, tindem să uităm în perioada asta că la orizont așteaptă alegerile locale. Miza lor nu s-a diluat nicidecum de când distanțarea socială și combaterea pandemiei par să fi monopolizat subiectele zilei.

Goale de conținut și erodate din cauza unei guvernări dezastruoase, partide precum PSD, Pro România și ALDE (să nu uităm de Tăriceanu, unul dintre cei care au parazitat magistral criza coronavirusului) văd în această pandemie singurul ventilator capabil să le întrețină respirația politică.

Iar astfel ajungem la o componentă aparte a abordărilor pro-China, promovate de asemenea personaje: componenta pur electorală. Din această perspectivă, respectivii caută următoarele:

  • speră să lase impresia că sunt frecventabili în capitale mari de pe acest Glob (chiar dacă e vorba doar de Beijingul comunist).
  • mențin intactă puntea dintre oferta electorală anterioară (moarte Occidentului!) și cea cu care se vor prezenta la viitorul scrutin.
  • își păstrează nealterate relațiile cu grupările de interese anti-europene și anti-americane, care colcăie în jurul lor și care le pot fi pe mai departe de ajutor, așa cum le-au fost și până acum.
  • găsesc un teren fertil pentru a face opoziție la Iohannis-PNL, campania negativă rămânându-le unicul instrument.

Bineînțeles, din punctul acesta de intersecție apar ramificații.

De pildă, nu este o întâmplare că atenția legitimă pentru orice politician față de categoriile cele mai vulnerabile s-a transformat în fixație, în cazul Gabrielei Firea, lui Victor Ponta sau Călin Popescu Tăriceanu. Cu greu ai găsi un incubator mai generos pentru a cultiva isteria de masă și a apăsa, din nou, pedala emoției pentru atingerea obiectivelor electorale.

Prin ianuarie, prezentam rădăcinile pasiunii chineze din politica românească, pe axa Beijing-București-Belgrad, prin filtrul unui expert francez, cu o experiență de 30 de ani în studierea serviciilor secrete chineze. Iar zilele trecute, exploram în ce măsură putea manipula Beijingul o entitate de talia Organizației Mondiale a Sănătății, pentru a ieși basma curată din criza coronavirusului. Tot prin filtrul unei cărți, de data asta scrisă de un specialist american în spațiul chinez, Michael Pillsbury, a cărui activitate a folosit Pentagonului, Casei Albe, Senatului și șefilor CIA.

Există acolo o frescă pe care nu am atins-o în articolul respectiv, dar care ne poate oferi o potrivită cheie de lectură a declarațiilor și inițiativelor unor politicieni precum Gabriela Firea (sigur că da, și precum Victor Ponta). Pillsbury citează o discuție purtată, în 2003, cu un dezertor chinez, botezat, din considerente evidente, Doamna Lee:

  • „Doamna Lee a explicat că, de ani de zile, chinezii au împărțit factorii de decizie politică din străinătate în diferite categorii, în funcție de măsura în care chinezii cred că ei vor promova mesajele preferate ale Beijingului. Principalele ambasade ale Chinei au format comitete ale prieteniei pentru a-i urmări pe acești indivizi, evaluând politicieni-cheie, lideri din lumea afacerilor, reprezentanți ai mass-media în fiecare capitală și distribuindu-i într-o gamă largă, de la prietenos la ostil. Chinezii se referă la cei considerați simpatizanți ca la prieteni dragi ai Chinei. (…) Prietenii dragi sunt invitați în China; au acces la diferiți lideri și cercetători, sunt lăudați în presă și, în unele cazuri, li se acordă contracte guvernamentale sau oportunități de investiții”. (Michael Pillsbury, Maratonul de o sută de ani. Strategia secretă a Chinei de a înlocui SUA ca superputere globală, Ed. Niculescu, 2020, p.187-188)

Cumva, criza coronavirusului a scos la iveală un potențial neprețuit, de prietenă dragă, al Gabrielei Firea.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here