Hong Kong intră în beznă. Cenzură, epurări, frică, intimidări – comunismul chinez se extinde, în 2020, precum cel rus, în România anilor ’50

Sursa: Pikist

„Acum două luni, universitarii și-ar fi dorit cu disperare să-și vadă numele în The Economist, râde un profesor de la una dintre cele mai importante universități din Hong Kong, în timpul unei conversații telefonice criptate. Acum, la fel ca toți ceilalți profesori din universitățile de aici, intervievați pentru acest articol, și el va vorbi doar în condiții de anonimat. Acesta a fost efectul extraordinar al legii privind securitatea națională a Chinei, într-un oraș care până de curând s-a mândrit cu cercurile sale academice vibrante”, scrie The Economist.

  • O analiză pe care o vom reda pe larg.

Libertatea academică din Hong Kong a fost atacată în mod concertat de către Partidul Comunist Chinez (PCC) de la protestele pro-democrație, cunocute drept Ocuppy Central, din 2014, în care studenții și profesorii au jucat un rol proeminent. Un raport publicat în 2018 de Hong Kong Watch, o organizație pentru drepturile omului, a constatat că, în urma demonstrațiilor, universitarii care au deranjat au fost concediați, și-au văzut blocată promovarea ori s-au confruntat cu campanii orchestrate în care se solicita înlăturarea lor, adesea în publicații prietenoase cu Beijingul. De asemenea, raportul a ajuns la concluzia că cei numiți în funcții de conducere de către guvern au început să conducă universitățile în beneficiul patronilor lor, mai degrabă decât al studenților și al facultăților.

Cu toate acestea, asemenea măsuri au fost întâmpinate de rezistența solidă și deschisă a profesorilor și studenților. Universitarii au continuat să vorbească; stdenții au continuat să iasă în stradă cu miile. Mai mult, pe atunci, doar cel mai activ politic avea multe motive să se teamă.

Toate acestea s-au schimbat atunci când, la sfârșitul lunii iunie, PCC a impus legea securității naționale (LSN), peste capul legislativului din Hong Kong. Legea incriminează actele de secesiune, subversiune, terorism și complot cu forțele străine. Le oferă autorităților drepturi suplimentare de a efectua percheziții și de a numi judecători pentru a judeca asemenea cauze – dar și pentru extrădarea suspecților pe continent, pentru a fi judecați conform jurisprudenței chineze. Încălcările aduc pedepse dure, inclusiv posibila închisoare pe viață.

Guvernul subliniază că, potrivit Legii Fundamentale, mini-constituția din Hong Kong, libertatea de exprimare academică este consacrată. Lucru, de asemenea, încuviințat și prin articolul 4 din legislația privind securitatea națională. Însă prevederea „nu-și merită hârtia pe care este scrisă”, spune Alvin Cheung, profesor de drept la Universitatea New York, deoarece infracțiunile din noua lege sunt definite atât de larg încât nimeni nu știe sigur ce constituie o crimă.

Această opacitate „este o caracteristică, nu o eroare”, consideră dl Cheung. Ideea este să-i speri pe universitari pentru a se retrage în autocenzură. „Mesajul guvernului este că oamenii de știință nu au de ce să se îngrijoreze dacă respectă legea”, spune Eva Pils, profesoară la King’s College London și activistă pentru drepturile omului în China. „Dar în sinea ta te întrebi dacă ești în siguranță. Nu ți se spune niciodată unde sunt liniile roșii. De fapt, nu există linii roșii”.

Aceasta are deja un efect înăbușitor. Un profesor de istorie a declarat pentru The Economist că colegii săi au decis să înceteze predarea cursurilor despre China. El însuși agitat chiar și de abordarea unor subiecte precum revoluția americană, în cazul în care discuțiile de la clasă se aprind asupra subiectului sensibil al democrației.

Pericolul pentru profesori ia multiple forme. Primul este acela de a fi denunțat, fie de către colegi, fie de către studenții înșiși. Un lector de la Universitatea Hong Kong spune că a fost întotdeauna conștient de faptul că studenții continentali au fost recrutați pentru a raporta cine ce spune, ce se întâmplă în sala sa de curs. Dar, spune el, practica pare să se răspândească. Unul dintre studenții săi de limbă cantoneză l-a luat recent deoparte pentru a-l avertiza că a fost abordat de Biroul de legătură din Hong Kong – biroul de reprezentare al continentului pe teritoriu – pentru a raporta discuțiile de la clasă.

Această situație se poate agrava cu timpul, crede Johnny Patterson, de la Hong Kong Watch. Guvernul din Hong Kong a promovat recent o abordare mai „patriotică” în sălile de curs. Cărțile considerate critice pentru China (de exemplu, ale unor autori precum Joshua Wong, un activist pro-democrație) au fost eliminate din bibliotecile publice. Școlilor li sa spus să procedeze la fel și să șteargă sentimentele pro-democrație sau anti-China. Clasele de studii liberale, destinate să promoveze gândirea independentă, sunt de asemenea în vizor. „Odată ce [elevii] sunt îndoctrinați în școli, ce se va întâmpla peste un deceniu?”, se întreabă domnul Patterson. „Va duce la o cultură a raportării gândirii greșite?”
Un alt pericol ține de faptul că cercetările pe care vor dori să le facă cercetătorii vor fi verificate. Cel mai important organism de atribuire a granturilor de cercetare din Hong Kong este Comitetul de Granturi al Universității (CGU). Guvernul a injectat 2,6 dolari americani în fondul său. CGU susține ferm că este un organism independent de imixtiunile guvernamentale și dedicat libertății academice – bazându-se, de exemplu, pe evaluarea colegială pentru a decide cui ar trebui să-i aloce bani. Însă membrii săi sunt numiți de Directorul executiv al Hong Kong, care răspunde față de China. Un universitar și-a exprimat temerea că CGU va ține o bază de date cu proiectele de cercetare propuse, iar cele considerate neavenite vor fi semnalate consiliilor universitare care influențează promovarea și altele asemenea. Acest universitar, de exemplu, a decis să nu aplice. Alții au fost avertizați de către sus-pușii din departamentele lor universitare să elimine referințele pe care China le-ar putea considera incomode, înainte de a-și trimite propunerile în fața organismului. CGU susține că bazele sale de date sunt numai pentru uz intern.

„Va fi nevoie de ceva timp pentru a distruge … sistemul de granturi universitare”, crede domnul Cheung. „Momentan nu este clar dacă organismele înființate sub LSN vor putea interfera cu procesul”. Dar, într-o anumită măsură, întrebarea este irelevantă, deoarece ambiguitatea are efectul dorit, de a semăna frica și de a încuraja autocenzura. Acesta este conceput pentru a „crea anxietate în rândul universitarilor atunci când aceștia vor depune cereri de finanțare”, spune doamna Pils. Iar frica asta este contagioasă. Pe 10 august, un profesor de la Universitatea City din Hong Kong a dezvăluit că YouGov, o companie de sondare a opiniei publice, i-a spus să retragă mai multe întrebări dintr-un sondaj pe care îl făcea ca parte a cercetării sale, din cauza îngrijorărilor că încalcă noua lege.

Profesorii exprimă și alte preocupări. Unii se tem că ar putea fi responsabili pentru cercetările efectuate de doctoranzii lor, forțându-i, de fapt, să joace roluri de cenzori. Alții sunt de părere că ar putea intra sub incidența legii, pe partea legată de colaborarea cu o putere străină, dacă vor face cercetări cu o universitate străină sau acceptă finanțare din afara țării. Legea este, de asemenea, extrateritorială, adică poate fi aplicată oricui, din orice țară. Prin urmare, spune un profesor, specialiștii responsabili vor avea obligația de a analiza dacă își pun în pericol colaboratorii străini.

Nici aceasta nu este o problemă exclusiv pentru facultățile de științe umane și de drept, care se apleacă asupra unor întrebări supărătoare despre democrație, istorie sau localism. „Este un mit că există discipline„ sigure”, spune Robert Quinn, de la Scholars At Risk, un ONG. „Luați, de exemplu, un profesor de sănătate publică, care investighează dacă răspunsul unei țări la covid-19 a fost bun. Este posibil să nu intenționeze să stânjenească [China], dar ar putea face asta”. Preocupări similare ar putea afecta oamenii de știință care lucrează, de exemplu, cu big data sau inteligență artificială – două preocupări strategice pentru China. Sau poate un profesor de finanțe care studiază spălarea banilor, o temă sensibilă pentru Hong Kong și continent.

Toate acste preocupări duc spre consiliile universitare care guvernează universitățile din Hong Kong Guvernul numește majoritatea membrilor consiliului de administrație, iar Directorul executiv al Hong Kongului este oficial cancelarul principalelor universități ale teritoriului (așa cum a fost guvernatorul în perioada colonială britanică). Mulți consideră că s-a ajuns la o reăcruce în iulie, când consiliul de conducere al Universității Hong Kong l-a destituit pe Benny Tai, profesor de drept și o figră principală a mișcării Ocuppy. China dorea demult să scape de el și fusese condamnat pentru participarea sa la proteste. După demitere, el a afirmat că decizia nu a fost luată de către universitatea însăși, ci de „o autoritate dincolo de universitate, prin agenții săi”.

Ca și organismul care acordă subvenții, consiliile susțin că sunt independente de influența guvernului. Dar, având în vedere că se bazează pe un sistem de patronaj, Directorul executiv nu are nevoie să intervină în mod explicit, spune domnul Cheung. „Nu trebuie să li se spună cum să voteze. Există stimulente ferme de a acționa în favoarea Beijingului”.

Indiferent dacă va fi indusă prin auto-cenzură, urmărire penală sau concediere, tăcerea celor mai bune și mai strălucitoare minți va fi în detrimentul economiei vibrante din Hong Kong, mai ales dacă va duce la o fugă a talentului. Universitățile de nivel mondial din teritoriu au atras investiții de la firme de pe tot globul. Acest avantaj pare acum a fi î pricol. „În final, în joc nu este altceva decât statutul Hong Kongului drept unul dintre marile orașe globale ale lumii”, spune Quinn.
https://universul.net/anthony-fauci-nu-cred-ca-amenintarea-covid-19-ne-va-schimba-dramatic-viata-spre-cel-fel-de-vaccin-mergem-urmatoarea-pandemie-mai-repede-de-10-ani/

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here