Inspirație letală. Ce citesc trumpiştii şi neo-naziştii

Sursa: Pixabay

„Pandemiile pot avea efecte secundare neașteptate. Unul dintre ele, potrivit unui raport de anul trecut al New York Federal Reserve, ar putea fi o creștere a sprijinului pentru ideile extremiste. A observat cum orașele din Germania care au suferit cele mai multe decese din cauza gripei până în 1920 au votat apoi în număr neobișnuit de mare pentru partidele de extremă dreaptă, cum ar fi naziștii, la începutul anilor 1930. Iar în ultimul an, conform studiilor efectuate în Marea Britanie și America, a existat o explozie în căutările online de conținut extremist. Furia stârnită de lockdown-uri sau pierderea încrederii în guvern ar putea genera un nou interes”, scrie The Economist.

<< Spre ce texte s-ar putea orienta oamenii? Cercetătorii studiază obiceiurile literare ale extremei-drepte, monitorizând listele de lectură care circulă pe rețelele de socializare, textele promovate pe podcast-uri sau recitate de entuziaști, sub forma de cărți audio, pe YouTube, apariţiile de la editurile de dreapta și, cel mai extrem, diatribele care servesc drept manifest pentru cei care comit atrocități. Luate împreună, ele sugerează existenţa mai multor linii de scriitură a urii. Brian Hughes, de la American University din Washington, spune că simpla disponibilitate a ideologiei extremiste în mediul online este, parţial, „responsabilă pentru ratele ridicate de mobilizare extremistă”.

Scriitorii francezi au avut o influență izbitoare, inclusiv cei din mișcarea „Nouvelle Droite”. Alain de Benoist, un gânditor iliberal, i-a inspirat membrii dreptei alternative din America, precum Richard Spencer, un adept al supremaţiei albe. Se remarcă și operele unui filosof, Jean Renaud Gabriel Camus. Ideile extrase din cartea sa, “The Great Replacement” (2011), sunt adesea repetate de cei care spun că imigrația non-albă amenință țările occidentale. Cartea a fost citată şi de ucigaşi care au tras în mulţime.

Opera unui alt scriitor francez, Jean Raspail, are suporteri printre activiștii anti-imigranți din America. Romanul său distopic din 1973, „Tabăra Sfinților”, imaginează invadarea violentă a Franței de către migranții cu piele brună. Este o „repovestire armată” a unei parabole biblice apocaliptice, spune Chelsea Stieber, de la Catholic University. „Francezii o înțeleg ca literatură”, spune ea, în timp ce în America e luată ca „o realitatea ce ar putea să se întâmple”. Republicani de frunte au promovat-o, subliniază ea, inclusiv Steve Bannon și Stephen Miller, amândoi consilieri apropiați ai lui Donald Trump, precum și Steve King, un ex-congresman nociv din Iowa.

Scrierea apocaliptică este deosebit de populară în rândul extremei drepte cunoscute sub numele de „acceleraționiști”, adică cei care cred că civilizația (sau cel puțin democrația liberală) se va prăbuși în curând. Ei speră că sfârșitul poate fi grăbit de acţiuni violente sau chiar de război civil. În această direcție, un scriitor fascist italian, Julius Evola, este, de asemenea, citat de dl Bannon și de dl Spencer și lăudat în cercurile de extremă dreaptă, alături de chemare sa la „aruncarea în aer”. El a promovat o idee despre bărbați eroici care „se ridică deasupra” istoriei (Mussolini era un fan). Meme-uri cu el şi monoclul său au fost răspândite în mediul online de către adepții care-l adoră.

Extremiștii apelează la astfel de scriitori, deoarece justifică utilizarea violenței pentru a deschide calea spre o presupusă nouă epocă de aur. Alții le spun cum să realizeze acest lucru. „Siege”, o carte a lui James Mason, din Partidul Nazist American, pretinde a fi un ghid al revoluției violente. A avut un impact redus când a fost publicată, în 1992, notează Graham Macklin de la Centrul de Cercetări pentru Extremism, din Oslo. Redescoperirea sa de către neo-naziști, în urmă cu aproximativ cinci ani, a dus la o creștere a interesului. PDF-urile lucrării sunt acum distribuite pe scară largă în online; hashtagul „readSiege” se răspândește periodic pe social media. „Acum, este peste tot”, spune el.

Studiul unor astfel de scrieri contează, chiar dacă un cercetător admite că-i vine să „verse” când are de-a face cu unele texte deosebit de violente sau crude. Ideile pot avea consecințe letale, spune Joanna Mendelson, de la Liga Anti-Defăimare. „Oamenii citează și fac referire la cărți ca un fel de asigurare că le sunt validate opiniile lor extremiste”, spune ea. Multe şi cam aceleaşi tot reapar printre antisemiţi și alte facțiuni extremiste. Câteva, precum „Protocoalele înţelepţilor Sionului” (o conspirație antisemită cu origini în Rusia, din 1903), sau scrierea rasistă, bazată pe eugenie, a lui Lothrop Stoddard, din anii 1920, sunt redescoperite sau reinterpretate de noii scriitori . Ceea ce se numea eugenie, de exemplu, este astăzi ambalat ca „realism rasial”.

O carte încă este considerată „biblia” extremei drepte. „Turner Diaries”, un roman din anii 1970, care cu greu poate fi citit, al lui William Pierce, un alt nazist american, imaginează o insurecție a unui grup numit „Ordin” împotriva unui guvern care promovează valorile egalitare și controlul armelor. Se presupune că a fost vândut în 500.000 de exemplare. Un cititor avid al romanului în speţă fost Timothy McVeigh, care a plasat o bombă la o clădire federală din Oklahoma City, în 1995, ucigând 168 de persoane (a folosit un camion plin de îngrășăminte chimice și explozivi, o metodă descrisă în roman). Alții au fost inspirați să formeze un grup paramilitar în lumea reală, numit tot „Ordinul”.

Jared Holt, care cercetează extremismul intern la Atlantic Council, din Washington, spune că astfel de cărți sunt încă puternice. Membrii veterani ai grupurilor le transmit celor mai tineri. Ele sunt folosite pentru a construi legături între aderenți, pentru a testa noi inițiați și pentru a atenua „anxietatea” unora, dându-le sentimentul unui scop în viaţă. El observă, de asemenea, cum cititorii mai tineri găsesc scrieri noi. De exemplu, carte hoinară, publicată de autor prin eforturi proprii, numită „Bronze Age Mindset”, a dus la apariţia unui cult, inclusiv printre membri ai personalului de la Casa Albă, în perioada Trump. Se bazează pe idei de la Nietzsche și le spune cititorilor să se pregătească pentru conducerea militară care va începe în curând în America. Pentru unii cititori, o asemenea scriere greţoasă este atrăgătoare. A afla de ce, este un prim pas în abordarea ei. >>

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here