Investigaţie Bellingcat | Cum au încercat operațiunile GRU de sabotaj și asasinare, din Cehia și Bulgaria, să submineze Ucraina

Sursa: Pixabay

Implicarea serviciilor militare ruse în destabilizarea unor ţări din regiune este pusă pe tapet de site-ul de investigații Bellingcat, care, mergând pe urmele agenţilor GRU a ajuns până la Kremlin şi a probat importanţa acordată de regimul de la Moscova operaţiunilor din Cehia şi Bulgaria.

  • << Bellingcat a relatat pentru prima dată despre prezența membrilor din Unitatea GRU 29155 în Bulgaria la momentul la care un producător bulgar de arme a intrat în comă în urma a ceea ce a fost identificat ca otrăvire de o substanță necunoscută. În același timp, fiul antreprenorului și directorul de producție al fabricii sale au fost, de asemenea, otrăviți. O posibilă a doua otrăvire – din nou suprapusă cu o călătorie în Bulgaria a membrilor unității GRU 29155 – pare să fi fost încercată o lună mai târziu, la câteva zile după ce Gebrev și fiul său ieşiseră din spital.
  • Am identificat și descris anterior operațiunile unei unități de elită de sabotaj din cadrul Unității GRU 29155. Această unitate desfășoară operațiuni clandestine în străinătate și am identificat, anteror, implicarea acesteia, pe lângă seria de otrăviri din Bulgaria, în anexarea Crimeei (2014), încercări de destabilizare în Moldova (2014), o lovitură de stat eșuată în Muntenegru (2016), operațiuni de supraveghere legate de WADA în Elveția (2016-2017), posibile operațiuni de destabilizare în Spania, în timpul referendumului pentru independența Cataloniei (2017) și tentativa de asasinare a fostului spion rus, Serghei Skripal, în Salisbury, Marea Britanie (2018).
  • În prima parte a acestei investigații, am identificat un total de șase agenți din această unitate GRU, care erau direct sau indirect legați de sabotarea depozitelor de muniție din Cehia, în octombrie 2014, și, eventual, și în decembrie 2014. Bellingcat a descoperit, de asemenea, că Gen. Andrei Averianov – comandantul unității 29155 – a călătorit sub acoperire în Austria și probabil în Cehia, în timpul operațiunii. Aceasta a marcat cea mai înaltă implicare a unui ofițer GRU într-o operațiune clandestină, identificată până acum.
  • Această investigație a fost realizată în parteneriat cu The Insider și Respekt.

În prima parte a acestei investigații, Bellingcat a dezvăluit că exploziile din 2014 de la depozitul de muniții Vrbetice au fost rezultatul unei misiuni GRU fără precedent în ceea ce privește numărul și rangul ofițerilor participanți. Un minim de șase agenți sub acoperire GRU din Unitatea 29155 – inclusiv comandantul și doi ofițeri sub acoperire diplomatică – au fost detașați în Europa Centrală pentru a facilita misiunea. Cel puțin doi dintre participanți, Alexander Mişkin și Anatolii Cepiga, au primit cea mai înaltă decoraţie de stat a Rusiei – cea de Erou al Rusiei – și cel puțin patru membri ai echipei au primit apartamente gratuite de la guvern imediat după operațiune, subliniind încă o dată importanța acestei misiuni pentru autoritățile ruse.

Două întrebări deschise rămân subiect de speculații în presă: În primul rând, dacă operațiunea de sabotaj din Cehia, din 2014, este legată de otrăvirea producătorului de arme Emilian Gebrev și a altor doi cetățeni bulgari, în primăvara anului 2015 – o legătură făcută de autoritățile cehe, dar contestată de compania domnului Gebrev, Emco. În al doilea rând, care ar fi putut fi motivația subiacentă a operațiunii de sabotaj – și a tentativei ulterioare la adresa vieții lui Emilian Gebrev?

Datele analizate de Bellingcat susțin ipoteza conform căreia exploziile din 2014 din Cehia au făcut parte dintr-o operațiune GRU pe termen mai lung, care vizează perturbarea capacității Ucrainei de a procura arme și muniții critice pentru apărarea împotriva trupelor ruse și a militanților sponsorizați de Rusia, în războiul din Ucraina de Est. Operațiunea pare să fi fost inițiată la scurt timp după iulie 2014, când autoritățile ruse au plasat grupările militante disparate, susținute de Rusia în regiunea Donbas din estul Ucrainei, sub controlul central și supravegherea militară a GRU. Misiunea, care pare să fi fost condusă de subunitatea de subversiune și sabotaj a unității GRU 29155, a inclus mai multe operațiuni adiacente, printre care s-au numărat exploziile de la depozitele Vrbetice, tentativa de asasinare a lui Emilian Gebrev și – cu o probabilitate ridicată – la cel puțin una dintre cele trei explozii de la depozitele de muniții din Bulgaria, de la începutul până la jumătatea anului 2015.

Această versiune a evenimentelor este coroborată cu suprapunerea micii echipe de sabotaj în operațiunile cehe și bulgare; misiunile contigue ale membrilor echipei în cele două țări; și legăturile cu EMCO – un factor important în strategia de apărare a Ucrainei, în 2014 și începutul anului 2015 – în ambele seturi de operațiuni. Mai mult, înregistrările telefonice analizate de Bellingcat arată că mai mulți membri ai unității 29155 au comunicat activ cu ofițerii militari ruși desfășurați în Donbas, precum și cu comandanții militanților locali care luptau împotriva guvernului central de la Kiev, în 2014 și 2015.

Această ipoteză este, de asemenea, şi una raţională, având în vedere că în acel moment, singura activitate militară pe scară largă a Rusiei se desfășura în Ucraina. Ar fi de aşteptat ca o unitate clandestină de sabotaj condusă de Ministerul Apărării ar fi de așteptat să acorde prioritate diminuării capacităților defensive ale adversarilor Rusiei în timp de război.

În același timp, o analiză a corespondenței dintre EMCO și operatorul de depozit Imex, din 2014, indică faptul că ținta operațiunii de sabotaj a GRU poate să nu fi fost (exclusiv) stocul de muniții al lui Gebrev. Datele examinate de Bellingcat aruncă, de asemenea, dubii cu privire la versiunea oficială cehă asupra evenimentelor – cea mai recentă fiind promovată de președintele ceh, Miloš Zeman. Conform versiunii, unitatea GRU plănuise ca explozia să se producă pe teritoriul bulgar după repatrierea muniției achiziționate de EMCO.

Motivația atacurilor GRU la depozitele cehe

În urma anunțului concluziilor autorităților cehe, cum că operațiunile de sabotaj din Vrbetice vizau inventarele deținute de producătorul și comerciantul bulgar de arme EMCO – care, potrivit surselor oficiale cehe, erau destinate exportului în Ucraina – compania a emis o declarație de presă în care contestă această narațiune. Potrivit companiei, în momentul exploziei, nu intenționa să mute în Bulgaria niciun inventar din depozitele din Vrbetice și nici să exporte în vreo țară aflată în război – fie Ucraina sau Siria.

În comunicările anterioare cu mass-media, EMCO declarase că vânzările sale de muniție către Ucraina au fost limitate, ca scară și timp.

Aceste declarații ale EMCO par să corespundă cu documentele companiei și corespondența cu operatorul depozitului Imex Group, obținută și revizuită de Bellingcat. Începând cu octombrie 2014, EMCO nu intenționa să repatrieze sau să vândă niciunul dintre stocurile sale din Cehia. Acest lucru a fost confirmat în mod explicit și de reprezentanții Imex, contactați de Respekt, partenerul ceh de anchetă al Bellingcat.

Cu toate acestea, așa cum a recunoscut însăși compania bulgară, încă din februarie 2019, a vândut muniție Ucrainei la sfârșitul anului 2014 și, potrivit a două surse care în 2014 și 2015 erau apropiate de achizițiile militare din Ucraina şi care au solicitat anonimatul pentru comentariile privind o chestiune confidențială, a jucat un rol crucial în creșterea capacității de apărare a Ucrainei, într-un moment în care integritatea sa teritorială era în joc. În mod esențial, potrivit acestor surse, EMCO a fost una dintre cele două companii din UE care s-au specializat în fabricarea munițiilor de ultimă generație compatibile cu armele din epoca sovietică, în special în gama cu calibru mare (120 mm până la 152 mm). Potrivit uneia dintre surse, în 2014 existau doar două fabrici care produceau muniții compatibile, iar „cealaltă companie se afla sub control rusesc”, lăsând EMCO drept singurul furnizor posibil de muniții pentru armata ucraineană.

Una dintre surse a descris, de asemenea, o practică a serviciilor de informații militare rusești, care consta în abordarea comercianților de arme care aveau muniție compatibilă cu artileria Ucrainei și ofertarea acestora cu „preţuri semnificativ peste cele ale pieței” pentru a le cumpăra stocurile şi, astfel, pentru a împiedica accesul Ucrainei la piață. Sursa a descris, de asemenea, trei încărcături de muniție fabricate sau modernizate de EMCO şi care au fost importate cu succes în Ucraina, deși sursa nu a specificat dacă EMCO însăși a vândut Ucrainei sau dacă muniția a venit prin intermediul unei terțe părți.

EMCO a confirmat, pentru Bellingcat, că Ucraina și-a importat muniția de 120 mm – 152 mm în perioada decembrie 2014 – februarie 2015 pe baza unui contract semnat la 10 noiembrie 2014. Compania spune că o parte din angajamentul contractual a rămas nerealizată, deoarece se spune că s-a abținut de la transportul către Ucraina după semnarea, din februarie 2015, a acordului Minsk-2.

Bellingcat a obținut o listă cu muniția care fusese contractată cu EMCO în noiembrie 2014 de la una dintre fostele surse ucrainene legate de achiziții. Cea mai mare parte a muniției, inclusiv cele 5.000 de cartuşe cu diametru mare, de 152 mm, a fost exportată în ianuarie 2015, ultima livrare fiind realizată la 26 februarie 2015. Doar cele de 152 mm au fost fabricate de EMCO; în timp ce restul muniției a fost procurat de la alți producători bulgari de stat de arme.

Valoarea totală a contractului a fost de peste 25 milioane EUR (30 milioane USD). Cu toate acestea, nu tot volumul contractat a fost vândut Ucrainei. Elementele de pe ultimele două rânduri din din listă – care au reprezentat aproape 20 de milioane EUR din valoarea contractului – nu au fost exportate niciodată.

Când a fost contactată de Bellingcat, EMCO a confirmat veridicitatea listei de muniții, inclusiv tipurile și cantitățile. EMCO a negat relatările mass-media cum că a exportat muniție suplimentară prin rute din țări terțe.

Indiferent de volumul exact de muniții exportate, perceperea importanței producției EMCO drept una crucială pentru nevoile de apărare ale Ucrainei în timpul războiului său cu Rusia – nu numai în ceea ce privește livrările deja realizate, ci și având în vedere valoarea totală a contractului, ca și potențiale viitoare importuri – ar fi fost suficient pentru a explica interesul GRU în sabotarea inventarelor companiei, precum și tentativa ulterioară asupra vieții lui Emilian Gebrev și a directorului de producție EMCO.

Depozite vizate

Dacă EMCO nu intenționa să exporte în Ucraina muniții din depozitul său din Cehia, așa cum sugerează EMCO, IMEX, dar și corespondenţa consultată de Bellingcat, se pune întrebarea: de ce GRU a atacat depozitul nr. 16 Vrbetice și a distrus, printre altele, inventarul EMCO?

Reprezentanții IMEX au confirmat că EMCO a fost una dintre cele patru companii care și-au depozitat munția în acest depozit în 2014 (două erau bulgare, iar celelalte două erau cehe). În zilele care au precedat explozia, cei doi angajați Imex care au pierit reetichetaseră lăzile unuia dintre cei doi proprietari cehi. Potrivit lui Imex, numai aceste stocuri erau menite a fi scoase din depozit, în zilele următoare, dar nu erau cunoscute planuri de export.

În mod similar, muniția depozitată la depozitul nr. 12, care a explodat la 3 decembrie 2014, reprezenta stocuri deținute de mai multe companii, inclusiv EMCO. Nimic din acest inventar nu trebuia exportat în 2014, ne-a spus Imex.

Lipsa oricărui plan pentru EMCO de a-și repatria stocul pune la îndoială afirmațiile autorităților cehe, potrivit cărora GRU plănuise să detoneze munițiile EMCO la o dată ulterioară, odată ce stocurile erau mutate în Bulgaria.

Prin urmare, este posibil ca GRU să nu fi vizat în mod specific inventarul de muniții EMCO, ci tot ceea ce era depozitat la Vrbetice, ca măsură preventivă faţă de comercianții de arme din UE care exportă în Ucraina. Aceasta este o ipoteză plauzibilă, având în vedere că Cehia și Bulgaria au exportat, ambele, muniții în Ucraina.

O explicație alternativă poate consta în faptul că GRU a avut informații și așteptări incorecte referitor la intențiile EMCO în legătură cu inventarul său depozitat la Vrbetice. Corespondența dintre companie și grupul Imex, de la începutul lunii octombrie 2014, obținută de Bellingcat, arată că Imex a încercat – fără succes – să convingă compania bulgară să ridice și să-și repatrieze munițiile.

Într-o scrisoare datată 3 octombrie 2014, CEO-ul Imex, Petr Bernatik, i-a scris președintelui EMCO, Emilian Gebrev, pentru a se plânge că EMCO nu a luat încă în posesie munițiile pe care compania le achiziționase anterior de la comerciantul de arme ceh. A solicitat plata taxelor de depozitare restante și a cerut EMCO să-și repatrieze stocul din depozite până la 15 octombrie 2014. În special, Bernatik l-a informat pe Gebrev că Imex a fost abordată de „mai mulți clienți” interesați de majoritatea stocurilor EMCO depozitate în Cehia – aproximativ 10.000 din cartuşe de mortier de 120 mm ale EMCO și peste 16.000 dintre cartuşele sale de calibru mare, de 152 mm (conform altor scrisori schimbate între cele două companii, aceasta reprezenta toate stocurile EMCO din Cehia, în afară de aproximativ 5.000 de proiectile de tanc de 125 mm).

Bernatik l-a întrebat pe Gebrev dacă va vinde aceste acțiuni înapoi către IMEX pentru o altă vânzare către clienții nedivulgati:

Într-un răspuns din 7 octombrie 2014, Gebrev a mustrat compania Imex și a informat-o că nu dorește să vândă stocul disponibil. De asemenea, el a scris că nu intenționează să transporte stocul în Bulgaria și s-a oferit să îl mute la un alt operator de depozitare ceh, dacă Imex nu dorește să-l păstreze în continuare:

Respekt, partenerul ceh de anchetă al Bellingcat, s-a adresat grupului Imex și a întrebat dacă „clienții interesați” menționați în scrisoarea din 3 octombrie 2014 sunt cei care se presupune că reprezintă Garda Poporului din Tadjikistan. După cum au transmis poliția și mass-media cehe, acești potențiali cumpărători erau, de fapt, agenții GRU Alexander Mişkin și Anatolii Cepiga, care au folosit identități false, moldovenești și tadjice, atunci când și-au manifestat interesul de a vizita depozitul Vrbetice.

Imex a răspuns că această chestiune priveşte cercetările penale în curs și că firmei nu i se permite să răspundă la această întrebare fără aprobarea procurorilor. Cu toate acestea, calendarul ofertei nesolicitate (care, potrivit EMCO, a fost neobișnuit și nu a avut loc înainte sau după acest incident), precum și faptul că la o zi după refuzul EMCO, șase membri ai unității GRU și-au confirmat rezervările de zbor către Cehia, sugerează că „oferta” ar fi putut face parte din modul de operare al GRU de a încerca să prevină vânzările către Ucraina făcând oferte preventive, așa cum a fost descris de sursa ucraineană. Refuzul EMCO de a intra într-o discuție privind vânzarea ar fi putut duce la concluzia GRU (aparent incorectă) conform căreia acest stoc fusese deja angajat în prealabil pentru o vânzare către Ucraina.

Autoritățile cehe cred că exploziile de la depozitul Vrbetice au fost declanșate prematur, iar planul GRU a fost să detoneze în mod specific muniția EMCO la o dată ulterioară, când GRU credea că stocul ar fi fost în Bulgaria. Cu toate acestea, oficialii cehi nu au prezentat încă dovezile care i-au condus la o astfel de concluzie. Este puțin probabil ca această constatare să se bazeze pe descoperirea unor dispozitive explozive cu acțiune întârziată sau declanșate de la distanță, găsite pe locul crimei, deoarece exploziile masive nu ar fi lăsat probabil nicio urmă identificabilă a vreunui dispozitiv electronic. Este posibil ca o astfel de concluzie să se bazeze pur și simplu pe presupunerea că a existat un plan de repatriere a inventarului în Bulgaria. Într-adevăr, după cum reiese din corespondența dintre EMCO și Imex, compania cehă părea să nu fie dispusă să depoziteze în continuare stocul bulgar și l-a invitat ​​pe Gebrev să aranjeze preluarea acestuia. Cu toate acestea, răspunsul EMCO pare să anuleze astfel de planuri de repatriere.

Mai mult, o scrisoare ulterioară adresată de Imex către EMCO, din noiembrie 2014, indică faptul că, chiar și după explozii, EMCO nu a inițiat nicio retragere a muniției (care supraviețuise) către Bulgaria.

Toate acestea pun la îndoială ipoteza autorităților cehe, potrivit căreia GRU intenționase să întârzie explozia până când munițiile se vor fi întors în Bulgaria.

Vânătoarea GRU a lui Emilian Gebrev

Indiferent dacă GRU intenționa sau nu să arunce în aer munițiile din Cehia sau Bulgaria și dacă stocul EMCO a fost sau nu singura țintă a sabotajului său, ceea ce este fără îndoială e faptul că același subgrup al Unității 29155 care a fost legat de exploziile de la Vrbetice și-a mutat ulterior interesul asupra Bulgariei, în special asupra lui Emilian Gebrev.

După cum am relatat anterior, în ajunul operațiunii cehe din 25 septembrie 2014, doi membri ai unității 29155, Denis Sergeev și Egor Gordienko, au zburat în vecinătatea bazei logistice a GRU, lângă granița franco-elvețiană. Odată ajunsi acolo, au interacționat frecvent cu generalul Andrei Averianov, comandantul unității 29155. În dimineața zilei de 13 octombrie 2014, când operațiunea de sabotaj din Vrbetice intra în faza critică, acești doi agenți nu s-au alăturat colegilor lor din Cehia, ci în schimb s-au întors la Moscova. Cu o zi înainte, potrivit datelor de călătorie, Emilian Gebrev aterizase la Moscova, însoțind-o pe soția sa care suferea de cancer în stadiu avansat, pentru tratament medical urgent. Cei doi agenți au rămas la Moscova în timpul șederii cuplului acolo. Din cauza timpului lung scurs de atunci, Bellingcat nu a obținut geolocalizarea înregistrărilor telefonice pentru a arăta dacă Sergeev și Gordienko au fost implicaţi în supravegherea lui Gebrev (tehnic, GRU nu are mandat de a desfășura operațiuni pe teritoriul Rusiei).

Cu toate acestea, tocmai acești doi ofițeri (însoțiți de un al treilea ofițer sub acoperire – Serghei Liutenko) – au zburat în Bulgaria la 15 februarie și – conform concluziilor anchetatorilor bulgari – au stat o săptămână la hotelul Hill, adiacent birourilor EMCO. Cu cel puțin unul dintre cei trei a solicitat o cameră cu vedere spre intrarea în garajul subteran al companiei. Într-o vizită ulterioară a celor trei ofițeri sub acoperire GRU – în perioada 24-29 aprilie, aceştia au avut iarăși vedere spre biroul lui Gebrev – la Hotelul Kempinski – unul dintre ei rezervând o cameră cu vedere la clădirea EMCO.

La o săptămână după plecarea trio-ului, pe 22 februarie, a ajuns la Sofia o nouă garnitură de colegi, din aceeași unitate GRU. Această echipă l-a inclus pe unul dintre membrii cheie ai operației de sabotaj ceh: Nikolai Ejov, ofițerul care îl însoțise pe generalul Averianov în timpul șederii sale în Austria și Cehia și care s-a întors în Rusia abia la 3 noiembrie, la puțin peste două săptămâni după prima și cu o lună înainte de a doua explozie de la Vrbetice.

La fel ca în rândul anterior, trio-ul a stat la un hotel lângă birourile EMCO și a solicitat din nou camere cu o vedere adecvată. O adăugire notabilă la această a doua tură a fost col. Ivan Terentiev, care călătorea sub identitatea de acoperire ca „Ivan Lebedev”. După cum se vede din CV-ul lui Terentiev, obținut de Bellingcat, la acea vreme el servea drept comandant al operațiunilor speciale ale unității 29155 – de fapt, adjunctul generalului Averianov pentru operațiuni sub acoperire. La fel ca generalul Averianov, colonelul său adjunct, Terentiev, nu era un călător clandestin frecvent – iar prezența sa la Sofia în 2015 a întărit din nou importanța acestei misiuni pentru conducerea GRU.

Acest trio a rămas din nou în Bulgaria zece zile și s-a întors la Moscova pe 8 martie 2015.

Traista diplomatică 2.0

După cum s-a arătat mai devreme, a treia vizită a acestei unități GRU în acel an a devenit aproape fatală pentru Emilian Gebrev, fiul său și directorul de producție al EMCO. La 23 aprilie 2015, Sergeev, Gordienko și Liutenko s-au întors la Sofia. Potrivit anchetatorilor, Liutenko a rezervat ceea ce acum părea a fi camera lui preferată cu vedere la Hotelul Hill – camera nr. 305 -, iar ceilalți doi au găsit cazare la câțiva pași.

La 28 aprilie 2015, unul dintre cei trei – probabil Sergeev – a fost surprins de camerele de securitate făcând slalom, ca în filme, printre mașinile din garajul subteran unde Gebrev și angajații săi își ţineau mașinile. Câteva ore mai târziu, Gebrev, fiul său și managerul său de producție se prăbușeau cu simptome de otrăvire severă cu organo-fosfat. O a doua tentativă de otrăvire pare să fi fost făcută o lună mai târziu – timp în care doi dintre cei trei ofițeri GRU menționați mai sus au fost din nou prezenți în Bulgaria.

Anchetatorii bulgari sunt convinși că, la 28 aprilie 2014, unul dintre cei trei ofițeri GRU a aplicat o toxină letală din grupa organo-fosfat – căreia îi aparține Noviciok – pe mânerele ușilor mașinilor folosite de Gebrev și de directorul său de producție, dl Tahchiev. Este probabil ca fiul lui Emilian Gebrev să fi fost expus toxinei prin contact accidental cu mașina tatălui său, în acea zi. Anchetatorii nu au descoperit încă modul în care toxina a fost adusă în țară.

Un posibil răspuns la această întrebare persistentă ar putea rezida într-o altă deplasare, nedezvăluită anterior, a unui membru al Unității 29155, la o locație de lângă locul crimei. În partea anterioară a acestei investigații am arătat că doi membri ai unității de sabotaj GRU au călătorit sub acoperire diplomatică la Budapesta, în ajunul exploziilor din depozitul ceh, și s-au întors la Moscova cu o zi înainte de sabotaj.

Unul dintre acești doi ofițeri GRU – colonelul Alexei Kapinos – a călătorit în ajunul otrăvirilor din aprilie, din nou sub acoperire diplomatică, la o locație aflată la puțin peste trei ore de mers cu mașina de Sofia. La 25 aprilie 2015, colonelul Kapinos a zburat la aeroportul din Salonic, în Grecia. În acest moment, colegii săi Sergeev, Gordienko și Liutenko se aflau deja la Sofia, la 300 km distanță. Datele de trecere a frontierei ruse, văzute de Bellingcat, arată că Alexei Kapinos a declarat „vizita a personalului diplomatic”, ca scop al călătoriei sale. Biletul de întoarcere cumpărat de Kapinos era pentru 28 aprilie 2015. Era ziua în care cei trei bulgari au fost otrăviți.

Registrele de la frontiera bulgară nu țin evidența diplomatilor care trec în țară, prin urmare nu a fost posibil să se verifice dacă Alexei Kapinos a trecut în Bulgaria la 25 aprilie. Cu toate acestea, cert este că Alexei Kapinos nu a luat zborul de întoarcere planificat din Salonic, punând la îndoială „vizita sa de misiune diplomatică”. De fapt, în seara zilei de 28 aprilie 2015, la ora 8:55, a ieșit la suprafață în Finlanda, pe aeroportul din Helsinki, de unde a luat un zbor Aeroflot către Moscova, conform datelor frontierei ruse. Locația lui Kapinos între sosirea sa la Salonic, la 25 aprilie, și apariția sa la Helsinki, în seara otrăvirii (28 aprilie), nu a fost încă stabilită.

Distincţii și apartamente

Bellingcat a reușit să stabilească faptul că mulți dintre participanții la operațiunile cehe și bulgare adiacente au primit diverse distincţii militare de prestigiu, în perioada noiembrie 2014 până în mai 2015. Bellingcat relatase anterior că atât Mişkin, cât și Cepiga au primit cea mai înaltă distincţie militară și politică a Rusiei, „Ero al Rusiei”, acordată prin decrete prezidențiale secrete, la sfârșitul anului 2014. Fotografiile lui Gordienko și Terentiev arată că până în mai 2015 cei doi primiseră o serie de medalii, inclusiv Ordinul Curajului. Un CV al lui Liutenko, văzut de Bellingcat, arată că a primit această medalie în 2015. Mai mult, am confirmat că cel puțin patru membri ai echipei GRU care au participat la aceste două operații – Mișkin, Cepiga, Gordienko și Vladimir Moiseev (care a folosit identitatea de acoperire „Vladimir Popov”, în timpul unei operațiuni GRU în Muntenegru) – au primit apartamente gratuite, dintre care trei în același complex de apartamente din Moscova, în perioada noiembrie 2014 – mai 2015.

Aceste apartamente fuseserăp deținute anterior de municipalitatea Moscovei. Conform legislației ruse, beneficiarii premiilor Erou al Rusiei au dreptul la diferite beneficii marginale, inclusiv apartamente deținute de municipalitate. Prin urmare, este probabil ca nu numai Mişkin și Chepiga, ci și alți membri implicaţi în cele două operațiuni GRU să primească premii de Erou al Rusiei, subliniind și mai mult prioritatea acestor misiuni pentru Kremlin. >>

3 COMENTARII

  1. Pe cine mai interesează azi !!..poate pe aia care citesc nuvele polițiste…
    Acum s-au trezit cehia si mai ales bulgaria care era al doilea sediu al spionilor ruși după moscova, să-și arate colții…!!!,
    După ’65 cand a venit piticul la putere prima misiune a fost deconspirarea spionilor ruși din structurile statului..atunci a luat naștere directia IV contraspionaj în special pentru a identifica și neutraliza spionajul sovietic!!..
    A fost singurul sef de stat din blocul comunist care a luptat împotriva spinării sovietic…si lupta s-a accentuat după invazia cehoslovaciei din ’68…
    D-aia sofia a devenit al doilea centru de pregătire și plasare de spioni ruși…pentru azi atât…

    • Confunzi anii!
      După accidentul din 1957, de avion în care a murit Grigore Preoteasa, după traversarea spațiului aerian al Chinei cu un avion sovietic venind din India, Indonezia și Birmania 1962, în care erau floarea CC PMR, Gheorghiu-Dej, Botnăraș și Maurer s-au îndreptat către occident. A fost o deschidere economică și cultirală catre vest!
      Maximul a fost în 1968, când Ceaușescu a ținut cuvântarea scrisă de Maurer, apoi s-a căit repede, de frică. Ceaușescu a fost desprins deMaurer prin accidentul din 1972 (https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/cine-a-organizat-accidentul-lui-maurer-sovieticii-sau-ceausescu ) și apoi fără Maurer a luat-o razna, către Coreea de Nord.
      Exact inversul lui 1968 a fost cànd cerea în 1989 să intervină Pactul de la Varșovia în Polonia, care trecuse la pluripartitism. Ar fi fost de acord să intre rușii și în România, dar din nefericire pt el Gorbaciov îl avea primul pe listă pe Iliescu.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here