Lăsați conspiraționiștii la microfon. Și nu-i subestimați

Inquam Photso / Octav Ganea

Paranoici, psihopați, cretini, tâmpiți, primitivi. Există o sumedenie de etichete anatemizante pentru a-i arunca la gunoi pe adepții teoriei conspirației. Pandemia, ca orice luptă de clasă, ne-a demonstrat-o până acum cu vârf și îndesat.

În aceste două luni de urgență națională, am văzut la TV un ditamai carnavalul. Am văzut mesajele date de epidemiologii guvernului – contrazicându-se la foc încrucișat. Am văzut flașnetele de prin partide ducându-și mai departe coteriile. Am văzut moderatori transformați în despoți sanitari. Am văzut burtiere demne de un anuar al psihopatiei titlurilor de presă. Am văzut înspăimântarea metodică a populației. N-am văzut, însă, o discuție serioasă despre teoriile conspirației.

5G și oculta condusă de Bill Gates – astea sunt narațiunile productive ale pandemiei, nu balastul de informații științifice. Astea au efect pe termen lung, astea se înșurubează adânc în imaginație și manevrează emoțiile, astea vor atenua sau amplifica consecințele psihologice ale izolării la contactul cu drama șomajului.

Nu a existat nicio dezbatere televizată cu sociologi, antropologi, politologi, experți în fake news, intelectuali publici etc. în care să fie disecați „dușmanii comuni” stabiliți la bursa conspirațiilor. Sau un turnir de idei la care să fie chemați la dialog și cei care cred în astfel de teorii. Măcar de amorul clișeelor democratice. În schimb, producătorii emisiunilor plimbă aceiași „polivalenți” pe scripeți, indiferent de subiect, într-o schizofrenie a competențelor. De asemenea, nu am văzut nicio campanie publică a guvernului de contracarare a acestor teorii. Sau în online, în zona de influență a vlogerilor.

Ah, da, subliniere: când mă refer la televiziuni, nu vorbesc de Antena 3 sau RTV, ci de o poieniță cu ifose precum Digi24. 

Așa cum există o cultură a conspirației, așa există și o cultură a flagelării „din oficiu” a conspiraționiștilor. O reală plăcere erotică de a-i batjocori public.

Unii extrag din această batjocorire diverse delicii intelectuale. Iar politicienii decontează fie avantajul unei lovituri strategice aplicate adversarilor, fie un suculent limbaj al puterii. În mâna unui guvern, acuzația de teorie a conspirației este un topor segregaționist eficient în gestionarea furiei populare. Ca să nu mai vorbim de monstruozitățile care pot rezulta din teoria conspirației picurată cu pipeta propagandei. În fine, psihologii de doi lei. Dar fructuoase.

Teoria conspirației este un fenomen social. Și, ca orice fenonem social, implică constructul unei identități. O identitate este o hartă cognitivă care ne ancorează în societate, ne oferă un rol în narațiunile societății. Și orice rol social are o nevoie vitală de „siguranță ontologică”.

Potrivit sociologului Anthony Giddens, „siguranța ontologică” înseamnă „sentimentul de continuitate în ordinea evenimentelor”. Un accident istoric precum o pandemie face țăndări iluzia de lanț predictibil al evenimentelor. Și atunci, omul are nevoie rapid să-și recâștige, pe cât se poate, „siguranța ontologică”. Unii o fac printr-o senină servitute. Alții, de pildă, prin teoria conspirației. Unii printr-o talibanizare a lui #stauacasă, alții printr-o mânie kamikaze a lui #iesafarăfieceofi. La fel ca moartea, și disperarea nu e aceeași pentru toți.

Mai bat un pic apa-n piuă. De fapt, teoria conspirației este „copilul ilegitim” al comportamentului politic. Expertul în știință cognitivă Douglas Hofstadter face o descriere a traseului logic pe care îl parcurge teoria conspirației ca percepție politică: A) comportamentul politic necesită o strategie; B) multe acțiuni strategice depind de o anumită perioadă de secretizare; C) orice lucru care este secret incită la descriere, la supoziții; D) orice secret este adesea descris exagerat.

„Stilul paranoic se distinge nu prin faptul că exponenții săi văd conspirații sau comploturi într-un loc sau altul al istoriei, ci prin faptul că văd o «vastă» sau «gigantică» conspirație ca forță motrice a evenimentelor istorice”, subliniază Hofstadter.

Atenție: Hofstadter vorbește nu despre paranoia, ci stil paranoic, în acesta identificând stilistica majoritară a teoriilor conspirației.

Cu cât mai complex este evenimentul disruptiv, cu atât mai încâlcite și bogate vor fi teoriile conspirației.

A-i da cu flit teoriei conspirației și a o numi doar ceea ce ce este, nu rezolvi nimic. A-i anatemiza ca pe niște leproși pe conspiraționiști, nu rezolvi nimic. În primul rând, pentru că teoriile conspirației sunt povești sociale la fel cum o poveste socială este, bunăoară, și statul de drept. Doar că ele conțin o amorsă de fantezie thriller, adică operează cu endorfinele suspansului, alea care ne dau pe spate în senzaționalismul hollywoodian.

Ce-l face inferior pe un conspiraționist față de un non-conspiraționist? Faptul că vorbește despre Illuminati? Să fim serioși. E o fudulie infantilă a-i considera săraci intelectual pe toți conspiraționiștii sau pur și simplu nebuni. E drept, unii n-or avea toate țiglele pe casă, dar nu toți. La fel cum și unii „raționaliști rasați” nu-s chiar ceasuri eleveține într-ale discernământului și igienei morale.

Teoria conspirației este un vast mindset, aproape ca al unei religii, și acoperă toată plaja de categorii sociale. Cunosc scriitori excepționali care cred cu tărie în teoria conspirației. Este un act de strabism să tratezi acest mindset ca și când ar fi doar o horă a țăcăniților, din moment ce pe un astfel de mindset se ridică partide, partide pe care mâine, poimâine le vezi înfipte în alianțe guvernamentale.

Teoria conspirației se hrănește copios tocmai din ceea ce i se refuză. Cu cât sunt ignorate sau izgonite cu sictir aristocratic aceste teorii în circuitul polemic elitar ori în trăncănitul din talk show-uri, cu atât ele se vor înrădăcina și mai abitir în mentalul public, întărindu-se în pretențiile de „adevăr incomod” pe care le revendică și în alternativele seducătoare de victimizare pe care le oferă.

2 COMENTARII

  1. Un articol foarte binevenit in perioada asta,cand se gasesc multi pescuitori in ape tulburi ce apar intotdeauna in momente de cumpana,pentru a gasi creiere debusolate deci usor de manipulat…

  2. Tot in situatii speciale,globale ca sa zic asa,cum ar fi atacurile teroriste, cu incepere din 11 septembrie din New York pana la asa-zisa revolutie araba din Egipt, conspirationistii s-au folosit de internet sa propage idei oculte,cu conducatori din umbra ,noua ordine mondiala,evrei ce conduc lumea ,etc,etc,majoritatea lansate si platite din laboratoare estice

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here