Minunată, ciudată şi nu numai. Noua generaţie de fete şi impactul asupra familiei, politicii şi marilor provocări contemporane

Sursa: Pexels

A fi fată, în ziua de azi, este ceva special, e dificil, dar e mai bine ca oricând în istoria omenirii, notează The Economist, care publică un dosar consistent, pe un subiect mereu complex şi delicat.

<< Pe acoperișul unei clădiri părăsite dintr-un oraș olandez, Frankie și Dora sorb un ceai taiwanez în timp ce se plimbă sub soarele verii. „Aici, oamenii petrec tot timpul”, spune Franki, arătând din cap spre sticlele sparte și îndreptându-și privirea spre un grup zgomotos, aflat ceva mai departe. Cele două fete sunt îmbrăcate în blugi vintage, adidași auto-decorați – îi prefer pe cei „personalizați” – și tricouri cu mesaj. Al lui Frankie celebrează o expoziție de artă, al Dorei e cu Billie Eilis, o cântăreață care îi place pentru că spune ce gândeşte „despre lucruri precum Black Lives Matter și justiție, și altele”.

Fetele au descoperit acest loc prin intermediul TikTok, o aplicație despre care cred că ar trebui interzisă, deoarece „există atât de multe lucruri rele pe ea, acum, cum ar fi violul”. Au aflat de ceaiul cu bule, dulce și acidulat, popular printre adolescentele din Chengdu până la cele din California, de pe „Insta” (Instagram). Cel mai obraznic lucru pe care l-au făcut recent este acela de a se fi strecurat într-un protest BLM, la care părinții le spuseseră că nu pot merge din cauza lockdown-ului. Ele nu cred că există ceva ce nu pot face doar pentru că sunt fete. „Cred că asta e o chestiune ce ţine de alte vremuri”, spune Dora.

Frankie, Dora și zecile lor de milioane de colegi între 11 și 16 ani din lumea bogată au o viaţă de fete ca niciodată. Mamele lor fuseseră mult mai aproape de egalitatea socială și economică cu tații lor decât ​​generațiile anterioare; au de navigat într-o lume uimitoare online, a rețelelor sociale; și sunt expuse unei lumi care se schimbă, politic și climatologic, într-un mod care provoacă și rezonează cu tot felul de incertitudini emoționale. Ca toată adolescența, această nouă viaţă este atât intensă, cât și universală. Vorbind, în ultimul an, cu zeci asemenea fete, din Europa și America, cu unele personal, iar cu altele via Zoom, uneori unu la unu și alteori în grupuri vesele, The Economist a auzit de TikTok și ceai cu bule, furie și activism, tutoriale de machiaj și trambuline, anxietate (atât a lor, cât și a părinților) și planuri mari pentru viitor (idem). Cel mai puternic sentiment care s-a desprins a fost acela al identităţii şi potențialului comun al acestor fete.

Una dintre schimbări este aceea că a fi fată este acum văzut ca un lucru în sine. Timp de secole, o mare parte din viaţa fetelor a fost definită în opoziție cu cea a băieţilor; ele drăguțe, iar ei orbaznici, ele liniștite, ei puternici, ele sociale, ei morocănoși, ele frumuşele, iar ei cu personalitate. Pe scurt, la sfârșitul secolului trecut, lucrurile au apucat-o pe altă cale, fetele fiind din ce în ce mai încurajate să fie sportive, puternice și îndrăzneţe.

Unul dintre modurile în care poţi vedea cum copilăria băieţilor a devenit din ce în ce mai irelevantă pentru copilăria fetei este acela că viaţa fetei se schimbă în moduri în care copilăria băieţilor nu o face. Fetelor li se permite și își permit o serie de interese, comportamente și atitudini largi, variate și flexibile. Copilăria băieţilor rămâne mai restrâns definite, atât de societate în general, cât și de băieții înșiși.

Cei care vând lucruri pentru copii și părinți au observat schimbarea. Debi Clark, de la Bizzykidz, o agenție de modelling pentru copii, spune că agenții de publicitate solicită un spectru mai larg de „tipuri” decât obișnuiau odată, atunci când căutau fete; pentru băieți o mărime încă li se potrivește tuturor. Axel Dammler, de la Iconkids & Youth, o firmă de cercetare germană, spune: „Nu are aproape niciun rost să faci publicitate fetelor, deoarece acestea au acum interese și identități atât de largi”. Majorităţii băieților li se poate vinde fotbalul și o mână de jocuri video populare, dar „fetele de astăzi sunt în totul”, spune el, cu un amestec de exasperare și admirație.

Fetele cu care am vorbit au confirmat ceea ce au descoperit cercetătorii: că, în general, această extindere merge bine pentru ele. Acest lucru nu înseamnă că totul este minunat. Fetele din majoritatea țărilor bogate declară, constant, că sunt puțin mai triste decât băieții, în special de la pubertate încoace. Ele pot fi răutăcioase între ele și față de ele însele. Frankie spune că uneori se simte “brusc atât de urâtă, încât mă blochez”.

Lucrurile pot fi îngreunate de o lume care nu știe încă ce să facă din aceste noi fete. Răspunsul la exploatarea lor încă frecventă este adesea acela de a le tratat pur și simplu ca pe nişte inocente care au nevoie de protecție împotriva bărbaților răi, a manipulării din social-media și, desigur, faţă de sinele lor naiv. În același timp, ele sunt celebrate ca o armată devenită puternică a Gretei Thunberg, în care lumea își poate pune  speranțele pentru viitor.

Eliberarea de o „matriță” specific, pentru fete, sau „ancora” unui băiat nu înseamnă că fetele nu își atribuie, singure sau forțat, o gamă largă de roluri, uneori contradictorii. Ele sunt prieteni; fiice; posesori de corpuri; activiști; femeile de mâine. Fiecare rol oferă o privire asupra viitorului lor – și un sentiment pentru bogăția prezentului lor.

2. Prieteni

Prieteniile dintre fete le-au furnizat artiştilor un subiect bogat, de la Jane Austen până la Spice Girls şi Elena Ferrante. Intensitatea și apropierea prieteniilor dintre fete este o experiență pe care multe femei o simt ca pe ceva care le modelează viața. Este, de asemenea, unul dintre primele lucruri pe care fetele le menționează atunci când sunt întrebate ce le place la a fi fată.

Ceea ce le face prietene pe Frankie și Dora este încrederea. Cele două fete (ale căror nume, precum cele ale tuturor celorlalte fete din acest articol au fost schimbate din raţiuni de intimitate) sunt prietene de când au devenit buurmeisjes (fete-vecine), la vârsta de doi ani. Ele „știu doar” că se pot baza una pe cealaltă atunci când viața și alte relații se complică. Dora îi spune lui Frankie totul „pentru că ea este Frankie. Ea este ca jurnalul meu”.

Încrederea reciprocă este o parte esențială a prieteniei dintre fete. Acestea fiind spuse, oricine a avut – sau a fost odată – o fiică adolescentă știe că această intimitate de fată nu este o binecuvântare neîntemeiată. Fetele sunt mai predispuse decât băieții să facă obiectul unor zvonuri urâte și să fie excluse de colegii lor. Cu toate acestea, apropierea le înarmează pe fete cu un sprijin neprețuit. „Le asigură că sunt simpatice”, spune Julia Cuba Lewis, de la Girls Empowerment Network, o organizație americană non-profit. „O prietenie puternică ajută la crearea unei fete mai puternice”.

Pentru multe fete, primul lor prieten potrivit este prima lor introducere în dragoste dincolo de familia proprie. Chiar dacă „Îl iubesc pe Gary” preia în cele din urmă controlul, fetele încep adesea cu mâzgălitul „Sharon și Lina, cele mai bune prietene pentru totdeauna”, pe caiete și pe ușile cabinei de baie. Pe când generațiile anterioare erau legate de linia fixă, chiar dacă firul se întinsese cât mai departe de părinții indiscreti, telefonul mobil a putut elibera prietenia de toate cătușele de distanță și timp. Frankie a petrecut o noapte întreagă pe FaceTime cu o prietenă (părinții ei îi confiscă telefonul în fiecare seară, „pentru a mă proteja de mine”). Aproape toate fetele cu care am vorbit au spus că faptul de a nu se vedea cu prietenele lor este cea mai grea parte a lockdown-ului. Un sondaj realizat de British’s Children’s Society confirmă că acest lucru s-a întâmplat în rândul tinerilor britanici cu vârste cuprinse între 10 și 17 ani și că fetele s-au chinuit mai mult decât băieții.

În cazul în care prietenia băieților se formează de obicei „cot la cot”, în jurul activităților comune, prieteniile dintre fete tind să se formeze „față în față”, în jurul auto-dezvăluirii emoționale: de aici drama mai mare, dar și importanța crescută.

De aici și durabilitatea. Multe studii efectuate în diferite țări au confirmat că prietenia dintre femei este mai intimă și mai solidă. Există un motiv pentru care, cel puțin în America, femeile adulte încă se referă la „iubitele” lor. Băieții cu prietenii strânse se separă adesea în adolescență, chiar dacă, atunci când sunt întrebați, băieții mai în vârstă își exprimă deseori nevoia nesatisfăcută pentru o relație strânsă. La aceeași vârstă, fetele tind să se apropie mai mult ca niciodată.

„Ne înțelegem pe deplin, ne putem baza una pe cealaltă. Dacă avem o zi proastă, ne ajutăm reciproc”, spune Cyrene, o tânără de 15 ani, de la un liceu din Denver. „Băieții pur și simplu nu fac asta”. Prietenele ei, Kya, Grace și Orenda, sunt perfect de acord. Împart o pizza în timp ce discută despre ceea ce le face prietene. Râd mult. Le place să fie „ciudate” împreună – o expresie pe care fetele din diferite țări și medii o folosesc pentru a desemna o prostie neîngrădită, pe care o apreciază. Au împărtășit multe experiențe formative: primul lor mers la cinematograf, prima lor vizită la un restaurant asiatic și, după cum dezvăluie câteva luni mai târziu, pe Zoom, primul lor activism online. Cuvântul „sprijin” apare foarte mult. Când discută subiecte dure, se mângâie reciproc pe umeri, își strâng mâinile, șoptesc liniștitor și se îmbrățișează liber.

3. Fiice

Toate cele patru fete din Denver își consideră mămicile drept modelele lor și spun că au făcut-o întotdeauna. Modul în care părinții își tratează fiicele și cum reacționează acele fiice este probabil lucrul care diferențiază cel mai clar această generație de fete de cele anterioare. Pentru multe fete acasă este acum locul în care simt că e cel mai puțin probabil să se lovească de sexism. În 2018, un sondaj a constatat că peste jumătate dintre fetele americane între 10 și 19 ani au simțit că au fost tratate diferit la sport și aproximativ o treime la școală și online. Doar una din opt a spus că li s-a întâmplat aşa ceva acasă. În 2014, un sondaj efectuat în gospodării a constatat că doar 6% dintre respondenții americani adulți nu erau de acord cu afirmația potrivit căreia „părinții ar trebui să încurajeze la fel de multă independență la fiicele lor ca și la fiii lor”.

În anii 1970, părinții americani care aveau doar băieți cheltuiau mult mai mult pentru copiii lor decât părinții care aveau doar fete. Până în 2017, diferenţa a dispărut, potrivit lui Sabino Kornrich, de la NYU-Abu Dhabi. Fetele se bucură astăzi de cheltuieli mai mari ale părinților pentru lucruri precum îndrumare, bunuri de artă și lecții de muzică, decât băieții. În China, părinții copiilor de liceu sunt mai predispuși să angajeze un tutore pentru fiice decât pentru fii și să se aștepte ca acestea să meargă la universitate. „Deoarece fetele au performanțe mai bune decât băieții, părinții încep să aibă așteptări mai mari și investesc mai mult în fete decât în băieți”, explică Jean Yeung Wei-Jun, cercetător la Universitatea Națională din Singapore.

În mod ironic, unele stereotipuri vechi de gen le-ar putea fi acum de ajutor fetelor. Când fetele sunt mici, lor li se citeşte mai mult decât băieților. Părinții lor sunt de cinci ori mai predispuși să le cânte sau să fluiere și sunt mai predispuși să le vorbească despre emoții, inclusiv tristețe. Este mai probabil ca mamele lor să folosească un vocabular complex cu ele. Cele mai multe dintre acestea le oferă fetelor un pilon într-o lume care premiază din ce în ce mai mult „soft skills”. Fetele au încă mai puțin timp liber decât băieții, dar în zilele noastre asta se datorează în primul rând faptului că petrec mai mult timp la teme și cu îngrijirea, mai degrabă decât unei diviziune nedrepte a treburilor. Și în timpul rămas pentru ele însele,i au mult mai multă libertate.

Fetele sunt, de asemenea, aduse de mame singure la o rată fără precedent din punct de vedere istoric. Majoritatea fetelor din Denver au un tată (vitreg) undeva pe radar, însă își numesc mamele „motivul de a fi cuminte” și „bărbatul casei”. Kya spune că, atunci când s-a născut, mama ei era cu doar un an mai în vârstă decât este acum Kya; râde când spune că acum conduce propriul atelier de reparații pentru caroserii. La fel ca mama lui Cyrene, de asemenea devenită mamă în adolescență, a făcut și ea școala la seral, o altă sursă de mândrie de fiică. „Este incredibil de puternică.”

Relația mamă-fiică este formativă indiferent dacă este prezent sau nu un tată. Fetele tinere ale căror mame resping stereotipurile de gen despre matematică se descurcă mai bine la matematică (părerile tăticilor în această privință par să nu aibă niciun efect). Fetele ale căror mame vorbesc deschis cu ele despre ciclul menstrual și despre sex sunt semnificativ mai puțin susceptibile să aibă un comportament sexual riscant.

Dar atunci când există doi părinți, contează ambii. Cercetările sugerează că fetele pot fi mai sensibile la încurajarea părinților decât băieții; cele ale căror părinți și-au consolidat încrederea au fost semnificativ mai puțin susceptibile să se simtă tensionate în relaţia cu școala, mai probabil să se comporte bine, mai puțin probabil să renunțe la sport și mai puțin probabil să aibă probleme de imagine corporală.

Sarah, o tânără de 12 ani, vrea să devină chirurg. Sună din dormitorul ei violet, înconjurat de perne cu poze cu câini. Îi place alpinismul („adrenalina este uimitoare”), coacerea prăjiturilor și „disecarea lucrurilor”. Cele mai mândre realizări ale sale includ o broască, un calamar și un câine. Tatăl ei a ajutat-o ​​să-și alimenteze interesul pentru prăjituri și cadavre. Mama ei face provocare cu ea în fiecare vineri. Lucrul ei preferat în a fi fată: „Oameni surprinzători”. Nu se poate gândi la nimic ce nu-i place.

Fiicele pot schimba și valorile părinților, în special pe ale taților. Cercetătorii de la London School of Economics au descoperit că faptul de a avea fiice de vârstă şcolară scade probabilitatea ca tații să aibă atitudini tradiționale cu privire la rolurile de gen și îi face mai susceptibili să se implice deplin în gospodărie. Studii separate au arătat că faptul de a avea fiice influenţează deciziile politicienilor, judecătorilor și directorilor. Bărbații cu fete au mai multe șanse să angajeze femei.

Un lucru cu care majoritatea fetelor sunt de acord este acela că părinții lor au o abordare prea unilaterală în privinţa tehnologiei. „Părinții mei cred că totul este o dramă și o distragere a atenției și că suntem toți dependenți de rețelele de socializare”, se plânge Ida, „dar poate fi chiar ceva ce inspiră. Există o mulțime de femei … care se implică”.

Ofcom, autoritatea de reglementare a comunicațiilor din Marea Britanie, a găsit părinții din ce în ce mai îngrijorați de faptul că riscurile  puse de internet îi depășesc beneficiile. Standarde de frumusețe nerealiste, auto-vătămare, tulburări de alimentație, vedete care glorifică chirurgia plastică, pornografie, sex și bărbați prădători, toate le ţin treze noaptea. Sunt mai susceptibili de a restricționa utilizarea telefoanelor fetelor decât pe ale băieților și sunt mai predispuţi să fie prin zonă și să-și verifice fiicele în timp ce sunt online (când e vorba de fii, preferă să le verifice ulterior istoricul navigării pe internet).

O mamă americană îi impune fiului său reguli similare cu cele ale fiicei, dar își face mai multe griji cu privire la expunerea fiicei de 14 ani. „Este mult mai matură și mai curioasă decât el”, spune ea; de când a primit un telefon, în urmă cu un an, a folosit internetul pentru „proiecte de artă minunate”, dar, confruntată cu filmul “Fifty Shades of Grey”, a învățat, de asemenea, un pic despre bondage. Un alt părinte vorbeşte de faptul că încearcă toate aplicațiile în care intră fiica sa, „inclusiv să danseze pe TikTok”. Mama respectivă este uimită de amploarea informațiilor. „Noi am avut parte doar de reviste”, spune ea, despre copilăria petrecută în India. „Au acces la toate, la toate.”

4. Corpuri

În ciuda întregii eliberări și extinderii, există un lucru pe care fetele încă îl simt ca fiind judecat într-un mod îngust: corpurile lor. Peste jumătate dintre fetele cu vârste cuprinse între 10 și 19 ani, din America, consideră că atractivitatea este trăsătura pe care societatea o apreciază cel mai mult la fete. Șapte din zece dintre cele cu vârste cuprinse între 14 și 19 ani se simt judecate ca obiecte sexuale.

Bărbați întâlniţi la întâmplare au strigat „pornoblondje” (micuță blondă porno) către Frankie, atunci când a trecut cu bicicleta pe lângă ei. „Am fost numită în tot felul în timp ce mergeam pe stradă, doar din cauza hainelor cu care eram îmbrăcată”, spune Ana, în vârstă de 13 ani, din New York, care nu știe niciodată ce să spună în astfel de situaţii, deși o înfurie. Amy, în vârstă de 14 ani, a primit „ceva rău” de la un bărbat, pe Instagram. Nu le-a spus părinților ei și nu vrea să vorbească despre asta. Motivul numărul unu pe care fetele americane îl găsesc pentru comentariile sexuale nedeclarate este teama de a fi mai puțin plăcute („bunătatea” este al doilea, imediat după atractivitate, când vine vorba de ceea ce cred că societatea apreciază cel mai mult în ele).

Când am fost întrebate ce le place cel mai puțin la a fi fată, majoritatea fetelor cu care am vorbit au menționat corpurile lor: „ciclu, bleah”, „coapsele mele”, „emoții nebunești”. Dar și mai multe menționează modul în care sunt percepuțte. „A fi privită într-un anumit fel”, „a fi nevoită să fii domnișoară”, „a ţi se spune să zâmbeşti”.

Că fetele au probleme atât cu corpul lor, cât și cu modul în care sunt percepute, nu este ceva nou. În 1950, un studiu intitulat “Adolescent concerns with physique” a remarcat îngrijorări răspândite în rândul fetelor, cu privire la „gras, slab, înalt, scund, lipsa dezvoltării, dezvoltare excepțional de timpurie, puncte negre, cosuri, ochi urâţi, dinți neregulați, nas urât și bărbie care se retrage”. Fetele din Marea Britanie au fost în mod constant nemulțumite de aspectul lor mai mult decât de orice alt aspect al vieții lor, potrivit  Children’s Society. În anii 1990, o serie de cărți de panică, dominate de bestseller-ul lui Naomi Wolf, „Mitul frumuseții”, susțineau că obsesia culturii consumatorilor față de forma feminină cauzează o „epidemie” de anorexie în rândul fetelor și femeilor. Un studiu din revista Eating Disorders a constatat că statisticile doamnei Wolf au fost, în medie, umflate cu un factor de opt.

Faptul că îngrijorările sunt exagerate și transformate în ceva senzaţional nu înseamnă însă că nu au fundament. Fetele foarte rar se sinucid; e mai puțin probabil să facă acest lucru decât femeile mai în vârstă sau băieții și bărbații de orice vârstă, din multe țări bogate. Însă numărul tinerelor cu vârste cuprinse între 10 și 14 ani care au făcut acest lucru s-a triplat în America, din 1999. În Anglia, spitalizările din cauza auto-vătămării fetelor au crescut cu aproape două treimi, în ultimii 12 ani. Rata fetelor care raportează simptome depresive a crescut. Cercetătorii nu s-au pus încă de acord cu privire la cât de mult din creșterea documentată a problemelor de sănătate mintală, în rândul fetelor, e cauzată de faptul că simptomele sunt mai ușor recunoscute decât erau în trecut și cât de mult are la bază schimbarea vieții fetelor. „Există o mulțime de motive pentru a fi plini de speranță în legătură cu această generație de fete adolescente”, spune Candice Odgers, cercetător la UC Irvine. Dar „sunt mai triste. Poate că asta e din cauza lumii pe care am construit-o”.

Unele schimbări ale lumii oferă totuși răgaz. Să luăm, de pildă, sportul: la mai bine de un secol de la reinventatarea Jocurilor Olimpicede către Pierre de Coubertin, care considera căincluderea femeilor este „nepractică, neinteresantă, neestetică și improprie”, mai multe fete fac sport decât oricând. Sunt şi cele care au mai puține probleme de sănătate mintală și sunt mai fericite cu privier la corpul lor.

Fetele se pot simți și se simt bine și online. Când s-a găsit o relație negativă între utilizarea rețelelor sociale și bunăstarea fetelor, aceasta a fost mică, cam la fel ca impactul purtării ochelarilor, spune Amy Orben, de la Universitatea din Cambridge. Iar direcția relației este neclară. Un studiu canadian recent a constatat că problemele timpurii de sănătate mintală, la fetele tinere, pot fi un indicator al utilizării rețelelor sociale, mai târziu, dar nu invers. Rețelele sociale pot înrăutăți lucrurile pentru fetele care se confruntă deja cu probleme, dar pentru majoritatea sunt bune.

Și sunt prețuite. Fetele resping ideea că este ceva în neregulă cu realizarea selfie-urilor și sunt dornice să arate cât de creative pot fi TikTok și Tumblr. Le e clar că „corpul meu, alegerea mea” se extinde până la a li se permite să aibă grijă de aspectul lor. Ziggy, din Londra, spune că unii oameni au o atitudine de tipul „poți fi celebru pe Instagram sau inteligent, dar nu amândouă”. Ea o respinge. „Poți fi asemenea versiunii din fantezia masculină despre o fată și poți fi interesantă și să ai profunzime … Postarea de fotografii cu tine nu îți elimină profunzimea”. Nici imaginile nu trebuie să fie de un anumit tip. „A fi fată înseamnă că pot fi la fel de fată pe cât vreau sau nu”, spune Alyssa, o tânără de 13 ani, din California.

Impactul negative, cunoscut, al mijloacelor de informare tradiționale este mai mare decât cel al mass-media sociale. Ideea că instrumentele de editare foto de pe telefoane incită la un boom de chirurgie plastică nu are temei. „Cred că părinții mei consideră că sunt o idioată care cred tot ce văd pe online”, spune Isla, din Brighton, dându-şi ochii peste cap. În general, fetele nu sunt aşa. (Un exemplu pertinent, deşi unul cules dintr-un studio mic: în timp ce unul din cinci băieți mai mari consideră că pornografia online este o reprezentare realistă a sexului, doar 4% dintre fete cred asta). Când o clasă de fete dintr-o altă școală din Denver este rugată să răspundă la un set de afirmaţii privitoare la social media, niciuna dintre ele nu este de acord cu sintagma: „Cred că toate reprezentările de pe social media sunt realiste”. Cele mai multe aprobări au venit pentru syntagma: „Rețelele sociale au avut un impact asupra modului în care simt despre mine”. Şi toate cred că: „Am complimentat pe altcineva pe rețelele de socializare”. Lumea online este un loc de acțiune, nu doar de absorbție.

5. Activisti

Conferința anuală, „We Are Girls”, desfășurată la un liceu din Austin, Texas, oferă sesiuni precum „Robotica și tu”, „Corpul meu în schimbare” și „Dive și diversitate”; fetele care participă au ocazia să fie învățate scheme de fotbal cu echipament complet și să decoreze baghete cu sclipici în timp ce discută despre prințesele Disney. Dar mai întâi trebuie să-și pornească fata din ele.

La deschidere, 1.000 de fete băteau din picioare în sala de gimnastică a liceului, în timp ce o femeie în echipamente de fitness din anii 1970 le stimulează cu o energie de tigru. Unele fete îşi scot telefoanele, pentru a filma, altele par jenate și se agață de prieteni sau se ascund în hanorace. Întârziatele par uimite. Dar, în curând, gradenele se zguduie, în timp ce majoritatea strigă, țipă și sar.

  • „Cine conduce lumea?”, întreabă vorbitorul principal.
  • „Fetele”, răcnește mulțimea.
  • „Cine?”
  • „FETELE!”

Un băiețel în echipament de fotbal îşi acoperă urechile.

Fetelor li se spune din ce în ce mai mult – și simt din ce în ce mai mult – că dețin puterea. Și dacă nu cred cu adevărăt că conduc lumea, cu siguranță vor să o îmbunătățească. Întrebați-le despre modele de urmat și legătura dintre mamele şi Greta Thunberg sau Malala Yousafzai, militante pentru acțiune climatică și educație. Nimeni altcineva nu e mai aproape.

Majoritatea celor cu care am vorbit se consideră activiste, chiar dacă nu toate trimit petiții pentru a înființa scheme de reciclare sau pentru a explora aplicarea inteligenţei artificiale la mediu. Sexismul, rasismul, discriminarea LGBT, sărăcia, cruzimea asupra animalelor, lipsa de adăpost, schimbările climatice, gunoiul, îngrijirea universal a sănătăți, distrugerea mediului, standardele de frumusețe și inegalitatea le înfurie. Multe sunt extrem de furioase pe „idioții” care nu respectă regulile în chestiunea covid-19 și provoacă moarte și suferință inutile. „Singurul lucru bun legat de covid este că este bun pentru natură, mediu și delfini”, spune Sarah, „dar mi-aș dori să nu omoare atât de mulți oameni în acest proces”.

Psiholoaga Carol Gilligan subliniază că fetele tinere au fost mult timp considerate ca voci fără tribună şi sincere, de la Ifigenia, din tragedia lui Euripide, la Claudia, din „The Bluest Eye”, de Toni Morrison şi până la Jane Eyre. Pe măsură ce se loveau de adolescență, obișnuiau să aibă tendința de a nu mai vorbi, presate să devină tinere „plăcute”.

Fetelor de astăzi încă le pasă de a fi plăcute. „Ceea ce s-a schimbat”, spune dna Gilligan, „este rezonanța enormă pe care vocile lor o au acum”. Curentele puternice din societate le spun că, acum au instrumentele necesare pentru a vorbi mai tare – de la educație, la internet, până la libertatea de a părăsi casa – vocile lor vor fi auzite. Asta face ca faptul de a continua să se exprime să fie atât o datorie, cât și un fior: un nou mod îndrăzneț de a fi o „fată bună”.

Unele dintre preocupările lor sunt aproape de casă. La începutul lunii martie, fetele din Denver ne-au spus că se simțeau mai judecate după rasă decât după sexul lor. „Cred că fetele sunt mai înțelese decât oamenii de culoare”, spune Grace. „Ei cred instantaneu că sunt de ghetou, sunt vocală, nu am inteligență, pentru că așa suntem văzuți”. La fel ca mai mulți adolescenți cu care am vorbit în timpul lockdown-ului, ea și prietenii ei au fost frustrați de faptul că nu au putut să se alăture protestelor BLM. Dar au „ semnat petiții, citit articole, împărtășit informații și cerut dreptate”, spune Kya, într-un e-mail.

Internetul este atât o resursă pentru activismul lor, cât și un loc pentru acesta. Jo, o tânără de 12 ani din Londra, se plânge că fiindu-I permis să aibă „doar un Nokia – nu are nici măcar emoji”, cee ace face dificilă strângerea semnăturilor pentru petiția sa online despre sărăcie. (Înțelege de ce își fac griji părinții, dar spune că, totuşi, „este foarte enervant”). Celălalt loc cheie este școala. În California, Naomi, care are 14 ani, spune că rasismul la care a fost martoră în timpul răspunsului la covid, dar și uciderea lui George Floyd au determinat-o să culeagă experiențe de la alți elevi și să scrie o scrisoare școlii sale, cerând ore care să acopere rasismul din clasa a IV-a, adică din jurul vârstei de nouă sau zece ani. Martha, sora Anei, în vârstă de 15 ani, din New York, a trecut de la stimularea profesorilor de la școala ei în a include schimbările climatice în curriculum, la lobby pentru educația climatică la nivel național. Ori de câte ori ea și prietenii ei vorbesc cu cineva puternic, postează o poză pe rețelele sociale, etichetând persoana respectivă și „mulțumindu-i pentru că a fost de acord cu ce fusese de acord să facă. Este un mod bun de a-i face răspunzători”.

Unii, precum Jo, luptă pentru probleme legate de genul lor. Toate fetele sunt supărate pe diferența de remunerare dintre sexe și hărțuirea sexuală. Acest lucru nu înseamnă că se consideră feministe, un termen pe care doar 28% dintre fetele de 10-19 ani din America îl folosesc pentru a se descrie, potrivit unui sondaj Plan International. „Cuvântul [feminism] tinde să obțină răspunsuri cu adevărat negative”, spune Mies, o tânără de 11 ani din Amsterdam. „Mai ales de la băieți”. Ei preferă mult să vorbească despre egalitatea de gen – sau de mai mult decât egalitate. „Femeile sunt superioare”, spune Cyrene. „Doar sunt. Știi, ești femeie.

„Știu că băieții sunt, biologic, mai puternici”, adaugă ea gânditoare. „Dar nimănui nu-i mai pasă de ferme.”

6. Femeile de mâine

Adolescența nu le oferă fetelor doar o gamă mai largă de posibilități decât înainte. Ea şi durează mai mult. În Occident, fetele încep acum pubertatea în jurul vârstei de zece ani. Se pare că vârsta a scăzut mai ales din cauza unei diete mai bune. Pentru fetele negre, care au de obicei un indice de masă corporală mai mare și o greutate mai mică la naștere, lucrurile vin chiar mai devreme. Aproape una din patru fete afro-americane a început pubertatea până la vârsta de șapte ani, comparativ cu 15% la cele  latino și 10% la fetele caucaziene.

Debutul activității sexuale, totuși, apare mai târziu (și este tratat mai bine: ratele de sarcină la adolescență scad în întreaga lume). Și educația durează mai mult. Există, așadar, loc pentru a se lungi copilăria fetei. Dar nu la nesfârșit.

În 1972, un grup de fete din clasa muncitoare din Ealing, Londra, a fost rugat să își clasifice prioritățile de viață. Au bifat dragostea, un soț și o carieră, în această ordine. Când același sondaj a fost repetat, în 1994, rezultatul s-a inversat, mai mult sau mai puțin. Le-am cerut fetelor cu care am vorbit să își clasifice prioritățile de viitor, într-un chestionar. „Slujbă interesantă”, „Schimbă lumea” și „Independență financiară” s-au găsit aproape de vârf. „Iubirea” era la mijloc; „Căsătoria”, „Îmbogățește-te” și „Fă copii” erau jos – și, uneori, tăiate.

Capacitatea de a fi încrezătoare în sine este văzută ca fiind crucială. „Vreau o educație bună și un plan bun pentru viitor”, spune Ela, în vârstă de 11 ani, din California, înainte de a adăuga că își dorește cu adevărat doi câini. „Cu siguranță îmi doresc destui bani ca să mă întrețin şi indiferent de cât mulți copii am”, spune Martha, din New York. Fetele din Denver au nevoie de o familie pentru a fi independente din punct de vedere financiar, mai mult decât au nevoie de un bărbat pentru aşa ceva. „Aș putea obține desertul elegant, dar nu am nevoie de el”, declară Cyrene. Kya este de acord: „Dacă voi ajunge singură, tot voi avea cei mai buni prieteni”.

La o oră de mers cu mașina spre nord, în Boulder, un grup de fete care tocmai îşi rezervaseră o noapte pentru a învăţa la un curs de matematică extra-credite este la fel de lipsit de entuziasm în ceea ce privește dragostea și căsătoria, dar hotărât privitor la alte aspecte ale viitorului. Jennie intenționează să se specializeze în chimie și pian, apoi să devină chirurg sau profesor de medicină (fetele adolescente din ţările OECD au șanse de aproape trei ori mai mari decât băieții să spună că vor să fie medici). Lou spune că se va specializa în domeniul informaticii și ingineriei și apoi va lucra în ingineria aerospațială „pe AI”, poate la NASA. La fel ca fetele din Denver, mai multe se văd adoptând, într-o zi, cu sau fără partener.

Obiectivele și aspirațiile personale în raport cu lumea sunt strâns legate. Fetele din America sunt mai predispuse decât băieții să spună că vor să facă din lume un loc mai bun; sunt, de asemenea, mai predispuse să spună că vor să fie lideri. Jo, din Londra, spune că speră că atunci când va părăsi universitatea, peste zece ani, lumea va fi mai egală – „și, de asemenea, că nu a explodat”. Întrebată dacă asta o îngrijorează, ea se încruntă: „Păi da, din cauza încălzirii globale. Greta Thunberg spune că există o șansă reală de a avea o catastrofă groaznică pe care nu o vom putea rezolva niciodată”. Abordarea Covid de către guvernul ei a făcut-o „foarte supărată”; ea are în vedere o carieră în politică, totuși, mărturisește: „Nu sunt sigură că voi reuși, deoarece am destul de multe pe lista mea de lucruri de făcut”.

Așteptările mari sunt, fără îndoială, un risc. „Societatea încă tinde să vadă fetele fie în criză, fie ca supereroi. Încă mai căutăm un mediu fericit, în care fetele să poată fi doar umane și să li se permită să greșească ”, spune Angelica Puzio, candidată la doctorat, la NYU. Deborah Tolman, o autoare care a studiat fetele de zeci de ani, observă că, deseori, fetele nu pot vedea schelele și sprijinul din spatele „sheroes”, precum Greta și Malala, și își face griji că „dacă nu salvează lumea, se vor simți rău pentru că au dezamăgit”. Când întrebi fetele ce le face să fie anxioase, multe menționează într-adevăr presiunea: presiunea de a face bine, de a arăta bine și de a fi bine. „Există o presiune constantă pentru a fi politicoasă și amabilă, şi acolo, și încrezătoare”, spune Ziggy: în realitate, se simte cel mult „încrezătoare”. A le spune fetelor că trebuie să își dezvolte mai multă încredere este doar un cod pentru un alt lucru pe care trebuie să-l rezolve și să se simtă mai bine, scrie Rachel Simmons, educatoare, în “Enough as She Is”.

Dar asta nu înseamnă că nu își pot găsi încrederea în ele însele sau că nu o pot scoate la iveală una în cealaltă. Când este întrebată: „Crezi că poți schimba lumea?”, Sarah pare panicată. „De una singură? Doamne, nu. Ce se întâmplă dacă nu pot rezolva toate problemele?”

Apoi își dă seama că „tu” este plural, ceea ce schimbă totul.

„O, te referi la toate fetele”, spune ea cu un oftat de ușurare. „Bineînțeles că putem.” >>

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here