Moment de cotitură pentru Erdogan. Cu epurarea ginerelui şi după alegerile din SUA, liderul turc se pregătește de vremuri mai tulburi

Foto: Recep Tayyip Erdogan/ Facebook

„Ce diferență poate face o dispută de familie! Cu doar câteva săptămâni în urmă, lira turcească se prăbușea de la un nivel record la altul, în timp ce banca centrală stătea în mâîni, străinii scăpau de acţiunile turceşti la preţuri de dumping, iar ministrul de finanțe al țării, Berat Albayrak, susținea că ratele de schimb nu contează. Astăzi, moneda se bucură de o mare revenire, piața de valori crește, iar oficialii vorbesc despre necesitatea reformării instanțelor și a menținerii inflației, scrie The Economist.

De mai bine de doi ani, președintele autocrat al Turciei, Recep Tayyip Erdogan, s-a bazat pe domnul Albayrak, ginerele său, pentru a conduce economia. Domnul Albayrak aproape că a pus-o la pământ. Cu băncile care acordă credite la rate inferioare inflației pentru a relansa creșterea, lira a scăzut cu peste 40% față de dolar, făcând o gaură prin economiile a milioane de turci. Banca centrală și băncile de stat au irosit cel puțin 100 de miliarde de dolari din preţioasele rezerve străine, în tentativa eşuată de a salva moneda.

În cele din urmă, domnul Erdogan a apăsat pe frâne. Pe 7 noiembrie, l-a demis pe guvernatorul băncii centrale și l-a înlocuit cu unul dintre rivalii domnului Albayrak. O zi mai târziu, un indignat domn Albayrak, cândva susținut ca viitor succesor al socrului său, a renunțat. De atunci, lira a răspuns cu cele mai bune performanțe săptămânale (un raliu de 10%) timp de două decenii.

Schimbarea de ton a fost remarcabilă. Noul guvernator al băncii centrale, Naci Agbal, și noul ministru de finanțe, Lutfi Elvan, spun ceea ce trebuie, legat de stabilizarea monedei și reducerea inflației la o singură cifră. Ministrul justiției, care a coordonat încă din 2017 o represiune cuprinzătoare împotriva oponenților guvernului, a descoperit o pasiune pentru statul de drept, cerând judecătorilor să respecte hotărârile instanțelor constituționale și să contribuie la îmbunătățirea climatului pentru investitorii străini. Acești investitori sunt necesari: din cauza pandemiei, economia a scăzut cu aproape 10% în al doilea trimestru.

Chiar și dl Erdogan, un inamic al ratelor ridicate la dobânzi, spune acum că Turcia ar putea fi nevoită să înghită „o pastilă amară”, adică o doză de austeritate. Pe 19 noiembrie, banca centrală a impus în mod corespunzător o creștere spectaculoasă a ratei de 475 puncte de bază.

Domnul Erdogan a trebuit să se predea presiunii pieței și să-l demită pe domnul Albayrak. „A existat o șansă reală ca totul să se fi transformat într-un bulgăre de zăpadă și să ducă la un crah valutar total”, cu excepția cazului în care liderul Turciei ar fi schimbat cursul, spune Paul McNamara, de la GAM Investments. O altă opțiune ar fi fost să ceară ajutorul FMI, lucru pe care dl. Erdogan îl exclusese anterior. De asemenea, președintele ar fi trebuit să plătească un preț politic. Se spune că un grup de 30 până la 40 de parlamentari ai partidului de guvernământ ar fi amenințat cu trecerea în opoziție, cu excepția cazului în care domnul Albayrak va demisiona. Remanierea echipei economice a domnului Erdogan i-a cumpărat cel puțin un timp de respiro, spune economistul turc Ugur Gurses.

De asemenea, îl poate ajuta pe liderul Turciei să facă față pierderii unui bun prieten din Washington. În ultimii patru ani, domnul Erdogan a putut conta pe Donald Trump să privească în altă direcţie, în timp ce Turcia evacua trupele americane din nord-estul Siriei, se ciocnea cu aliații europeni în Mediterana, trimitea mercenari sirieni în Libia și Azerbaidjan și închidea mii de oameni, în baza unor acuzaţii de terorism mai subţiri decât aluatul de baclava. De asemenea, Trump a protejat Turcia de sancțiunile legate de achiziționarea unui sistem de apărare antiaeriană S-400, din Rusia. Este posibil să fi încercat să inițieze o anchetă asupra unei bănci de stat turcești acuzată de spălare a banilor iranieni.

Sub Joe Biden, care la începutul acestui an s-a referit la domnul Erdogan ca la un „autocrat” care „trebuie să plătească un preț”, lucrurile se vor înrăutăți. America va trasa linii roșii și le va aplica mai credibil, spune Lisel Hintz, de la Universitatea Johns Hopkins. Dl Erdogan va avea mai puțin spațiu pentru a încheia acorduri cu Casa Albă. Sancțiunile pentru s-400 vor fi mai greu de evitat, mai ales după ce, în octombrie, Turcia a testat sistemul. „Ankara nu va mai avea tipul de protecție oferită de Trump și trebuie să-și facă ordine, din punct de vedere politic și economic”, spune Asli Aydintasbas, de la European Council on Foreign Relations. „Este posibil să nu existe o cauzalitate directă, dar nu este nicio îndoială că demisia lui Albayrak are legătură cu faptul că Turcia se pregăteşte mai bine pentru provocările viitoare”.

Cu astfel de prieteni

Cu toate acestea, există o limită a distanței pe care dl Erdogan este dispus să o parcurgă pentru a salva lira și a liniști noua administrație americană. În ciuda recentelor discuții despre reforme, el nu este pe cale să relaxeze controlul asupra instituțiilor naționale, să renunțe la creștere sau să nu-şi mai hărţuiască adversarii. Procurorii săi au deschis recent deschiderea unei anchete împotriva lui Ekrem Imamoglu, primarul de opoziție al Istanbulului, pentru că a criticat unul dintre proiectele dragi preşedintelui, un canal între Marea Neagră și Marea Marmara. Faptul că banca centrală va face ceea ce trebuie, asta depinde în continuare mai puțin de guvernatorul său decât de președinte. Dl Albayrak poate fi un țap ispășitor util, dar el nu este adevărata problemă din Turcia.

Chiar dacă dl Erdogan ar fi sincer cu privire la reformele democratice și la nevoia de a corela lucrurile cu partenerii săi occidentali, coaliția pe care a încheiat-o cu ultranaționaliștii din țara sa, care îl susțin în parlament și în forțele de securitate, îi va îngreuna efortul de a face pașii corecți. „S-a pironit pe acest drum”, spune Ozgur Unluhisarcikli, de la German Marshall Fund. „Nu văd cum poate face schimbări substanțiale fără a distruge structura alianței pe care a înființat-o.”

Dl Erdogan trebuie să spere că începutul președinției Biden va f mai bun decât sfârșitul celei a lui Trump. Pe 16 noiembrie, secretarul de stat al lui Trump, Mike Pompeo, a declarat unui ziar francez că America și Europa trebuie să se ocupe de „acțiunile agresive” ale Turciei din ultimele luni. O zi mai târziu, dl Pompeo a sosit la Istanbul, unde a făcut o vizită la Patriarhul Ecumenic pentru a discuta despre libertățile religioase din Turcia (și, probabil, a deplâns transformarea de către domnul Erdogan a Hagiei Sofia, o veche bazilică creștină, într-o moschee). Nu s-a întâlnit cu niciun oficial turc”.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here