Moștenirea lui Donald Trump – rușinea și oportunitatea

Sursa: Pixabay

„Invazia Capitolului și victoria democraților din Georgia vor schimba cursul președinției lui Joe Biden”, consideră The Economist.

<< În urmă cu patru ani, Donald Trump stătea în fața clădirii Capitolului pentru a fi învestit în funcție și promitea că va pune capăt „carnagiului american”. Mandatul său se încheie cu un președinte în exercițiu care îndeamnă o mulțime să meargă la Congres și lăudându-i pe cei care recurseseră la violență. Nu există nicio îndoială că domnul Trump este autorul acestui atac letal asupra inimii democrației americane. Minciunile sale au alimentat nemulțumirea, pe care nesocotirea de către el a Constituției a concentrat-o asupra Congresului, iar demagogia lui a aprins fitilul. Imaginile cu gloata care a asaltat Capitoliul, difuzate cu bucurie la Moscova și Beijing, și deplânse la Berlin și Paris, sunt imaginile definitorii ale președinției ne-americane a lui Trump.

Violența de la Capitoliu s-a vrut a fi o demonstrație de putere. În realitate, a mascat două înfrângeri. În timp ce susținătorii dlui Trump rupeau rândurile și dădeau buzna în clădire, Congresul certifica rezultatele pierderii incontestabile a alegerilor de către președinte, în noiembrie. În timp ce mulțimea spărgea ferestrele, democrații sărbătoreau o pereche de victorii improbabile în Georgia, care le va oferi controlul asupra Senatului. Nemulțumirile mulțimii de acolo vor reverbera prin Partidul Republican în timp ce se va afla în opoziție. Iar acest lucru va avea consecințe pentru președinția lui Joe Biden, care începe în 20 ianuarie.

Dai la o parte prostiile privind alegerile furate, iar amploarea eșecului republicanilor, sub domnul Trump, devine clară. După ce a câștigat Casa Albă și a păstrat majoritățile în Congres, în 2016, înfrângerea din Georgia înseamnă că, doar patru ani mai târziu, partidul a pierdut totul. Ultima dată când li s-a întâmplat asta republicanilor a fost în 1892, când vestea despre umilirea lui Benjamin Harrison a călătorit prin telegraf.

În mod normal, atunci când un partid politic suferă reversul la o asemenea scară, el învață câteva lecții și revine mai puternic. Așa au făcut republicanii după înfrângerea lui Barry Goldwater, în 1964, iar democrații după ce Walter Mondale a pierdut, în 1984.

Reinventarea va fi mai grea de data asta. Chiar și după înfrângere, cota de aprobare a dlui Trump, în rândul republicanilor, a oscilat în jurul valorii de 90% – mult mai bine decât 65% a ​​lui George W. Bush, în ultima lună a președinției sale. Trump a exploatat această popularitate pentru a crea mitul că a câștigat alegerile prezidențiale. Sondajul YouGov pentru The Economist constată că 64% dintre alegătorii republicani consideră că victoria domnului Biden ar trebui blocată de Congres.

Probabil că 70% dintre republicanii din Cameră și un sfert din Senat au aderat la piesa conspirației, dar spre rușinea lor, mulți dintre ei au persistat chiar și după asaltul asupra Congresului. O cascadorie antidemocratică, demersul nu a avut niciun precedent în epoca modernă (și nici vreo șansă de succes). Și totuși este, de asemenea, un semn al influenței maligne a domnului Trump. După ce a văzut cum a pus capăt carierei unor oameni loiali, precum Jeff Sessions, și i-a ales pe alții aproape de unul singur, e cazul guvernatorului Floridei, Ron DeSantis, cei care se confruntă cu primare sunt îngroziți să-l provoace.

Mitul electoral pe care Trump l-a învârtit pe tote părțile s-ar putea să fi rupt bucla de feedback necesară pentru ca partidul să se schimbe. E un lucru să te descotorosești de un lider eșuat și o strategia falimentară. Dar e cu totul altceva să abandonezi pe cineva pe care tu și majoritatea prietenilor tăi îl considerați președintele de drept și căruia puterea i-a fost luată printr-o gigantică fraudă de către dușmanii voștri politici.

Dacă e să ne alegem cu ceva bun după insurecția din această săptămână, ar fi ca acest mode de gândire să-și mai piardă din atractivitate. Imaginea cu un susținător al lui Trump care se așază pe scaunul președintelui ar trebui să-i îngrozească pe alegătorii republicani, cărora le place să creadă că partidul lor este unul al ordinii și al Constituției. Iar ascultându-l pe domnul Trump cum incită la revolte, pe Capitol Hill, poate va convinge zone din America de mijloc să-i întoarcă definitiv spatele.

Pentru domnul Biden, multe depind de măsura în care republicanii Trump-sceptici din Senat împărtășesc și ei aceste concluzii. Asta, pentru că victoriile lui Jon Ossoff și Raphael Warnock, primul afro-american care a fost ales ca democrat în Senat, din sud, au deschis brusc posibilitatea ca guvernul din Washington, DC, să fie mai puțin afectat de obstrucția republicanilor și cascadoriile trumpiene.

Cu o săptămână în urmă, când opinia convențională era că Senatul va rămâne sub controlul republicanilor, se părea că ambițiile administrației domnului Biden s-ar limita la ceea ce putea el realiza prin ordine executive și numiri în agențiile de reglementare. O împărțire de 50-50 în Senat, cu vicepreședintele, Kamala Harris, exprimând votul care face diferența, reprezintă o majoritate cât se poate de restrânsă. Nu îi va permite domnului Biden, în mod miraculos, să vină cu reformele radicale pe care mulți democrați le-ar dori, dar va face diferența.

De exemplu, domnul Biden va putea obține confirmarea opțiunilor sale pentru justiție și pentru cabinetul său. Controlul agendei legislative în Senat va trece de la republicani la democrați. Mitch McConnell, liderul majoritar al Senatului, care a vorbit puternic săptămâna aceasta împotriva vandalismului instituțional al dlui Trump, a fost un maestru al blocării voturilor care i-ar putea diviza grupul. Lucru care a creat blocajul din Washington, pentru care alegătorii învinovățesc de obicei partidul președintelui.

Democrații ar putea, de asemenea, să treacă prin Senat unele măsuri prin intermediul reconcilierii; o ciudățenie procedurală care permite proiectelor de lege bugetare să treacă cu o majoritate de unul sau mai mulți, mai degrabă decât cele 60 de voturi necesare pentru a evita un „filibuster”, care va rămâne, oricât de mult și-ar dori aripa cea mai stângistă a partidului să se renunțe.

Republicanii intră în joc în sfera votului trans-partinic. Cu cât simt mai mult că America de mijloc e îngrozită de revoltă, cu atât este mai probabil ca unii dintre ei să respingă nihilismul blocării a tot de dragul blocării. Cu cât caucus-ul lor este mai în război cu el însuși, cu atât se vor simți mai liberi să contribuie la restabilirea credinței în republică, realizând ceva.

Pentru republicani, costul înțelegerii blestemate pe care partidul lor a făcut-o cu domnul Trump nu a fost niciodată mai clar. Rezultatele din noiembrie au oferit semne că un partid reformat ar putea câștiga din nou alegerile naționale. Alegătorii americani rămân precauți față de marele guvern și nu l-au predat unui partid mai mult de două mandate consecutive la Casa Albă, din 1992. Dar, pentru a deveni de succes și, mai important, pentru a consolida democrația americană încă o dată, mai degrabă decât să reprezinte o amenințare pentru aceasta, au nevoie să se debaraseze de domnul Trump. Căci, în afară de faptul că e un perdant de proporții istorice, s-a și dovedit dispus să incite la masacru în Capitoliu. >>

6 COMENTARII

  1. Eee, asa vad englezii lucrurile, insa viitorul este cat se poate de ascuns dupa nenorocirea de covid pe care-o traim, dupa ce-o mai trece, vine reconstructia cu problemele ei inerente, si banii, si joburile, si gaura la buget, eheee, mai e mult pana departe. Asadar, it’s to early to say daca Trump dispare, sau se intoarce si mai puternic.

  2. Cum a spus islamistul, „vom șterge urma vostra din istorie”. Asta se întâmplă. Democrația si economia de piață sunt in ultimii 50 de ani de existenta. Asta e poate o ultimă zvârcolire a lumii vechi, a tribului de WASP care au creat actualul Occident, pana la droguri si decădere. Stângiștii se bucura, importa „refugiați” sa acopere deficitul de populație creat de o ideologie terminatoare (rusii au înțeles asta si de aceea se opun așa de feroce Occidentului, caci ei rămân ultimii reprezentanți statali ai „albilor”), din nefericire ei nu au avut niciodată soluții altele decât sa ia de la bogați, ei nu știu să genereze bogăție. De aceea China va prelua in 50-100 de ani lumea. Si aici vorbesc si de sistemul politico-social.

  3. Faceți o paralelă intre lumea din 1970 si cea de azi. Încercați sa proiectați tendințele peste 50 de ani si vedeți ce politici v-au dus de nas, mana in mana cu „ziariștii progresiști”… Din nefericire ei nu vor trai sa plătească dar urmașii voștri, da. Meritați. „Oaia care nu-si păzește blana, s-o mănânce lupul!”

  4. Ziarele nu mai sunt ce era Scanteia odinioara, nu mai puteti sa ne spuneti ce sa gandim. Articolele de infierare pline de manie revolutionara punteti sa vi le bagati in C.U.R.

  5. Trumpismul sau cum sa amagesti milioane de oameni doar spunind niste cuvinte . Nu am avut ce face si distras de alte treburi marunte am uitat sa dau drumul la sonor tocmai in momentul ultimului discurs al fostului presedinte american , discurs tinut cu putina vreme inainte de peripetiile unui cetatean american in incinta Capitoliului . Incercati si voi – faza asta – si doar priviti , fara sa auziti , ceea ce fostul presedinte spune . O sa va schimbati precis intelegerea .
    Negationismul realitatii sau realul pus fata in fata cu nevoie de dezvoltare economica fara de care nimic nu poate creste . Omenirea este in continua schimbare , ce pina mai ieri parea valabil si de nezdruncinat , acum se modifica , capata alte forme de intelegere .Uniunea Europeana ,nici nu poate , nici nu vrea , sa pedepseasca China sau Rusia sau oricare alt stat de pe aceasta lume . Trebuiesc separate apele . Gindim global, atunci cind ne referim la partea economica a lucrurilor , cind dorim o bunastare generala oferita de globalizarea a tot ceea ce inseamna relatii de producere, transport ,desfacere si tehnologizare la care adaugam curatarea la propriu a planetei si ne limitam la a arata verbal necesitatea democratizarii lumii dar nu prin metode de pedepsire a altora ce isi gindesc altfel politica personala . Deja Germania si- a aratat sustinerea, in favoarea deciziei si acceptarii , unui Plan Marshall prin vocea lui Heiko Maas, ministrul de Externe al Germaniei ,la care pot adera cei ce doresc un bine comun .Este un inceput de drum . O noua perspectiva ce ofera , doritorilor , o bunastare comuna . America si Europa arunca in joc miliarde si miliarde de euro si dolari .De buna voie si nesilite de nimeni multe din popoarele lumii vor accepta si controlul asupra sumelor de bani cheltuite si respectarea statului de drept si protejarea planetei fata de incalzirea globala si respectarea drepturilor omului .Multi se vor impotrivi , dar un inceput trebuie sa existe si el este parte a ceea ce UE a reusit sa devina , un factor de echilibru in lume , un paradis al bunastarii inca neegalat de vreo forma de conducere statala existenta in istoria lumii . Cine si-ar fi putut inchipui asta cu putin timp in urma . Noua administratie USA impreuna cu UE au sansa si forta comuna de a face asta .

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here