Negocierile, singura cale spre rezolvarea conflictului dintre Israel și palestinieni, dar și marea absență de pe radarul celor două părți. Ce poate urma

Sursa: Pixabay

Gestionarea și atât a conflictului israelo-palestinian nu este nicidecum o soluție, notează The Economist, ba din contră, această abordare asigură continuarea ciclului de violențe. Cum arată tabla de șah în regiune.

<< A fost o confruntare care era de așteptat să aibă loc, într-un conflict pe care lumea ar prefera să îl ignore. Israelienii și palestinienii s-au atacat din nou unul pe celălalt până în pragul războiului din Țara Sfântă. Sute de rachete, lansate de militanți palestinieni au vizat Ierusalimul, Tel Aviv și sudul Israelului. Gaza, teritoriul palestinian condus de Hamas, o mișcare islamistă violentă, a fost lovită și mai puternic de atacurile aeriene israeliene. Arabii și evreii s-au ciocnit pe străzile orașelor israeliene. Zeci de oameni, majoritatea palestinieni, au fost uciși.

Ca de atâtea ori în trecut, cea mai rea luptă dintre israelieni și palestinieni din ultimii ani are în centrul său Ierusalimul. În aprilie, la începutul lunii sfinte musulmane a Ramadanului, șeful poliției din Israel a îngrădit piața din jurul Porții Damascului, una dintre intrările în vechiul oraș și un loc de adunare pentru palestinieni. Măsura, luată din „motive de securitate”, a dus la ciocniri între palestinieni și poliția israeliană. Sute de oameni au fost răniți. Apoi, rachetele au început să zboare.

Violența, ca întotdeauna, este contraproductivă. Transformarea orașelor israeliene „în iad”, așa cum amenință Hamas, nu îi va ajuta pe palestinienii care suferă grav în Gaza – ba din contră. Fiecare rachetă lansată de Hamas face mai ușor pentru Israel să pretindă că nu are „nici un partener pentru pace” și să-și intensifice asediul asupra Gaza. Dar și Israel trebuie să își reconsidere strategia. Liderii săi văd conflictul mai larg ca pe ceva ce trebuie gestionat, nu rezolvat. Cu toate acestea, tratamentul nedrept aplicat palestinienilor amplifică problemele. Criza de astăzi era previzibilă – chiar dacă scânteia care a aprins-o nu.

Ierusalimul ilustrează perfect problema. Israelul revendică orașul drept „capitala eternă și nedivizată”. Dar locuitorii săi sunt divizați irevocabil. Partea de est a orașului, deși capturată de Israel în 1967, rămâne în mare parte palestiniană. Acordurile de la Oslo, din 1993, au lăsat ca statutul orașului să fie stabilit într-un acord de pace permanent între Israel și palestinieni. Dar Israelul a construit un zid care separă Ierusalimul de interiorul palestinian. Încearcă să-și consolideze pretenția asupra întregului oraș cu noi case evreiești și scoțând palestinienii. Deși reprezintă 38% din populația Ierusalimului, majoritatea palestinienilor locali nu sunt cetățeni, ci simpli „rezidenți”, au acces la asistență medicală și securitate socială, dar nu aceleași drepturi ca evreii.

Această disparitate a legii se află în centrul unei spețe aduse în fața Curții Supreme a Israelului, care face atmosfera mai febrilă. Curtea examinează o hotărâre pentru evacuarea familiilor palestiniene din cartierul Sheikh Jarrah din Ierusalimul de Est. Casele lor stau pe un teren deținut de evrei înainte ca Iordania să ocupe partea de est a Ierusalimului, în 1948. Legislația israeliană le permite moștenitorilor proprietarilor originali să recupereze proprietăți în Ierusalimul de Est. Cu toate acestea, palestinienii nu își pot revendica fostele case în Ierusalimul de Vest (sau de oriunde altundeva din Israel). Nu este de mirare că palestinienii din oraș sunt întotdeauna gata să protesteze.

În alte zone, nedreptățile sunt mai grave. Palestinienii din Cisiordania mai largă, ca și cei din Ierusalim, au asistat la cum Israelul a confiscat terenuri și a construit așezări pe teritoriul ocupat, ceea ce este ilegal, conform dreptului internațional. De asemenea, au de-a face și cu punctele de control israeliene și un regim oneros de autorizații de acces. În Gaza, peste 2 milioane de palestinieni au fost izolați de lume de blocadele israeliene și egiptene din 2007, când Hamas a preluat controlul. Teritoriul se chinuie să mențină lucrurile în stare de funcționare; apa de la robinet este murdară. Disperarea, în astfel de condiții, a dus la violență în 2018 și 2019 și alimentează spasmul actual.

Cu toate acestea, politicienii israelieni ignoră conflictul. Problema palestiniană nu a reprezentat o temă niciuna dintre cele patru runde de alegeri organizate recent de Israel. Majoritatea israelienilor se simt confortabil cu „anti-soluționismul” prim-ministrului Benjamin Netanyahu, care arată puțin interes în găsirea unei soluții permanente pe relația cu palestinienii. Rivalii săi interni se apropie de un acord care să-l scoată de la putere. Dar, înainte de recentele violențe, aceștia au spus puține despre modul în care vor rezolva conflictul.

Liderii palestinieni au făcut mai ușor pentru Israel să renunțe la pace. Hamas este mai interesat să tragă rachete decât să îmbunătățească viața locuitorilor din Gaza. Rivala sa, Fatah, nu s-a descurcat mult mai bine în Cisiordania. Liderul partidului, Mahmoud Abbas, se află în al 17-lea an al unui mandat de patru ani, ca președinte al Palestinei. Pare preocupat în principal de păstrarea propriei puteri. Pe 29 aprilie, acuzând Israelul că a restricționat votul în Ierusalimul de Est, el a amânat, pe termen nelimitat, alegerile pe care Fatah era probabil să le piardă.

Cu puține speranțe într-un viitor mai bun, un număr mare de tineri palestinieni sunt în favoarea confruntării cu Israelul. Acest lucru face inevitabile crize repetate de violență mortală. Numai negocierile vor aduce o pace durabilă. Puterile occidentale și regionale ar trebui să facă presiuni pentru ca acestea să fie reluate. Liderii israelieni și palestinieni ar trebui să se așeze la masă. Rezolvarea conflictului va fi chiar mai dificilă decât gestionarea acestuia. Dar discuțiile reprezintă singura cale de ieșire permanentă din criză. >>

1 COMENTARIU

  1. Palestinienii ce locuies c in Ierusalim( 38 de procente estimat ) nu sunt cetateni ai statului Israel . Acesti oameni pot deveni cetateni daca urmeza calile legale ce le faciliteaza accesul la cetatenie . Cu toate acestea legile scrise si nescrise ale Hamas si ale Șariei nu permit celor ce impartasesc religia musulmana sa fie cetateni ai statului Israel .Situatia in care s-a ajuns acum si modalitatea de abordare a conflictului ridica nenumarate semne de intrebare .De ce acum – cind alegerile din Israel au fost pierdute de catre Netanyahu si cind opozitia se indrepta spre a veni la putere ? Cui prodest – oare totul foloseste doar partidului ce inca conduce tara (Israel ) in frunte cu premierul cunoscut noua si organizatiei Hamas ce doreste eliminarea lui Abas de la conducerea fisiei Gaza ? Confruntarea trebuie oprita . Hamas are obligatia de a opri atacurile cu rachete indreptate asupra oraselor si populatiei israeliene de orice credinta ar fi ei .Este evidenta intentia Hamas de a testa sistemul defensiv al statului Israel IRON -DOME si de a pune in dificultate ISRAEL prin imensul numar de rachete trimise . Multitudinea de rachete trase la intimplare ne aduce in fata doar intentia de testare si de slabire a capacitatii de aparare a statului Israel . Mii si mii de rachete trimise aiurea , ce au un cost redus de doar citiva dolari (unele sunt artizanale ) – maxim 400 sau 500 de dolari produc pagube nu numai in orase ci si in bugetul militar israelian . O racheta interceptoare costa pina la 100000 de dolari .Va imaginati diferenta . Puterea IRON DOME consta si in posibilitatea de a sorta tintele si de a alege , dintre miile de rachete lansate ,pe cele care au un potential mai mare de atac . Daca Armata statului Israel ar fi incercat sa distruga toate rachetele Hamas (ieftine si putin eficiente ) -stocul propriu de rachete interceptoare s-ar fi epuizat rapid si Hamas ar fi atacat cu rachete mult mai performante dar din care nu au numarul necesar de a lovi decisiv in acest moment .Surpriza le-a dejucat planurile . Sistemul defensiv IRON are capacitatea de a alege .Daca la inceput este posibil sa se fi lovit mai toate rachetele Hamas din nevoia de as arata forta – acum altfel se pune problema . Deocamdata nu vedem ingerinte majore, ale altor forte ,in disputa dintre Hamas si armata Israel, asa ca nu cred ca razboiul hibrid va continua multa vreme .Tintele aviatei israeliene au in vizor doar distrugerea unor aliniamente subterane si a unor depozite de munitii cu armament mai sofisticat –. Se observa usor atacurile ce tintesc cladiri sau case ce au fost parasite anterior .Probabil Hamas va cere oprirea ostilitatilor concomitent cu oprirea trimiterii rachetelor catre Israel . Inca o vreme armata Israel va continua sa distruga tintele pe care si le-au propus si care au fost identificate in Gaza .Declaratiile presedintelui Biden :Miercuri, Biden l-a chemat miercuri pe premierul israelian Benjamin Netanyahu să-și afirme ′′ sprijinul neclintit ′′ pentru securitatea Israelului și ′′ dreptul legitim al Israelului de a se apăra pe sine și pe oamenii săi, protejând civilii „.si cele ale lui Blinken : În plus, secretarul de stat Antoniu Blinken a declarat că există ′′ o distincție absolută și foarte clară între organizația teroristă Hamas care plouă fără discriminare cu rachete care vizează civilii și răspunsul Israelului care se apără în fața teroriștilor „.Mai aducem aminte si declaratiile ambasadorului statului ISRAEL in Romania – citez din memorie : SUA si UE au declarat foarte clar cum organizatia Hamas este trecuta pe lista organizatiilor teroriste . In rest ! De interpretari eronate suntem cam satui . Am vazut una chiar pe DIGI la un interviu cu ambasadorul statului ISRAEL. Nota Bene – a nu se confunda sprijinul dat ISRAELUL si poporului Israelian de catre UE si SUA cu sprijinul unor cetateni ai tarii numite Israel .

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here