Nici îmbrățișarea epocii Obama, nici respingerea totală a lui Trump. Politica externă prevestită de echipa aleasă de Joe Biden

Sursa: Pixabay

Numele principalilor oficiali aleși de Joe Biden pentru a gestiona politica externă și de securitate a Statelor Unite oferă indicii importante privind direcția viitoarei administrații de la Washington, consideră The Economist. Publicația britanică notează totodată și faptul că selecția făcută de președintele ales a reușit să evite declanșarea unor lupte intestine, motivate ideologic, în Partidul Democrat.

<< La mai puțin de 24 de ore după ce Donald Trump a concluzionat că nu mai poate bloca tranziția către noua administrație a lui Joe Biden, veteranul democrat a urcat pe scenă alături de echipa de securitate națională pe care a selectat-o. „America s-a întors gata să conducă lumea, nu să se retragă din ea”, a afirmat el. Ne putem ușor imagina senzația de ușurare apărută la Washington, Londra, Tokyo și nu numai.

Opțiunile domnului Biden a reflectat, chiar peste așteptări, accentul pe expertiza lipsită de ostentație, pragmatism și loialitatea personală. Candidații aleși pentru funcțiile de secretar de stat și consilier pentru securitate națională, respectiv Antony Blinken și Jake Sullivan, sunt veterani bine-văzuți ai administrației Obama. Domnul Blinken, manierat, impecabil aranjat și francofon, a fost consilier pentru securitate națională al fostului vicepreședinte și secretar de stat adjunct. Și domnul Sullivan, dotat cu un intelect de primă clasă, vine tot din zona NSA, perioada vicepreședinției lui Biden.

Prieteni fiind, cei doi nu vor sări unul la gâtul celuilalt, precum Mike Pompeo și John Bolton. Rezultatul probabil al parteneriatului lor ar fi întoarcerea la o guvernare discretă, competentă și o politică externă previzibilă care să reflecte vederile de lung parcurs ale domnului Biden. Este de așteptat ca domnii Sullivan și Blinken să înfrunte problemele globale prin intermediul alianțelor, acolo unde este posibil, și să reconstruiască instituțiile pe care le conduc. America, a sugerat dl Blinken, ar trebui să aibă „smerenia și încrederea” de a se baza pe aliații săi. Alegând un secretar cu un profil public relativ redus, în ciuda calităților domnului Blinken, domnul Biden poate semnaliza totodată și că intenționează să facă el însuși diplomația la cel mai înalt nivel.

E greu să interpretezi acest lucru ca pe o respingere a domnului Trump – și mai greu încă atunci când directorul de informații naționale (DNI) ales de domnul Biden, Avril Haines, a promis că, dacă va fi confirmată de Senat, va „continua să-i spună puterii adevărul”. O altă veterană a administrației Obama și fostă șefă adjunctă a CIA, ea va fi prima femeie care conduce DNI.

Alejandro Mayorkas va fi primul latin și imigrant care va conduce Departamentul pentru Securitate Internă.

Ambasadorul la ONU ales de domnul Biden, Linda Thomas-Greenfield, fusese una dintre rearele femei de culoare de pe culmile diplomației americane, înainte de a fi destituită de dl Trump.

Diversitatea nominalizaților dlui Biden are legături și cu manualul dlui Obama. Se intenționează, parțial, calmarea stângii dure, pe ai cărei campioni președintele ales i-a ignorat. Nominalizarea lui John Kerry, pentru a fi trimisul său împuternicit pentru climă, a fost o altă provocare la adresa stângii. Domnul Kerry este un pilon al establishment-ului democrat jignit; totuși, stângii trebuie să-i placă postul recent creat. Candidații domnului Biden au fost întâmpinați cum se cuvine în întregul partid.

Ca o opinie separată, Alexandria Ocasio-Cortez și alți stângiști s-au limitat la semnarea unei petiții împotriva posibilei numiri a fostului șef de cabinet al domnului Biden, Bruce Reed, o figură relativ obscură, din cauza opțiunii sale din trecut, pentru reforma sistemului de ajutoare sociale. Dacă astea sunt, până la urmă, luptele grele din interiorul Partidului Democrat, antcipate de presă, atunci domnul Biden poate fi liniștit.

O critică mai dură a nominalizaților domnului Biden a venit dinspre șoimii republicani. Senatorul Marco Rubio i-a caracterizat drept o grămadă de privilegiați care se vor „îngriji, politicoși și ordonați, declinul Americii”. Acest lucru ignoră mai degrabă faptul că majoritatea echipei lui Trump este formată din absolvenți din Ivy League, care nu au restabilit hegemonia americană, dar și că doamna Thomas-Greenfield a crescut săracă, în Louisiana. Cu toate acestea, comentariile țepene ale dlui Rubio ridică o întrebare legitimă, referitor la modul în care va diferi abordarea securității naționale, de către dl Biden, față de cea din vremea dlui Obama.

Domnii Sullivan și Blinken au criticat punctele în care administrația Obama s-a dovedit a fi timidă (în special pe dosarele Siria și China). Biden a subliniat, de asemenea, că lumea post-Trump este diferită de cea pe care a prezidat-o fostul său șef. În general, acest lucru joacă probabil în avantajul său.

Dincolo de „biciul” bunăvoință, administrația sa va avea o altă pârghie utilă: sancțiunile impuse sub dl Trump asupra Iranului și tarifele impuse Chinei. Va avea puține motive de a renunța în grabă la oricare dintre cele două. Chiar dacă Iranul poate fi convins să respecte termenii acordului de izolare nucleară (negociat de dl Sullivan), pe care Trump l-a abrogat, dl Biden ar încerca să-l lărgească. Și nu există apetit la Washington pentru a-i da Chinei ceva pe degeaba. În pofida retoricii fericite, acest lucru ar putea anunța o politică externă care să nu fie nici o respingere totală a lui Trump, nici o reîmbrățișare a lui Obama, ci o încrucișare între cei doi. >>

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here