„Omuleții verzi” ai propagandei ruse au fost trimiși în Belarus, dar riscă să piardă partida – The Economist

Sursa: Pixabay

În timp ce jurnaliștii străini și locali din Belarus se îngrămădeau să relateze despre ultima represiune împotriva protestatarilor pașnici, o echipă de filmare se afla mereu în prima poziție. Membrii săi scăpau neatinși ori de câte ori poliția îi hăituia pe alți jurnaliști, lăsându-i fără acreditări sau expulzându-i. Cablurile camerei, care se întindeau pe lângă câteva microbuze de poliție fără însemne, au condus la sursa protecției lor: o dubă albă cu verde aparținând Russia Today.

„Omuleții verzi” ai Rusiei, militarii fără însemne trimiși în Ucraina după revoluția din 2014, nu au apărut încă în Belarus. Dar războinicii propagandei de la Kremlin au ocupat deja undele. Invazia lor a fost solicitată de Alexander Lukașenko, dictatorul belarus care și-a pierdut orice pretenție de legitimitate mai întâi prin trucarea recentelor alegeri prezidențiale, apoi prin dezlănțuirea terorii împotriva numărului mare de oameni care au protestat.

Șocați de violența serviciilor de securitate, muncitorii din fabricile de stat, care au fost cândva cei mai solizii susținători ai domnului Lukașenko, au intrat în grevă. Jurnaliștii de la televiziunea de stat, în mod normal servitori ascultători ai regimului, au ieșit din studiourile lor în semn de protest. Disperat să arate cât mai mult în control, domnul Lukașenko a apelat la președintele Rusiei, Vladimir Putin, pentru ajutor.

Putin nu își permite să-l lase pe domnul Lukașenko să fie răsturnat de protestele populare. El nu vrea să creeze un precedent periculos. Încercarea de a-l ucide principalul lider al opoziției din Rusia, Alexei Navalny, arată cât de agitat este Kremlinul. Dar domnul Putin nu dorește prea mult să suporte noi sancțiuni occidentale, trimițând soldați să-l salveze pe domnul Lukașenko. (S-ar putea să fie sancționat oricum, după confirmarea venită din Germania, în 2 septembrie, că domnul Navalnîi a fost otrăvit cu un agent neurotoxic asemănător celui utilizat în alte asasinate orchestrate de Rusia, la care ar putea avea acces doar agenții de stat.) Ajutarea Belarusului să-și îmbunătățească propaganda este mai ușor de negat și mai puțin provocatoare decât trimiterea de trupe militare.

Înainte de preluarea controlului asupra informațiilor, televiziunea de stat din Belarus furnizase un meniu, în mare măsură ineficient, format din mitologie sovietică și despre cel de-al doilea război mondial – mai mult „Belarus Yesterday” decât „Russia Today”. Propagandiștii nou-sosiți de la Moscova au venit cu același arsenal de agresivitate și divizare. Relatările pe nerăsuflate au început să avertizeze asupra ravagiilor făcute de proteste în Franța și Siria. Acoperirea urmărește, de asemenea, să discrediteze și să-și bată joc de protestele locale, prezentându-le ca pe niște creații ale Occidentului. Editarea selectivă le descrie ca fiind slab susținute, dar violente și condamnate la eșec. O nouă legiune de experți avertizează asupra pericolelor unei rupturi în societatea bielorusă.

Domnul Lukașenko, care și-a dedicat ultimii doi ani adunării bielorușilor în jurul steagului și alimentând armata și serviciile de securitate cu povești despre amenințarea Rusiei la adresa suveranității țării, și-a schimbat brusc tonul. Vorbește zilele acestea despre o patrie care se întinde de la Brest, un oraș din vestul Belarusului, până la Vladivostok, în extremul est al Rusiei. „Acum nu avem altă opțiune decât să ne așezăm barca pe țărmul estic”, spune un oficial guvernamental de rang înalt și oarecum dezorientat, în contextul unui Belarus lipsit de ieșire la mare.

Dar răspândirea în acest mod a știrilor televiziunii de stat s-ar putea să nu aibă efectul dorit. Schimbarea este atât de bruscă și atât de evidentă încât riscă să-i alieneze în continuare pe cetățenii care în ultimele săptămâni au trăit o trezire națională. Graba propagandei făcute de Rusia i-ar putea convinge pe unii bieloruși care încă ezită să iasă în stradă, dar pare puțin probabil să schimbe starea de spirit a sutelor de mii de oameni care sunt deja acolo.

Bielorușii care îndrăznesc să înfrunte violența poliției nu se uită la televiziunea de stat, ci se bazează pe rețelele de socializare și pe mesagerii de tipul Nexta, un canal Telegram condus de tineri bieloruși din Polonia vecină. A înregistrat rapid peste un miliard de pagini afișate. Spunându-li-se de către Rusia că sunt simpli figuranți într-un complot occidental, protestatarii vor dori cu atât mai mult să demonstreze că sunt de fapt actori princpali într-o dramă istorică.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here