Impactul războiului asupra oligarhilor și gangsterilor din Donbas. Interlopii cu care Putin încearcă să construiască „Ucraina alternativă”

<< Oligarhul ucrainean fugar și prieten al lui Putin, Viktor Medvedciuk, a făcut apel la un „partid al păcii” în Ucraina, spunând că, din 1991, Ucraina a fost împărțită în două țări, una dintre ele, Ucraina de Est, fiind întotdeauna „o altă Rusie”. Oligarhii și infractorii din sud-est au coexistat într-adevăr într-un ecosistem separat, strâns legat de Rusia, dar ocupația din 2014 și apoi invazia la scară largă din 2022 l-au pus la pământ și au transformat figuri loiale Moscovei în dușmani ai ei. Bunurile cheie ale oligarhilor odinioară pro-ruși au fost fie distruse, fie preluate de autoproclamatele autorități ale „republicilor populare”. Foști prieteni ai Kremlinului își donează acum banii către Forțele Armate ale Ucrainei (FAU), iar autoritățile ruse încearcă să-i folosească pe noii numiți, în mare parte bandiți, pentru a crea aparența unei „Ucraine alternative”, însă aceștia nu au prea multă autoritate în regiune >>, scrie Konstantin Skorkin, într-o analiză pentru The Insider (în rusă – AICI, în engleză – AICI).

<< În articolul său, a apărut recent pe paginile ziarului rus Izvestia, Victor Medvedciuk oferă o amestecătură de argumente geopolitice și o bucățică de informație demnă de luat în seamă.

  • „Din 1991, Ucraina a existat ca două țări: o anti-Rusia și o a doua Rusia. Estul, o mare regiune vorbitoare de limbă rusă, obținea cea mai mare parte din moneda Ucrainei. Desigur, acest lucru nu putea decât să afecteze reprezentarea politică în guvernul ucrainean. Sud-estul avea mai multe resurse umane și financiare, lucru care nu se potrivea nicicum cu narațiunea unei Ucraine pro-occidentale. Oamenii care locuiau acolo erau prea mândri, prea liberi și prea bogați”, scrie prietenul președintelui rus.

Cu toate acestea, odată ce a început invazia, cei mai mari oligarhi au adoptat o atitudine pro-ucraineană, iar astăzi Medvedciuk poate conta doar pe asociații fugari ai lui Ianukovici și pe tot felul de oameni de afaceri dubioși, care fac bani în teritoriile ocupate.

Până acum, comunitatea de afaceri din sud-est a luat atitudine: Rinat Ahmetov, Viktor Pinciuk, Dmitro Firtaș și oameni de afaceri mai mici donează milioane pentru apărarea țării. Între timp, avocații lor corporatiști calculează meticulos pierderile suferite de întreprinderile lor pentru a înainta pretenții financiare statului agresor. Sumele sunt considerabile: astfel, System Capital Management, a lui Ahmetov a pierdut 17 miliarde de dolari. Într-un astfel de context, oamenii „prea bogați” din Estul Ucrainei, în care Medvedciuk își pune speranțele, cu greu sunt dispuși să acționeze ca avocați ai lui Putin. În plus, influența politică a oligarhilor se reduce în paralel cu puterea lor economică. Între timp, Ucraina nu-i menajează pe cei care încearcă să joace un joc dublu într-un război. Producătorul de motoare de avioane, Motorsici, a fost naționalizat conform legii marțiale, punând capăt conducerii efective a onorabilului său președinte, Viaceslav Boguslaev, care autorizase fabrica să continue să furnizeze motoare pentru elicopterele rusești, chiar și în timpul invaziei. Boguslaev a fost acuzat de înaltă trădare și a fost arestat preventiv.

Oligarhii „creștin-ortodocși”, de partea Ucrainei

Soarta partenerului lui Rinat Akhmetov, Vadim Novinski, coproprietar al grupului siderurgic și minier, Metinvest, și proprietar al Smart Holding Group, este un exemplu viu al acestei tendințe. Fost om de afaceri rus care a intrat pe piața ucraineană sub protecția fostului ambasador rus Viktor Cernomîrdin, Vadim Novinski a primit cetățenia ucraineană de la președintele Ianukovici, în 2012, iar un an mai târziu a devenit deputat în Rada Supremă din orașul pro-rus Sevastopol, alăturându-se Partidului Regiunilor. Vadim Novinski avea interese economice extinse în Ucraina, de la companii siderurgice la bănci și cluburi de fotbal, și a fost clasat printre cei mai bogați oameni din țară.

Sursa: The Insider

Novinski a fost un agent clasic al influenței ruse în politica ucraineană. În 2014, s-a numărat printre sponsorii și organizatorii partidului Blocul Opoziției, ce reunea foști membri ai Partidului Regiunilor, care încercau să rămână în politică după prăbușirea regimului Ianukovici, și a devenit, de asemenea, deputat din partea noului bloc. Noul guvern a încercat să facă presiuni asupra lui Novonski, lipsindu-l de imunitatea parlamentară, în 2016, la cererea procurorului general, dar dosarul împotriva lui a fost în cele din urmă abandonat. La alegerile parlamentare din 2019, a devenit din nou deputat, ales prin sistemul uninominal, de data aceasta în Mariupol, unde se află activele cheie ale Metinvest: oțelăria Azovstal și Combinatul Siderurgic Illici. Aceste fabrici reprezentau 40% din producția de oțel a Ucrainei.

Mai mult, Novinski este cel mai mare sponsor al Bisericii Ortodoxe Ucrainene a Patriarhiei Moscovei și este chiar diacon. Multă vreme, Novinski s-a aliat cu un om de afaceri puțin cunoscut, din Sankt Petersburg, Andrei Kliamko, sponsorul unei filiale a Vechilor Credincioși, asociată cu anturajul lui Putin. Legăturile cu biserica i-au fost de mare ajutor în afaceri lui Vadym Novynskyi. Când a căzut brusc sub sancțiuni rusești, la sfârșitul anului 2018 (prin intrigile rivalului său pro-rus, Viktor Medvedciuk), oligarhul ortodox a continuat să viziteze Rusia sub protecția Patriarhului Kirill: în special, în 2019, a fost alături de delegația Bisericii Ucrainene pentru a vizita Lavra Sfânta Treime a Sfântului Serghie, de lângă Moscova, și a avut o audiență la șeful Bisericii Ortodoxe Ruse. Doar un an mai târziu, sancțiunile împotriva lui Novnski au fost ridicate.

Novinski a contribuit activ la campania împotriva acordării autocefaliei ortodoxiei ucrainene, făcând lobby pentru interesele Bisericii Ruse care nu vroia să-și piardă numeroasele și bogatele parohii ucrainene. Novinski a avertizat că în Ucraina ar putea izbucni un război civil dacă Patriarhia Constantinopolului acordă bisericii ucrainene Tomos (documentul de autocefalie).

Am putea presupune cu ușurință că Novinskyi ar fi rămas un agent activ al influenței ruse în politica și viața religioasă ucraineană dacă Rusia nu ar fi invadat Ucraina în cel mai literal mod: cu trupele sale. Pe măsură ce Mariupol era devastat de una dintre cele mai brutale lovituri ale mașinărei militare a lui Putin, fabricile de acolo, deținute de Ahmetov și Novinskyi, au ajuns să fie distruse (bătălia pentru Azovstal constituind unul dintre momentele-cheie ale acestei campanii militare). Potrivit ediției ucrainene a Forbes, Metinvest a pierdut aproape două treimi din valoarea estimată a afacerii sale.

În mod clar, oligarhul Novinskyi nu se aștepta la o astfel de lovitură pe la spate din partea fostei sale metropole și a adoptat o poziție pro-ucraineană în primele zile ale invaziei. Grupul său de companii și-a declarat angajamentul de a-i sprijini pe apărătorii țării, donând peste 10 milioane de euro pentru FAU și apărarea teritorială. Novinskyi a condamnat personal agresiunea rusă, iar la 6 iulie 2022 a renunțat la mandatul de deputat al poporului, deoarece districtul său, Mariupol, a rămas pe teritoriul ocupat de ruși.

Oameni de afaceri dubioși și bandiți, în slujba Rusiei

Diverși oameni de afaceri dubioși și adevărați gangsteri se descurcă mult mai bine în noua realitate. Saga Donbas a lui Serhi Kurcenko, care fusese trezorier neoficial al familiei lui Ianukovici în timpul președinției acestuia din urmă și care a continuat să gestioneze bunurile „naționalizate” din Donbas ale oligarhilor ucraineni Ahmetov și Novinskyi, a devenit subiect de taclale. Sistemul prădător construit de Kurcenko a fost comparat cu imperiul colonial al Companiei Indiilor de Est. În cele din urmă, păpușarii lui ruși au fost forțați să-l înlocuiască pe fostul asociat al lui Ianukovici cu un pretins „investitor” rus: Evgheni Iurcenko, un fost manager de top la Sviazinvest și United Aircraft Corporation. Acesta ar fi trebuit să pună sub acoperire introducerea de fonduri publice rusești în economia Donbasului.

Sursa: The Insider

Dar mai sunt și alte exemple. În ianuarie 2020, Biroul Național Anticorupție l-a reținut, la Kiev, pe omul de afaceri din Lugansk, Vitali Kolesnikov. Un impostor binecunoscut în orașul natal, de data aceasta încercase să-l mituiască pe șeful Fondului Proprietății de Stat, Dmitro Sennicenko, pentru a-și instala omul ca director al Uzinei Portuare Odesa. Curând, Kolesnikov a fost eliberat pe cauțiune și a fugit în „Republica Populară Lugansk”, unde a obținut un pașaport și cetățenia rusă.

În toamna lui 2022, era deja foarte activ în Donbasul anexat. Iată o listă a activelor sale din „LPR”: Corporația Ghefest Vtek, Geftek, Romulagroprod (comerț), Donbass Stroi-Injiniring, MSK (construcții), Komsnab (comerț cu cherestea), Konstruktor (comerț cu metale), Stroigazmontaj (comerț cu materiale de construcții), UK Medicine (revânzare de produse farmaceutice).

Serhi Gorohov, fost deputat al Partidului Regiunilor și un protejat al fostului guvernator din Luhansk, Oleksandr Efremov (aflat în arest la domiciliu pentru separatism), se descurcă și el bine în „LPR”. Până în 2014, Gorohov a deținut fabrica Marshal, de fitinguri pentru conducte. L-a sprijinit pe Ianukovici în timpul Maidanului, apoi s-a aflat la originile „LPR”. Cu toate acestea, nu prea a fost un adept al cauzei „republicii populare”. În 2015, Kommersant a scris că proprietarul a mutat fabrica Marshal în regiunea Voronej, din Rusia.

Revenit în Donbas, în 2017, Gorohov a jucat ca unul dintre asociații lui Kurcenko, pentru a conduce filiala Luhansk a Vneștorgservis până în 2021 (compania controla 14 mine deținute anterior de Ahmetov, precum și Complexul metalurgic Alcevsk). Gorohov a lăudat perioada de management prădalnic al lui Kurcenko ca fiind „noul răsărit” al industriei cărbunelui. După ce imperiul lui Kurcenko a căzut în mâinile investitorului rus Iurcenko, Gorohov și-a reluat mandatul de manager al Marshal și a primit un loc în consiliul general al organizației Delovaia Rossiya. Între timp, Ucraina a început urmărirea penală împotriva lui.

Ocuparea Donbasului a împins în prim-plan, cele mai infame personaje. Astfel, baronul lumii interlope, Armen Gorlovski („din Horlivka”, numele lui real este Armen Sarkisian), binecunoscut în lumea criminală a Donbasului încă din anii 1990, ar fi devenit „supraveghetorul” închisorilor din teritoriile ucrainene ocupate sub protecția autorităților ruse. Sarkisian a fost considerat „mâna dreaptă” a unui alt gangster din Donbas, Iura Enakievski (pe numele real Iuria Ivaniușcenko), un prieten al lui Ianukovici și un slujitor loial al regimului său. În primul rând, în 2014, Armen Gorlovski recruta bandiți pentru unitățile de luptă mercenare anti-Euromaidan, așa-numitele Titușkas.

După crearea „DPR”, oamenii lui Gorlovski s-au implicat în jefuirea și uciderea oamenilor de afaceri locali. În ceea ce îl privește pe Iuria Ivaniușcenko, prăbușirea regimului lui Ianukovici a dus la urmărirea lui pentru mai multe acuzații (îmbogățire ilicită la scară deosebit de mare, delapidare și multe altele), dar încă din 2017 toate dosarele penale împotriva lui au fost abandonate și el și-a găsit patroni în noul guvern. Împreună cu partenerul său de afaceri Ivan Avramov (care avea interese în afacerile din umbră cu cărbune, în regiunea Luhansk), ar fi controlat „Al 7-lea kilometru”, o piață din Odesa.

După anexarea rusă, proprietatea lui Ivaniușcenko din regiunea Donețk a fost și ea naționalizată din punct de vedere tehnic de către autoritățile „DPR”, în septembrie 2022, dar activele sale sunt administrate de facto de către Sarkisian, menționat mai sus, care este în relații amicale cu „primarul” separatist din Horlivka, Ivan Prihodko. La acea vreme, autoritățile „DPR” au impus sancțiuni și împotriva unor oameni de afaceri dubioși din Donbas: Alexander Baturin, Ghennadi Uzbek și Serghei Kiy (fost președinte de onoare al FC Șahtior Donețk).

În timp ce aceasta ar fi putut fi o manevră de propagandă din partea autorităților „DPR”, care, în secret, sunt dispuse să ofere o parte din bani actorilor „dezirabili din punct de vedere social” din regiunea anexată, Rusia are destui pretendenți interni pentru puținele activele profitabile din Donbas, deja devastate de conflictul de opt ani, și le-ar putea redistribui în favoarea noilor veniți (Prigojin și Kadîrov, de exemplu, așteaptă probabil la o recompensă pentru zelul lor de luptători).

De la începutul războiului, Kremlinul a încercat să discearnă contururile unui „partid al păcii” în Ucraina, dar în absența unuia, Rusia va trebui să construiască de la zero un astfel de „grup de sprijin pro-rus”, folosind tot ceea ce are la îndemână – de la trădătorii Ianukovici și Medvedciuk până la oameni de afaceri locali cu tendințe interlope, care să întruchipeze „capitalul patriotic”. Kremlinul îi va prezenta pe acești aspiranți la menținerea păcii ca o dovadă a faptului că ar putea exista o Ucraină alternativă, chiar dacă aproape nimeni îi va lua în serios, mai ales în Ucraina, care a devenit imună la orice iluzii pro-ruse. >>

Care oligarhi au pierdut și care au câștigat din războiul lui Putin

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here