Povestea fermierului care a arătat cum legumele de import se vând cu etichete de produs românesc

Foto: Adevărul
Cu o săptămână în urmă, un fermier din Olt a stârnit o adevărată furtună demascând vânzarea roşiilor din Turcia sub eticheta „Roşii România“. De atunci îi vin mesaje de la români din toată lumea, tinerii, în special, întrebându-l dacă decizia lor de a se întoarce în ţară la un moment dat e una bună, relatează Adevărul.
Imaginile filmate de Mihai Chesnoiu într-un supermarket din Slatina au stârnit revolta fermierilor din toată ţara, iar televiziunile au preluat mesajul său, l-au invitat în emisiuni, s-au iscat dezbateri. De atunci fermierul primeşte constant mesaje de la români din toată lumea.
Tinerii care au visul de a se întoarce în România pentru a-şi construi propria fermă îl întreabă dacă ar avea aici un viitor în domeniu, alţii îi trimit video-uri cu ce se întâmplă în magazinele din străinătate, unde legumele şi fructele sunt toate din producţia autohtonă, alţii îi cer să nu se lase, să continue lupta, şi-l întreabă ce ar fi de făcut. Pentru anumite întrebări are răspunsuri, pentru altele nu.
Cert este însă că lupta de a cuceri consumatorul român o începuse anterior filmării în care a demascat cum anumiţi retaileri preferă să-şi alimenteze rafturile cu produse mai ieftine din import, chiar minţindu-şi clienţii.
În postările anterioare a arătat unde şi cum sunt produse legumele pe care el le livrează şi care ajung în supermarket, ce se întâmplă într-o fermă de legume, cât lucrează legumicultorii, pentru că agricultura nu se poate face decât la foc continuu, cum uneori se confruntă cu pierderi imense din cauza fenomenelor meteo etc.
Îndemnul a fost, de fiecare dată, să căutăm în magazine, în pieţe, în hipermarket produse româneşti, altfel producătorii autohtoni, de la un an la altul mai încercaţi, vor fi în cele din urmă îngenunchiaţi.
Fermierul Mihai Chesnoiu (36 ani) face legumicultură pe cont propriu de la 16 ani. Cultivă în localitatea natală, Grădinari, din judeţul Olt, legume în câmp pe 5 hectare, legume în spaţii protejate pe 6.200 metri pătraţi şi alte 15 hectare de cultură mare. Nu e un începător, şi-a ajutat părinţii în ferma de legume de copil, iar părinţii, la rândul lor, i-au încurajat toate „nebuniile“ gândite în încercarea de a-şi uşura munca.
„De mic copil eu îmi ajut părinţii. De când am terminat liceul, chiar mai devreme, am încercat să cultiv singur, experimental, pe suprafeţe mici. Tot încercam să aduc inovaţii. Ai mei cultivau suprafeţe mărişoare pentru zona noastră şi munceam foarte mult. Irigam pe vad, lucram de dimineaţa, de la 6,00, până seara târziu, probleme financiare, nu prea erau bani de oameni, lucram încontinuu, inclusiv pe caniculă, nu prea aveam timp să ne odihnim. Eram copil, nu prea simţeam oboseala. Ai mei ştiau să mă motiveze, ştiau cum să mă ţină acolo, pe câmp“, a povestit tânărul fermier, pentru Adevărul.
Ca toţi copiii, ar fi vrut să alterneze munca şi cu distracţia, însă şi parte din escapadele la scăldat, din adolescenţă, le-a ratat.
„Suprafaţa cea mai mare o cultivam lângă un canal de irigaţii. Acolo se strângeau toţi cei din generaţia mea la scaldă. Fluierau, strigau să mă duc cu ei şi ai mei erau mereu atenţi la mine – vezi să nu fugi, că te prind! Mi-aduc aminte, într-o vară am săpat cu părinţii trei săptămâni şi trei zile consecutiv, inclusiv sfântul Ilie, inclusiv duminici… Şi eram epuizat şi de aia tot încercam, îi rugam pe ai mei să-mi lase câte un colţ, undeva, să încerc lucruri noi, să văd dacă pot să-mi uşurez munca. Să pot să fac altceva. Bineînţeles că erau numai eşecuri. Ai mei mă susţineau, nu era o problemă, mă susţineau şi financiar şi moral“, şi-a amintit Mihai Chesnoiu.
În timp însă încercările au început să dea şi roade.
„Încercam diferite culturi de morcovi, de ceapă, altceva decât cultivau ai mei. Ai mei cultivau mult gogoşar şi vărzoase. Mai câştigam câte-un bănuţ, nu sume mari, n-aveam profit, dar fiind pe sprijinul părinţilor, ce încasam erau ai mei, chit că era profit sau era recuperarea investiţiei, îmi rămâneau mie. Şi cumpăram ba câte-un sistem de aspersie mai micuţ, ba câte-un utilaj, câte-o motosapă, ca să-mi uşurez munca”, a detaliat fermierul.Aşa a reuşit să cumpere primul utilaj mai mare, cu care a prestat servicii şi fermierilor din jur şi a început să câştige bani. Tot ce a câştigat a reinvestit. Au fost ani grei, în care lucra în fermă, însă nu neglija nici cursurile, făcea naveta la facultate cu trenul.

A absolvit Facultatea de Electrotehnică a Universităţii din Craiova în plină criză financiară. Avea în plan să practice meseria de inginer şi să facă în paralel legumicultură, un domeniu la care n-a renunţat niciodată. Cum niciuna dintre firmele la care a lăsat CV-uri nu l-a solicitat pentru interviu, s-a concentrat pe ce ştia foarte bine să facă. I-a fost greu şi să-şi convingă soţia, pe care o are alături încă din primul an de facultate, acolo s-au cunoscut, că pot răzbate în viaţă făcând legumicultură. Discuţii pe temă mai poartă, recunoaşte fermierul, şi astăzi, mai ales în anii în care investiţiile sunt mari şi profitul nu se arată aşa cum a fost prognozat.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here