Povestea lui Andrei Ungureanu, concurentul cu sindrom Tourette care a câștigat sezonul de anul acesta al „iUmor”

Andrei Ungureanu

Andrei Ungureanu, câștigătorul celui de-al nouălea sezon al emisiunii „iUmor” de la Antena 1, trăieşte cu sindromul Tourette de 22 de ani. A fost un diagnostic greu de determinat, dar, în timp, tânărul a învăţat să-şi gestioneze boala şi să ducă o viaţă „normală“, după cum spune el, scrie Adevărul.

„Paf!”, „Focă”, „Hă-hă!“. Andrei Ungureanu (28 de ani) scoate aceste sunete în toate discuţiile pe care le poartă, iar de cele mai multe ori, ele sunt însoţite şi de spasme musculare.   

În medicină, aceste sunete şi mişcări necontrolate sunt numite ticuri şi fac parte din simptomatologia sindromului Tourette, o afecţiune neurologică destul de rară. Popular, i se mai spune şi „boala ticurilor“, iar Andrei nu are prea multe amintiri în care să nu sufere de acest sindrom.   

Are primele ticuri de la 6 ani. De atunci, a învăţat să trăiască şi să-şi gestioneze boala, însă a acceptat că nu poate fi un băiat „normal“.  

Diagnosticul, după 12 ani Andrei Ungureanu îşi aminteşte că sindromul s-a declanşat în copilărie, din cauza unor traume suferite. „Mi s-a declanşat şi pentru că mama a plecat din ţară, dar şi după o sperietură pe care am tras-o din cauza unui prieten. Există un moment declanşator“, spune Andrei, adăugând şi că boala se transmite genetic.   

„Dacă eu aş avea un copil, există un risc de 50% să aibă şi el acest sindrom. Părinţii mei n-au avut, iar asta e ciudat. Mama îşi mişcă piciorul des, dar nu cred că e Tourette. Nici nu ştiu rude mai îndepărtate care să fi avut. Asta e ciudat la mine.”  

Primele semne ale bolii s-au instalat pe nesimţite. În cazul tânărului originar din Miercurea Ciuc, Tourette a debutat cu „Hă-hă!”. A fost primul tic verbal, pe care încă îl mai are. Nu şi-a dat seama că e ceva în neregulă, însă familia a observat micile lui mişcări ciudate. „Părinţii au descoperit că am ceva. Am început să mă strâmb foarte des, să mişc din umeri, să fac gălăgie. Mie nu mi se părea ceva ieşit din comun. Nu m-a speriat”, îşi aminteşte tânărul.

Cu trecerea timpului şi cu intensificarea ticurilor verbale şi musculare, părinţii au hotărât să-l ducă pe Andrei la mai multe consultaţii medicale. N-au avut însă niciun rezultat. Pe cont propriu, în timp, a adunat informaţii din varii surse, care au arătat că ceea ce avea tânărul se numea Tourette.  

„Înainte de a merge la medic, eu deja ştiam că am Tourette. M-am documentat. Prin 2010, am avut o criză de distonie acută (n.r. – dereglare funcţională a sistemului nervos vegetativ). Atunci am fost la spital în Italia, unde mi-au făcut rezonanţă magnetică – pentru asta m-au anesteziat, pentru că eu nu puteam să stau nemişcat. Şi s-a confirmat oficial că am sindromul Tourette. După 12 ani!” 

Pentru familia Ungureanu, ticurile lui Andrei erau deja o rutină. Nu acelaşi lucru se întâmpla atunci când ieşea pe uşa casei. Cele mai mari provocări pentru el au fost să meargă la şcoală, la magazin sau chiar la o banală plimbare. Orice sunet necontrolat şi orice gest involuntar făceau din Andrei o ţintă a bullying-ului.   

Cel mai adesea se întâmpla la şcoală, îşi aminteşte tânărul: „Eram criticat, judecat, lăsat deoparte. Nu mi-am pierdut prieteni, dar oamenii care nu ştiau ce înseamnă sindromul Tourette îmi spuneau: «Băi, dar sughiţi?».Toţi îmi spuneau să nu mai fac aşa. Ei nu înţelegeau că eu nu pot să controlez aceste ticuri verbale şi musculare. Asta se întâmpla şi la şcoală, chiar de la profesori. Profesorii erau nişte comunişti. Nu mă acceptau. Credeau că o fac intenţionat. Elevii râdeau pe tema asta. Mă imitau.”

Articolul integral – AICI.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here