Problema în creştere a radicalizării online. De ce 6 ianuarie e comparat cu 11 septembrie şi cum se aşează taberele când vine vorba de viitorul lumii virtuale

Sursa: Pixabay

„Raidul asupra Capitolului din Washington, D.C., a arătat în mod clar cât de periculoasă poate fi radicalizarea online. Prin promovarea urii și incitarea violenței, platformele de socializare reprezintă un pericol pentru democrație”, scrie Der Spiegel.

<< Când naționalistul de dreapta și adept al lui Trump, Tim Gionet, a forțat intrarea în Capitolul SUA, pe 6 ianuarie, și-a adus rețeaua socială cu el. El a transmis în direct pe platforma de streaming DLive, populară pe scena jocurilor – și chiar a strâns bani de la suporterii săi în timp real prin funcția de donații a aplicației. Gionet, care a devenit un cunoscut agitator de dreapta, pe internet, sub pseudonimul „Baked Alaska”, a făcut o transmisiune de aproximativ 20 de minute, încercând chiar să-și întărâte audiența ca un copoi de publicitate: „Avem peste 10.000 de oameni în direct, care se uită. Să mergem!”/ „Apăsați butonul follow! Vă apreciez, băieți”.

În timp ce Gionet și restul gloatei şi-au croit calea prin sălile Congresului, adepții lui Gionet au trimis mesaje de încurajare pe canalul de chat al aplicației, de genul: „SPARGEŢI GEAMUL” și „SPÂNYURAŢI TOȚI CONGRESMANII”.

Într-adevăr, DLive este utilizat în primul rând ca un chat live pentru amatorii de jocuri. În timpul difuzării, adepții săi l-au răsplătit cu lămâi, moneda utilizată de platformă, care a devenit populară printre extremiștii de dreapta, deoarece le permite utilizatorilor să cam facă tot ce vor.

Se crede că tânărul de 33 de ani a adus în jur de 2.000 de dolari în timpul tărăboiului pe care l-a făcut la Capitol.

Gionet este în esență un troll profesionist, unul care a fost interzis demult pe platformele de masă, precum Twitter și YouTube. La un moment dat, în timpul transmisiunii sale, a spus că președintele va fi „fericit” cu revoltele. „Luptăm pentru Trump”.

Faptul că participanții la insurecţie și-au difuzat infracţiunile în timp real, prezentându-le astfel autorităților dovezi clare ale faptelor săvârșite, nu este doar o dovadă a capacităților lor intelectuale limitate, ci relevă şi o anumită pierdere a contactului cu realitatea în rândul acestor auto-proclamați „patrioți”. Hrăniți de narațiunile conspirației QAnon, fanteziile fraudelor electorale și fluxul neîncetat de minciuni ale lui Trump, au crezut că au dreptate și s-au simțit inatacabili. Ca atare, evenimentele din 6 ianuarie ar putea fi văzute și ca participarea lor la o lume în care nu se simt deloc acasă: cea reală.

Fanaticii din primele rânduri nu au fost singurii care au stat cu un picior în lumea virtuală de-a lungul acelei zile de miercuri. Sute de oameni din mulțimea de susținători din afară au filmat ceea ce au văzut cu telefoanele lor mobile, au postat selfie-uri pe rețelele de socializare, au trimis poze prietenilor și au apreciat imaginile postate de alții. Lumea a devenit martoră la narcisismul îmbătător al unei mase de oameni care sunt în mod constant online și caută obsesiv clicuri și aprecieri. Mulțimea lui Trump, atât în ​​interiorul, cât și în afara Capitolului, era în esență o echipă de asalt formată din prieteni din lumea digitală care uitaseră că nu se aflau într-un joc video, ci la sediul Congresului, un loc în care sticla chiar se sparge și oamenii chiar mor atunci când se trage.

Comisarul european, Thierry Breton, din Franța, a declarat, pentru Politico, că asaltul de la Capitoliu este asemănător unui moment de tipul 11 septembrie, pentru rețelele sociale. Așa cum atacul asupra Turnurilor Gemene din New York a dus la o schimbare de paradigmă a politicilor globale de securitate, crede Breton, atacul asupra Capitolului reprezintă şi el un moment critic pentru rolul jucat de platformele digitale. Data de 6 ianuarie, ne lămureşte Breton, va rămâne una infamă și ar putea marca în cele din urmă un punct de cotitură în relația dintre societate, în general, și platformele de socializare.

Economistul Scott Galloway, un binecunoscut critic al Silicon Valley și confortabil în rolul de profet al „apocalipsei”, consideră că asaltul Capitoliului „poate fi începutul sfârșitului Big Tech așa cum îl cunoaștem”, după cum se exprima el, marţi, la Yahoo Finance.

Totuşi, înseamnă asta că suntem pe punctul de a vedea dispariția platformelor de socializare precum Facebook și YouTube, care s-au schimbat complet și au dominat modul în care comunică miliarde de utilizatori, în ultimul deceniu?

Acuzațiile împotriva rețelelor sociale sunt la fel de vechi ca platformele în sine. Rareori, totuși, am văzut atât de clar modul în care prostia răspândită în aceste rețele se poate revărsa în realitate. Lumea a văzut clar cum se răspândesc în mod liber minciunile, violența și ura și ce pot produce camerele de ecou de dezinformare. Am văzut ce se întâmplă atunci când algoritmii determină modul în care utilizatorii văd lumea. Și cât succes au acești algoritmi în a face exact ceea ce sunt programați: crearea unui sistem în care autoafirmarea utilizatorilor săi continuă să crească.

Recomandări, optimizarea căutării, liste de tendințe, sugestii de prieteni – toate acestea urmează logica comercială de a genera mai mult trafic, de a colecta mai multe date și de a atrage mai mulți utilizatori cărora li se pot difuza mai multe reclame. Acesta este modelul de afaceri care stă la baza platformelor de socializare. Dacă vizionați un videoclip pe YouTube postat de un anti-vaxxer, vi se vor sugera mai multe astfel de videoclipuri. Dacă ascultați un acolit al lui Trump sau un rasist, pe web, va fi recomandat un întreg cor de astfel de voci. Este ușor să răspândeşti chiar și cele mai absurde povești de groază prin YouTube, Telegram, Twitter, Parler sau Reddit. Și își găsesc drumul în grupuri ale societății care nu au jucat niciodată un rol important în viața politică.

Mulţimea de trumpisti din Washington nu a fost doar o colecție de „rednecşi” și neo-naziști rasiști. Republicani bine îmbrăcați, membri în diverse cluburi, evanghelici în tricouri cu Iisus și social-conservatori de rând, cot la cot cu fanatici ai drepturilor armelor, sectanți QAnon și naționaliști duri.

Astfel de colecții de nebuni și confuzi nu sunt în niciun caz specifice doar Statelor Unite. QAnon este activ și în Germania, la fel și așa-numitul „Querdenker”, care este în esență termenul german pentru cei care aderă la ceea ce se numeşte „fapte alternative”. Aceștia susțin cu seriozitate că cred că trăiesc sub o „dictatură Merkel”, ceea ce nu este mai puțin plictisitor decât să creadă că rezultatele alegerilor din SUA au fost falsificate. Și în Germania există fanatici ai telefonului mobil, care merg după parlamentari prin parlamentul german. Există cei care, la fel ca vara trecută, iau în vizor sediul parlamentului în timp ce flutură steagul imperial, echivalentul german al steagului confederat din SUA, sau care asediază casa guvernatorului Saxoniei, Michael Kretschmer. Iluzia nu mai este un fenomen marginal. Mulți oameni care şi-au vizitat familia și prietenii apropiați în timpul sărbătorilor au fost nevoiți să-și dea seama că elemente din narațiunile conspirației – de la „Gates” la „Epstein”, de la „QAnon” la „conspirația vaccinului” – au prins demult rădăcini în mainstream.

Dar dacă 6 ianuarie a fost un apel de trezire, trebuie să ne întrebăm şi la ce ne trezim? Sau din ce?

Când platformele de socializare se dezvoltau, au părut inițial că sunt un instrument bun. Sfera digitală a democratizat accesul la informații și a dat o voce publică și vizibilitate unor zone largi ale populației – iar mass-media tradițională și-a pierdut funcția de gardian.

Consecințele nu au fost mai puţin revoluționare. Rețelele sociale au sprijinit Mișcarea Verde din Iran, în 2009, și apoi Primăvara Arabă, începând din 2010. Pentru prima dată, a devenit evident cât de uşoară este organizarea unei mișcări de protest folosind Twitter și smartphone-uri.

În următorii 10 ani, rețelele sociale au continuat să joace un rol vital în aproape orice revoltă semnificativă din întreaga lume: Euromaidan în Ucraina, veste galbene din Franța, activiștii pentru democrație din Hong Kong, demonstrațiile din Chile și Nicaragua și, cel mai recent, demonstrațiile Black Lives Matter din SUA, mișcarea #MeToo și protestele împotriva rezultatelor trucate ale alegerilor din Belarus.

Dar partea urâtă a acestui instrument puternic devine din ce în ce mai vizibilă. În India, zvonurile răspândite prin WhatsApp au dus la erupții mortale de violență. În Myanmar, potrivit grupurilor pentru drepturile omului, campaniile de incitare online împotriva minorității rohingya au contribuit la crimă, viol și expulzare. În democrațiile europene, precum Polonia, Franța și Marea Britanie, platformele de socializare au alimentat populismul.

Și oricât de spontane au părut multe dintre aceste erupții, ele sunt deseori extrem de bine organizate. Şi mulţimea din SUA s-a organizat online înainte de 6 ianuarie.

„Cine va fi în D.C. pe 6?”, a scris un utilizator pe platforma alternativă Parler, în duminica dinaintea atacului asupra Capitolului. Un răspuns a venit de la un lider al miliției de dreapta cunoscută sub numele de Proud Boys: „Proud Boys vor avea rezultate record”, a scris el. „Vom fi incognito și ne vom răspândi în centrul orașului DC în echipe mai mici”.

A fost doar una dintre postările incluse în săptămânile de planificare care au precedat operațiunea – planificare care a fost deschisă tuturor. Un mesaj care circula pe Instagram și Facebook purta titlul: „Operation Occupy the Capitol”.

Adepții radicali ai lui Trump nu au folosit doar platformele giganților tehnologici din Silicon Valley. Extremiștii de dreapta și conspiraționiștii descoperiseră demult furnizori alternativi, precum forumul TheDonald și, bineînțeles, Parler.

Pe lângă lungi şi plictisitoare discursuri ideologice, acele platforme au fost, de asemenea, locuri de planificare și logistică. Au fost organizate călătoriile și aranjate cazările. Și au fost postate explicații pentru eludarea legilor relativ stricte privind armele, din Washington, D.C. Cât de pregătiți erau unii pentru violență poate fi văzut într-o postare în care un utilizator vorbește despre un rămas bun luat de la mama sa, pentru orice eventualitate. „A spus că am o viață bună….Dacă trebuie să asaltăm Capitolul, o voi face”, a scris persoana respectivă.

În lunile premergătoare atacului asupra Capitolului, nicio altă rețea din SUA nu s-a dovedit la fel de atractivă pentru extremiștii de dreapta – și printre cei aflați în procesul de radicalizare – ca Parler. Când Facebook a blocat rapid un grup de peste 300.000 de membri, numit Stop the Steal, imediat după alegerile prezidențiale, membrii săi au migrat pur și simplu la concurenţă. Potrivit șefului Parler, John Matze, 4,5 milioane de utilizatori noi s-au înregistrat pe platformă în doar patru zile de la alegeri.

Matze își promovase în mod repetat platforma ca fiind un port sigur pentru „libera exprimare” – iar Parler a devenit rapid un bazin de antisemitism, rasism și extremism de dreapta. Adepții milițiilor de dreapta au conturi Parler, dar la fel și politicienii de extremă dreaptă, precum Ted Cruz, și avocații de pe orbita lui Trump.

Parler a jucat un rol decisiv în asaltul asupra Capitoliului. O analiză a geodatelor utilizatorilor săi arată clar că au încărcat videoclipuri din interiorul clădirii Capitol. „- Unde sunt trădătorii?” țipă un bărbat la megafon, într-unul din clipuri. „- Du-mă la trădători!”

Totuși, platforma nu a supraviețuit mult timp. La doar cinci zile după atacul de la Capitoliu, postările au dispărut de pe internet. Parler este acum offline.

Între timp, platformele din Silicon Valley au șters pur și simplu conturile incendiatorului și ale adepților săi extremisti. În primul rând, Twitter și Facebook au blocat contul lui Trump, YouTube urmând rapid, cu interzicerea temporară a noilor videoclipuri de la Trump. Furnizorul de servicii cloud, Salesforce, a limitat atunci capacitatea Partidului Republican de a utiliza serviciile sale de e-mail în masă. Parler, al cărui număr de membri crescuse la 15 milioane de utilizatori, a fost afectat în mod deosebit. Google și Apple au scos platforma din magazinele sale de aplicații, în timp ce Amazon a blocat Parler ca să nu folosească serviciul său cloud AWS, unde erau stocate datele Parler. Motivul: control de conținut insuficient.

Acest lucru poate fi văzut în cazul unui număr de oameni care au jucat un rol în campania Stop the Steal. S-au folosit mai multe platforme. Alex Jones și canalul său Infowars, de exemplu, pe care le-a folosit de mulți ani pentru a răspândi teorii, dezinformări și conspirații. Într-o acțiune concertată din 2018, Apple și Spotify i-au interzis podcast-ul, Facebook i-a dat jos contul și YouTube i-a dezactivat canalul, care avea la acea vreme 2,4 milioane de abonați. Jones a continuat pur și simplu pe propriul său site web și pe platformele alternative de socializare. În niciun caz nu a devenit mai puțin radical.

De asemenea, s-a dovedit imposibil să ţii mult timp offline platforma 8chan. Site-ul este renumit în întreaga lume pentru că este un teren de reproducere al radicalismului de dreapta și al terorismului. Atacatorii din Christchurch, Poway și El Paso au fost cu toții activi pe forum și au fost onorați pe 8chan pentru faptele lor. Este, de asemenea, cunoscut ca un hub pentru imagini de abuz asupra copiilor și ca un focar al imbecilității QAnon. După El Paso, 8chan nu a mai fost disponibil timp de câteva luni, dar apoi a revenit online sub noul nume, 8kun.

Operatorul platformei, Jim Watkins, se consideră un cruciat anti-cenzură și a operat mult timp site-ul din Filipine. Acum, însă, s-a întors în SUA, unde, așa cum a susținut într-un e-mail către DER SPIEGEL, a participat la marșul din Washington, D.C.

Ar putea fi de fapt contraproductivă privarea de platforme?

Agențiile de securitate sunt, de asemenea, sceptice. Le este mai ușor să urmărească platformele de social media deschise și obișnuite decât să monitorizeze platformele alternative dispersate, dintre care unele, cum ar fi Telegram, sunt mult mai dificil de accesat.

Răspunsul publicului la interzicerea lui Trump a fost împărţit. A existat mult sprijin pentru aceasta, dar și multă îngrijorare. Cel mai proeminent critic al mișcării se găsește la Berlin. Cancelarul Angela Merkel a spus, prin intermediul purtătorului de cuvânt, că este „problematic” faptul că conturile de socializare ale președintelui SUA pot fi blocate permanent. Dreptul fundamental la libertatea de exprimare este de o importanță elementară, a arătat ea, iar orice restricții trebuie introduse de către parlamentari, nu de către companii private.

Comisarul european pentru concurență, Margrethe Vestager, nu este, de asemenea, un fan al blocării lui Trump, așa cum a afirmat pebtru DER SPIEGEL. „Nu, nu este în sine liniștitor faptul că companiile private decid de facto ceea ce ni se permite să vedem ca utilizatori”, spune ea. Există, continuă Vestager, o diferență între conținutul dăunător, ilegal – „și ceea ce noi, ca oameni, nu agreăm”.

Totuși, Vestager a arătat că este interesant faptul că Twitter și Facebook „recunosc acum că au o responsabilitate comună pentru a preveni răspândirea conținutului ilegal”. Comisarul, care este și vicepreședinte al Comisiei Europene, este considerat cea mai puternică femeie din lume atunci când vine vorba de reglementarea conținutului de pe internet.

Oricum ar fi, scenele șocante de la Washington și consecințele lor au oferit muniție tuturor celor care au petrecut ani întregi cerând limitarea puterii companiilor de tehnologie. În decembrie, în SUA, Comisia Federală pentru Comerț, în cooperare cu 40 de state, a dat în judecată Facebook pentru „conduită anticoncurențială” și a cerut retragerea achizițiilor făcute recent de companie.

Un proces similar este în prezent în curs și împotriva Google. Cu puțin înainte de Crăciun, Comisia Europeană a prezentat un plan, numit Legea serviciilor digitale, pentru reglementarea platformelor. Scopul este eliminarea practicilor comerciale neloiale și încurajarea unei concurențe mai mari.

Partidul Democrat din SUA pare, de asemenea, înclinat să restricționeze influența giganților tehnologici. „Aceste evenimente vor reînnoi și vor reorienta necesitatea de reformare a Big Tech de către Congres”, a declarat, recent, senatorul Richard Blumenthal, din Connecticut, pentru Washington Post. Facebook, Google și Twitter, a spus el, au acționat numai după ce s-au spart geamuuri și s-a vărsat sânge la Capitoliu.

Președintele ales, Joe Biden, a anunțat deja anul trecut că speră să limiteze privilegiile de care se bucură companiile de tehnologie – cum ar fi cel prin care acestea nu sunt responsabile pentru conținutul pe care îl publică. Este, spunea Biden în noiembrie anul trecut, ceva ce „ar trebui revocat, imediat ar trebui revocat … pentru Zuckerberg și alte platforme”. Ele nu sunt doar companii de internet, a mai spus Biden. New York Times „nu poate scrie ceva (despre care știe) că este fals și să fie scutit de proces. Dar (companiile tehnologice) pot”.

Logica lui Biden este clară: dacă este ilegal în lumea offline, ar trebui să fie ilegal și pedepsit și online – de la insulte și amenințări, la incitare. Dimensiunea simplă a rețelelor, însă, face dificilă aplicarea rețetelor analogice lumii digitale și aplicarea legilor care sunt deja în cărți. Statul ar fi pur și simplu copleșit de o astfel de sarcină. Numai Facebook are 15.000 de moderatori în întreaga lume și chiar și ei au în general doar câteva secunde pentru a evalua o postare dată. Nici măcar toți procurorii de stat și judecătorii din lume nu ar fi niciodată capabili să înțeleagă cu exactitate fiecare opinie și imagine postată în contextul intenționat și să-i evalueze legalitatea – nici măcar dacă ar fi ajutați de inteligența artificială.

Pentru unii experți, soluția se află în rețelele alternative din ceea ce se numește „fediversul”, unde multe comunități mai mici sunt conectate folosind un protocol tehnic comun. Sunt menținute independent și moderate de voluntari, facilitând astfel aplicarea interacțiunii civile.

Există, de asemenea, exemple care arată că se poate. În 2019, platforma de revoltă Gab a căutat să se stabilească în fedivers, dar creatorii săi nu au reușit să se infiltreze în rețeaua descentralizată. Gab s-a izolat și în cele din urmă s-a retras.

La sfârșitul anului 2018, inventatorul World Wide Web, Tim Berners-Lee, a propus, de asemenea, o posibilă soluție: un contract pentru web care constă din nouă principii care să impună responsabilități companiilor, guvernelor și cetățenilor. Cetățenii ar trebui „să construiască comunități puternice care să respecte discursul civil și demnitatea umană”, a scris el. Companiile, între timp, ar trebui „să dezvolte tehnologii care să susțină ce are mai bun umanitatea și să fie o problemă pentru ce e mai rău”.

John Scott-Railton a dovedit deja că rețelele sociale pot într-adevăr împuternici oamenii să facă bine. Originar din SUA, Scott-Railton lucrează la Universitatea din Toronto în calitate de cercetător la Citizen Lab, unde a descoperit cu succes tentativele guvernamentale de supraveghere a jurnaliștilor și disidenților.

Dar la altceva se gândeşte de când cu raidul de la Capitoliu. Când se uită la faimoasa fotografie a bărbatului mascat, cu „şoricei” în mână, este cuprins de o suspiciune de rău augur: „Wow, a existat un plan de a lua ostatici?” Și apoi: „Putem obține mai multe poze cu acest tip?”

Tocmai a lansat o campanie pe social media care l-a ținut ocupat de zile întregi, câștigându-i zeci de mii de noi adepți pe Twitter – și un nivel de celebritate pe care probabil nu l-ar fi câștigat niciodată pentru onorabila sa activitate de la Citizen Lab. John Scott-Railton examinează filmările de la Capitoliu, colectează „sfaturi și indicii de la zeci de mii” de alți voluntari, a spus el pentru DER SPIEGEL – și ajută astfel la identificarea autorilor.

În cele din urmă, ei au contribuit și la identificarea teroristului Scott-Railton, numit inițial „ziptieguy”, drept Eric Munchel din Nashville, Tennessee. De atunci, a fost arestat și acuzat.

Pentru a determina identitatea lui Munchel, Scott-Railton a achiziționat o fotografie de înaltă rezoluție de la agenția de știri Associated Press pentru 435 dolari. În cele din urmă, un utilizator Twitter l-a recunoscut pe bărbat într-o fotografie de pe Facebook. Mama lui Munchel, care poate fi văzută în fotografii lângă fiul ei în timpul tentativei de lovitură de stat, a fost, de asemenea, expusă.

Scott-Railton caută încă să identifice „#doublehatman” și „#FireExtinguisherGuy”. Și are întregul roi digital care îl ajută cu această sarcină. >>

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here