Republica Mafiotă Română și-a numit ambasadorul. Urmează atacul

E ceva foarte interesant în această poză. De când a apărut, m-am uitat la ea de 100 de ori și continuă să mă intrige. Pentru că incită la un joc: găsește personajul atipic! Cine e ”ciudatul” din tabloul întâlnirii Ciolacu, Ponta, Tăriceanu, Grindeanu, Bănicioiu, Șerban Nicolae? Răspunsul transmite ceva important despre situația din PSD, la un an de la condamnarea lui Liviu Dragnea.

În primul rând, avem reprezentanții a trei partide care își sincronizează tot mai des acțiunile în parlament împotriva PNL. Așadar este ușor de înțeles de ce Tăriceanu, Ponta și bunul său prieten Nicu Bănicioiu (doctor, fost ministru al Sănătății) își aveau locul lângă liderul PSD, la o întâlnire în toiul pandemiei. Rămân pe afară Sorin Grindeanu și Șerban Nicolae.

Sorin Grindeanu este președintele ANCOM, Autoritatea Națională pentru Comunicații, așadar nu avea nicio treabă cu pandemia. Nici în PSD nu mai deține vreo funcție, așa că prezența sa ridică niște semne de întrebare. Cu toate acestea, am aflat mai târziu, este unul dintre cei care ar putea să-i ia locul lui Marcel Ciolacu la șefia PSD.

Din această perspectivă, e posibil ca Marcel Ciolacu să fi vrut ”să-l țină aproape,” așa cum face orice jucător cu experiență cu un adversar. Poziția lui Grindeanu la masă, retrasă, mai degrabă de observator, confirmă o astfel de variantă. Dar mai există un motiv puternic care l-ar fi putut detemina pe Ciolacu să-l vrea aproape pe Grindeanu. Amândoi au ajuns în tabăra anti-Dragnea, cu mult înainte ca fostul șef al PSD să fie condamnat. Deci, nu este deloc exclus să fie frați de arme.

De fapt, cam asta spune falanga rămasă fidelă lui Dragnea de ani de zile. Că Tudose, Grindeanu, Ciolacu și încă vreo câțiva sunt infiltrați de ”statul paralel,” ca să distrugă singurul partid care vrea binele țărișoarei și al poporului, adică PSD-ul lui Codrin Ștefănescu, al Olguței Vasilescu și al lui ”Mitralieră.” A spus-o chiar Liviu Dragnea, aluziv, incluzându-i în plutonul de suspecți pe Mihai Fifor și pe Gabriel Vlase, chiar cu câteva săptămâni înainte de a-l nominaliza pe Mihai Tudose la funcția de premier.

Dacă este adevărat, însă, ce caută Șerban Nicolae în fotografia ”Ciolacu și aliații luptă cu coronavirusul”? Fostul sculer matrițer de la Întreprinderea de Mecanică Fină, absolvent de Drept, la Româno-Americană, la 30 de ani, nu are nicio treabă cu medicina. Nu deține funcții importante în partid sau în Senat și nici nu se punea la cale o nouă modificare legislativă împotriva Justiției, ca să fie nevoie de expertiza sa de ”jurist.”

Mai mult, dacă toate acuzațiile pe care i le aduc lui Ciolacu cei rămași cu Dragnea în suflet sunt adevărate, mai ales aceea că îl sprijină pe Klaus Iohannis, din umbră, ce caută cu Șerban Nicolae de-a stânga a sa? Ce fel de ”stat paralel” mai e ăla din care face parte și șoferul lui Cătălin Voicu?!

Vi se pare că dau prea multă importanță unei fotografii? Ar putea fi așa, însă prezența întâmplătoare a unui intrus într-o poză de grup este exclusă de un ”mic” amănunt. Șerban Nicolae a fost propunerea făcută de PSD, în februarie, pentru preluarea șefiei Senatului. Dacă nu ar fi venit pandemia, probabil că azi avocatul Mafiei ar fi fost al doilea om în stat.

De ce îl ține Ciolacu, dacă este într-adevăr pionul pus să distrugă din interior PSD,  pe Șerban Nicolae, unul dintre cei mai mari adversari ai statului de drept și ai Justiției, la masa deciziilor? De ce îl susține pentru șefia Senatului? Răspunsul cel mai probabil: pentru că nu are încotro.

Șerban Nicolae este unul dintre reprezentantanții de vază ai PSD-ului invizibil. Cât de puternică este această structură ascunsă, care a format încă de la început baza de putere informală și de avere ilicită a partidului moștenitor al PCR? Extrem de puternică!

Eșecul încercării lui Ciolacu de a se instala rapid președinte de partid, în martie, a dovedit-o cu vârf și îndesat. De aceea, nu își permite, cel puțin nu până se vede înscăunat, nici măcar să-l ignore pe Șerban Nicolae. Ori se face frate cu el și cu cei care i l-au trimis pe cap, ca pe un fel de ambasador al Republicii Mafiote Române, ca să le reprezinte interesele, ori nu trece puntea.

În acest punct se află PSD la un an de la scoaterea din joc a lui Liviu Dragnea, cel mai curajos și mai eficient reprezentant politic al Republicii Mafiote Române, din ultimii 30 de ani. Blocat între încercarea lui Ciolacu de a prelua frâiele și de a conduce având ca misiune principală să nu mai permită propriului partid să încălce liniilor roșii trasate în jurul statului de drept, a justiției și a parteneriatelor strategice și dorința PSD-ului invizibil de a aduce la putere un succesor cel puțin la fel de ticălos, de lacom și de nepăsător față de interesele naționale precum Dragnea.

Faptul că pe ecranele PSD nu rulează încă ”Despicable me 2” nu i se datorează lui Ciolacu, ci faptului că Șerban Nicolae reușește să stârnească mai degrabă zâmbete decât groază. Dar asta nu înseamnă că procedura de casting s-a încheiat. Nici vorbă! Nu se va încheia nici măcar dacă Ciolacu reușește să obțină confirmarea la viitorul Congres.

De ce? Pentru că PSD nu poate lupta împotriva naturii sale. Pentru că Republica Mafiotă Română, din care face parte nu doar PSD-ul invizibil, ci toată rețeaua transpartinică care îi asigură accesul la resursele bugetare, are un instinct de conservare formidabil și o capacite de regenerare și reinvertare practic inepuizabilă.

”Dacă veți avea curiozitatea să scormoniți prin această gigantică arhivă emoțională care este Facebook-ul o să descoperiți că reacțiile pe care azi le stârnesc acțiunile lui Liviu Dragnea, ale lui Călin Popescu Tăriceanu și ale aliaților lor sunt identice cu cele pe care le generau faptele și vorbele lui Ponta și ale lui Antonescu și ale locotenenților din USL (mulți, ca și Dragnea, rămași la putere).

Sunt identice și cu comentariile care se găsesc în arhivele site-urilor de știri, când încă nu exista Facebook, despre Adrian Năstase, Ion Iliescu și camarilele lor. Și cu nimic diferite, în esență, de înjurăturile bombănite sub plapumă care au rezistat în memoria colectivă din timpul lui Ceaușescu.

Milioane și milioane de semne de exclamare, de expresii de stupefacție, de furie, de revoltă, de deznădejde, sedimentate, straturi peste straturi, în zeci de ani. Și mai toate rămase, cu doar câteva excepții – patru alegeri prezidențiale, fără urmări.

Aproape nimic pozitiv nu s-a născut, de atunci încoace, din magma frustărilor celor care înțelegeau aberațiile dar care nu au găsit resurse interioare pentru a lupta împotriva lor. Schimbările reale nu s-au produs de jos în sus, printr-un proces democratic. Ne-au fost impuse. Cei care le așteptau, totuși, le-au aplaudat iar cei care au fost încurcați de ele luptă și azi, cu energie debordantă, cu bani, strategii și acțiuni concertate pentru a le anula.

Până să aducă Ion Iliescu minerii, în 1990, nimeni nu ar fi crezut că va mai exista un politician la fel de detestat ca Nicolae Ceaușescu. Ne-am înșelat. Mulți l-au considerat și încă îl consideră pe Iliescu mai rău, pentru că și-a bătut joc de șansa istorică apărută în decembrie 1989.

Mulți au crezut că după Ceaușescu și Iliescu mai rău nu se poate. Până a apărut Adrian Năstase și a început să sufoce România cu cooperativa sa mafiotă. Până ce ne-a adus la un pas de a rata aderarea la UE din cauza nivelului fără precedent al corupței.

După Năstase, cine ar fi îndrăznit să creadă că ne putem pricopsi cu un premier și un șef de partid mai arogant, mai înfometat decât el? Nimeni! Până ce ni s-a dezvăluit în toată splendoarea moștenirea sa politică, Victor Ponta.

Vă mai amintiți câtă indignare și frustrare ați vărsat pe tastaturi între 2012 și 2015? Vă mai amintiți tonele de minciuni, atacuri abjecte și justificări penibile pe care le-a răspândit în spațiul public și puhoiul de invective cu care i-ați răspuns? Straniu, deși nu au trecut decât doi ani de atunci, atât de tare s-a estompat amintirea celor 4 ani de groază cu Ponta la butoane încât acum pare chiar suportabil.

De ce? Pentru că i-au luat locul Dragnea și Tăriceanu. Deși Ponta și Antonescu au pe conștiință asalturile împotriva statului de drept și a justiției din iarna lui 2012, când încheiau protocoale de colaborare cu ”revoluționarii” lui Voiculescu, pentru desființarea DNA și a CCR (îți mai amintești, Daniel Morar?),  a doua suspendare a lui Băsescu și ”marțea neagră,” printre foarte multe altele, acum par doar niște strigoi blajini. Nu cred că v-ați mai retrage mâna scârbiți, cum ați fi făcut acum cinci ani, dacă unul dintre ei v-ar apărea întâmplător în față și ar încerca să vă salute.

De ce? Pentru că permanent, la noi, prezentul are un potențial atât de înfricoșător încât catastrofele trecute par să fi fost floare la urecehe. Iar demonii momentului au grijă să depășească rapid recordurile de violență ale predecesorilor. La nimic nu suntem mai performanți decât la a produce pe bandă rulantă noi și noi campioni la batjocorit interesul național și binele comun. Dar demnă de Cartea Recordurilor este și încăpățânarea noastră de a nu înțelege esența problemei.

Cine au fost, la urma urmei, Iliescu, Năstase, Ponta și Antonescu? Cine sunt Dragnea și Tăriceanu? Niște nume generice pentru un sistem de putere în care câteva sute de mii de oameni prosperă, ilegitim, pe spinarea a câtorva milioane. Niște paravane în spatele cărora au loc, în fiecare secundă, transferuri ilegale de proprietate de la cetățenii onești, plătitori de taxe, la infractori și profitori care se folosesc de mecanismele și funcționarii statului pentru a primi mai mult decât li se cuvine din procesul de redistribuire a avuției comune.

Nu scăpăm de astfel de oameni pentru că sistemul de putere din care fac parte este permanent în căutarea celor mai talentați și fără scrupule membri pentru a-i promova în funcții de conducere. Sute de mii de mafioți mai mici sau mai mari, de rackeți instituționali, de complici, de mici rotițe și-au dat mâna pentru ca aceste personaje să ajungă în fruntea statului.

În clipa în care unul cade la datorie, luat de DNA, cel mai adesea, mecanismele de supraviețuire intră în acțiune și în locul celui ”răpus” apare un succesor, ales după un singur criteriu. Potențialul lui de a asigura perpetuarea castei.

În CV-ul lui trebuie să apară obligatoriu fapte de vitejie în lupta cu instituțiile care, după 2005, au trecut de partea dușmanilor; abilitatea de a practica un triplu discurs, unul pentru membrii frăției, altul pentru votanții săi și altul pentru ambasadele străine, dar mai ales determinarea aproape sinucigașă de a conserva mecanismele care permit jefuirea eficientă a resurselor publice.

Nimic nu devoaleză mai bine amploarea problemei și faptul că până și Dragnea este doar un executant decât ce s-a întâmplat și se întâmplă cu Ministerul Dezvoltării. De ce s-a făcut Dragnea luntre și punte pentru a bloca demiterea lui Sevil Shhaideh din guvern? Pentru că acest minister guvernează o mare parte din transferul ilicit de proprietate.

Miliardele pe care le cheltuiește ar trebui să scoată România profundă din mizerie. Dar după cum știm de atâția ani din anchetele procurorilor o parte din bugetul acestui minister ajunge sub formă de șpăgi în buzunarele unei rețele imense de politicieni locali, patroni de firme clientelare și tot felul angajați ai statului care fie plimbă hârtii, fie țin de șase. Este principala lor sursă de venit.

În același timp, bugetul MDRAP este instrumentul cel mai eficient prin care cei ce îl conduc își asigură loialitatea armatei politice locale. Fără el, atunci când se pune problema unui vot de încredere în organul de conducere al partidului, șeful nu are nicio garanție că șefii de filale locale îl vor susține.

În cazul în care Shhaideh ar fi obligată să-și părăsească postul, iar în locul ei ar fi numit cineva care nu ascultă orbește de Dragnea, acesta ar pierde, de fapt, puterea asupra structurilor de bază ale partidului. Noul șef, de facto, al partidului ar fi cel în mâna căruia s-ar afla alocările bugetare ale MDRAP. El ar putea să le taie instantaneu resursele de finanțare celor care ar alege să-i rămână fideli lui Dragnea și să-i premieze pe cei dispuși să-și tranzacționeze loialitatea.

Dar îndepărtarea lui Shhaideh de la robinetul cu bani și chiar a lui Dragnea din fruntea PSD va duce automat la implozia sistemului care alimentează rețelele mafiote locale cu bani de la buget? Nici vorbă! Sutele de mii de oameni care compun aceste rețele, de care aminteam mai sus, vor face tot ce ține de ei ca să-l înlocuiască pe Dragnea cu un alt Dragnea. Chiar mai agresiv dacă se poate.

Singura soluție ca peste 20 de ani noi sau urmașii noștri să nu scriem pe Facebook despre grozăviile lui Dragnea 20.0 este ca sistemul de putere care funcționează din 1990 încoace să fie destructurat, piesă cu piesă.

Nu va fi suficient ca Dragnea și Tăriceanu să piardă șefia partidelor lor. Nu va fi suficient nici ca la putere să vină PNL, pentru că și ei au o puzderie de Dragnea și Tăriceanu în partid, care de abia așteaptă să le ia locul,” scriam în urmă cu trei ani, în editorialul ”Mesaj într-o sticlă.”

Cine îl manevrează, concret, pe Șerban Nicolae? Aceiași oameni care îl manevrau, până acum un an, și pe Liviu Dragnea.

”Deasupra sa, a lui Tăriceanu, a lui Iordache, Nicolae, Nicolicea și a mai tuturor parlamentarilor se află, în materie de justiție, cel puțin, cei care au pierdut cel mai mult de pe urma intrării României în UE, în NATO și din parteneriatul strategic cu SUA. Cei care au pierdut, de fapt, în ultimii opt ani, puterea asupra direcției strategice a României,” scriam, acum doi ani, în editorialul ”Urma pierde turma.”

”Matricea de generali din serviciile de informații, oameni de afaceri, magistrați și înalți funcționari de stat care au fost fie pensionați cu forța, fie scoși din sistem prin condamnări în spețe derizorii, fie pedepsiți pentru tunuri date cu complicitatea unor foști mai mari ai statului îi păpușărește pe toți cei care azi joacă rolul de eliberatori a ”coloniei” de sub cizmele imperialiștilor occidentali.

Sunt cei care acum 15 ani și-au dat acordul ca România să intre în UE și în NATO, fiind convinși că vor reuși să profite de avantajele integrării, dar fără să renunțe la privilegiile lor. Și care au luat plasă. Dar care vor face tot ce ține de ei ca să se răzbune:

Peste stratul gros de ”foști”, înlăturați de la putere imediat după aderarea la NATO, s-au tot suprapus, an de an, alte și alte straturi de politicieni, ofițeri, magistrați și funcționari, rașchetați de DNA sau de propriile instituții pentru că au fraternizat cu infractorii sau au devenit, la rândul lor, infractori.

Lor li se adaugă nemulțumiți de toate speciile, de la cei care au ratat o funcție, sau cei care și-au văzut o rudă sau amanta luați la întrebări pentru afacerile ilegale, la cei care, cu adevărat, au fost victime inocente ale luptelor pentru putere sau ale abuzurilor.

Atât de mare este numărul de oameni scoși din politică și din instituții, în ultimii 12 ani, al celor atinși de lupta anticorupție, atât de vaste și complexe sunt rețelele de influență sau de afaceri care i-au susținut și care au fost susținute de ei, încât este cert că s-a creat o masă critică de oponenți împotriva tuturor instituțiilor și oamenilor care își asumă, în continuare, păstrarea direcției strategice.

Pe această armată, nevăzută, tăcută, dar foarte influentă prin legăturile personale pe care și le-au păstrat în interiorul instituțiilor unde au lucrat, se bazează PSD, ALDE și ceilalți politicieni care își doresc ca Dragnea și Tăriceanu să câștige partida împotriva statului de drept. Convinși că în curând vor fi și ei înlăturați sau condamnați se folosesc din plin de resentimentele tuturor celor care consideră că au fost pedepsiți pe nedrept și mizează pe dorința lor de răzbunare.

Avantajul acestui grup eterogen, compus inclusiv din foști dușmani de moarte, din vânat și vânători, este că nu au nevoie să fie coordonați. Nici măcar nu trebuie să li se ceară ceva în mod explicit. Acționează autonom, ca o rețea neurală, împotriva celor pe care îi consideră vinovați de prăbușirea lor. Cumulat, efectele acțiunilor lor încep să se simtă.

Așa se explică de ce Curtea Constituțională și parțial CSM au trecut, pe față, de partea celor care vor DNA și Parchetul General îngenunchiate cu orice preț. Numeroși judecători și procurori din cele două instituții au acumulat mari frustrări personale în raport cu DNA, Parchetul General, SRI și alte instituții sau au polițe de plătit în numele unor ”foști” cărora le sunt datori pe viață. Așa se explică de ce și alte instituții au început să se retragă din frontul justițiar sau dau rateuri nejustificate. De aceea, lupta nu se va încheia nici dacă Dragnea și Tăriceanu vor părăsi arena.

Armata nevăzută va continua să îi sape pe toți cei care au înlăturat-o de la putere. Și nu vor ezita să meargă până la capăt, punând pe butuci instituții construite cu greu, chiar dacă prețul este compromiterea legăturilor geostrategice care ne țin ancorați în spațiul euroatlantic.

Chiar dacă asta înseamnă că vor împlini visul cel mai drag tuturor dușmanilor României: întoarcerea în no-man’s land; întoarcerea la anii în care Ion Iliescu tuna și fulgera împotriva corupției, dar nimeni nu ajungea nici măcar în fața judecătorilor.”

9 COMENTARII

  1. O adunatura de javre corupte si penale toti, care sper sa-i calce pe urme lui draknea, la Rahova, asa sa ne-ajute Dumnezeu! Extraordinare articole si combinate magistral intr-o tesatura densa care explica toate fundaturile din care se straduieste Romania sa iasa de 30 de ani. Personal, cred ca urmatoarele doua runde de alegeri vor fi epocale, poate niciodata in ultimele zeci de ani n-am avut mai mari sanse sa scapam de toata pleava, tot gunoiul asta de provenienta bolsevica. Nu-mi pot inchipui ca mai este cineva in tara care, de buna-credinta fiind, sa nu vada cu ochiul liber acest cancer reprezentat in politica romaneasca de psd-alde-pro ro si udmr. Cine dracu ar mai putea sa voteze mizeriile si cloaca asta pestilentiala de politicieni, cica, in fapt, corupti pana-n maduva si plini ochi de dosare de hotie? Justitia sta pe coada in continuare, pentru ca Predoiu este un ministru prost si imbarligat in tot felul de smenuri de-acum si de demult, o alegere foarte proasta a PNL. Alegerile si justitia, acestea sunt armele cele mai eficiente, care pot rescrie istorie sarmanei noastre tari.

  2. Romania nu este vindecata , optimismul lui Brucan s-a dovedit eronat , trebuie asanata mocirla grupurilor de interese obscure care baltesc cu izul pestilential al restauratiei anilor 90 si cangreneaza societatea romaneasca , trebuie pusa pe butuci aceasta ” retea transpartinica a Republicii Mafiote Romane ”. Articolul este un avertisment teribil pentru electorat , cine are ochi ,sa vada , cine are urechi , sa auda , vin alegeri decisive , romanii , in curand , vor trebui sa aleaga : intoarcerea in no man s land-ul lui Ilici sau debarasarea de grupul toxic eterogen PSD-ALDE-PRO PONTA-UDMR si ” armata nevazuta , tacuta , dar foarte influenta ” ce-i tine spatele . Trebuie sa fim vigilenti , sa pazim democratia cu orice pret , in absenta democratiei , libertatea este doar o iluzie . Exceptional articolul domnului Dan Turturica , superba postare a doamnei profesor Gabriela Constantinescu !

  3. Eu vad pe zi ce trece cum institutiile CRIB (comunist rural industrial balcanic – multumesc Barbu Mateescu) au din ce in mai putina putere… Inainte aveau TOATE institutiile… Dupa alegeri vor ramane doar cu CCR Avocatul Poporului si CSM… Au pierdut Guvern, Parlament, Justitie pana la nivel de Curti de apel, Armata, Servicii secrete (in afara de o parte din SIE)…

  4. Domnule, articolul este foarte puternic, si la obiect, insa este, din pacate, incomplet, si, deci, finalmente, partial gresit. Si va spun acest lucru din experienta personala, pe care v-o pun la dispozitie. Si, anume, articolul este incomplet pengtru ca nu realizeaza ca „matricea de generali securisti care au fost pensionati cu forta” a lasat oameni asemenea lor la conducerea SRI, oameni care le continua, oficial, nu din libera initiativa, actiunile. iar DNA nu este ceea ce credeti, decit intr-o mica masura. Si, tot asa, APIA este o agentie catre tine isonul MDRAP, repartizind fraudulos fonduri europene.
    Si iata cazul meu, care va explica exact ce se intimpla in Romania actuala:

    Bunicii mei au fost proprietari importanti de terenuri si ceva constructii in judetul Mehedinti, iar eu si cu unchiul meu eram mostenitorii lor. La retrocedarea din 1991 nu ni s-a retrocedat nimic. La retrocedarea din 2000 s-a retrocedat o mica parte din terenuri (cam aproximativ 3% din valoare), terenuri care insa au fost retrocedate complet viciat, chiar daca legea stipula clar ca in zona de deal retrocedarile se fac obligatoriu pe vechile amplasamente. Astfel, nu ni s-a retrocedat intravilanul, si ca urmare, nu exista practic drum de acces la terenul respectiv, teren care este numai o parte din terenul original, si este numai in panta. Ca atare, am fost practic „obligati” sa incercam sa arendam terenul, fiind in imposibilitate de a construi o ferma pe el. Am facut o arendare initiala catre ciobanul care in conditii ilegale a intrat in posesia terenului invecinat, care ar fi trebuit sa ne apartina. Aceasta prima arendare a fost facuta pentru o suma modica, dar se pare ca arendasul a ridicat anumite fonduri europene de la APIA. Dupa cinci ani, in 2007, eu nu am mai facut contract cu ciobanul respectiv, care insa a facut un contract fraudulos doar cu unchiul meu. In urma acestui contract fraudulos, ciobanul respectiv a ridicat fonduri europene de la APIA, in valoare totala de citeva zeci de mii de euro. Accesarea acestor fonduri europene a fost dublu frauduloasa: in primul rind ca actele de retrocedare sint false (terenurile au fost inversate, si nu exista „Proces verbal de punere in posesie”, iar contractul de arenda este si acesta fals. Ei bine, toate aceste ilegalitati masive au fost facute la instigatia si cu aprobarea primariilor, dar si a Prefecturii Mehedinti, care a eliberat titluri de proprietate false, fara a avea la baza procesul verbal de punere in posesie. Si s-a intimplat asa pentru ca punerea in posesie nu a fost facuta niciodata. Eu nu am primit nici un raspuns la cererile mele de retrocedare, si nici nu am fost chemat pentru a participa la punerea in posesie. Cu alte cuvinte, cu toate ca suprafetele mostenite (ar fi trebuit sa fie cam vreo 6-700 ha.) ar fi trebuit sa fie in proprietate comuna (in indiviziune), eu am fost total ignorat in procesul de retrocedare.
    Si, deci, in primul rind retrocedarea a fost ilegala, dar apoi si arenda (deci accesarea de fonduri europene APIA) a fost tot ilegala. Ei bine, am fost la APIA Mehedinti, pentru a incerca sa vad ce sume europene au fost eliberate pentru terenurile care fusesera retrocedate mie, insa nu a fost posibil, pentru ca APIA a spus ca nu elibereaza astfel de informatii, si ca, pentru obtinerea informatiilor respective, trebuia sa apelez la primariile respective. Dar primariile erau cele care au comis aceste ilegalitati masive in primul rind!!! Deci, cu alte cuvinte, nu este posibila verificarea legalitatii eliberarii de fonduri pe suprafata de la APIA. Aceasta posibilitate ar fi permis proprietarilor sa incerce macar sa verifice legalitatea procesului respectiv.
    Ei bine, in urma tuturor acestor ilegalitati am facut sesizare la DNA Bucuresti, in care am explicat toate faptele, si am inclus toate probele disponibile si necesare. Am facut, de fapt, doua sesizari: una prin e-mail, si vazind ca nu primesc nici un raspuns, am facut aceeasi sesizare si in scris, in plic, pe care l-am depus personal la DNA Bucuresti. Ei bine, nu am primit raspuns la nici una din sesizari. Am trimis apoi aceeasi sesizare la DNA Craiova, si am depus un plic identic tot acolo. In sfirsit, am fost chemat(i) pentru a da declaratie, care a fost filmata). Apoi, dupa o ancheta total superficiala, si fara probe, sesizarea mea a fost casata (NUP). Am mers mai departe si am facut plingere la procurorul sef al DNA Craiova, care, culmea impertinentei si a tupeului oficial, mi-a raspuns, negru pe alb, ca „daca nu vroiam sa fiu furat, ar fi trebuit sa vind terenul”!!! Am mers apoi in continuare inainte, si am dat in judecata DNA Craiova la Tribunalul Mehedinti. Procesul a fost tinut in secret (!!??), si, evident, judecatoarea a dat cistig de cauza primariei Livezile (si nu mie, cu toate ca actele erau evidente) si tertei parti, adica ciobanului care era cel care profita direct de toate sumele respective (si care, probabil ca le impartea cu alesii locali, care ii inslesnisera in primul rind accesul la aceste ilegalitati.
    Deci, in urma acestor evenimente, concluzia meaq este ca tot ce se intimpla in Romania nu este intimplator, ci este strict dirijat, pentru ca daca era intimplator, sau amator (cum ar fi fost inhaitarea autoritatilor locale cu DNA, cu APIA si cu Politia), nu ar fi fost posibila o asemenea coordonare. Si cine altcineva poate coordona aceste actiuni decit cei care au acces la toate informatiile, si care au, in continuare, oameni in plata (ca si pe vremea lui Ceausescu) si in cadrul politiei, si in cadrul DNA, si in cadrul judecatoriilor, si in cadrul barourilor de avocati, si in cadrul autoritatilor locale. O astfel de coordonare nu era posibila decit la decizia si cu implicarea directa a securisto-sereistilor care fac acum parte din SRI. Nu degeaba au fost cei doi avortoni, George Maior si Eduard Hellvig. Iar implicarea totala a „serviciilor” (inclusiv SIE, de aceasta data) in cazul meu, si in alte cazuri asemenatoare, reiese si din disparitia (inexplicabila) proceselor de la CEDO si aminarea lor sine die (cu toate ca la inceput aminarea a fost pentru doi ani). e foarte probabil ca acei judecatori au fost mituiti de catre „servicii”, care sint specializate in astfel de actiuni, la fel cum a fost si parlamentul european pentru a o alege pe Kovesi (toate sesizarile mele la DNA si respunsurile NUP ale DNA au avut loc in timpul driectoratului lui Kovesi, aceasta Wonder Woman a justitiei Romane.
    Si, daca doriti, va stau la dispozitie cu toate amanuntele si documentele cu privire la acest caz, care este si mai complex decit am putut eu prezenta aici. Si, daca vreti ca articolele dvs. sa aiba efect clare, atunci ar trebui sa publicati cazuri ca acesta pe care l-am descris, si care exemplifica direct si nominal increngatura de interese banditesti care conduce acum Romania.

  5. (cont.)
    Deci, daca ne aducem aminte cum Kovesi facea intilniri cu George Maior si cu generalissimul Gabriel Oprea (intilniri asemanatoare cu cea de acum de la guvern), ne dam seama ca DNA instrumenta doar anumite cazuri, pentru a da impresia ca munceste (parafrazindu-l pe Cramitru), si anume cazurile in care jaful prejudicia statul. DNA nu a actionat similar si in cazurile in care proprietatea si interesul particular erau prejudiciate, si mai ales daca infractorii erau securisto-sereisti (as cum sint, foarte probabil, si in cazul meu. si in alte cazuri asemanatoare).
    Asadar, sa nu ne facem sperante prea multe: cum credeti ca a ajuns Orban prim-ministru, si ceilalti ministri, daca nu au fost securisto-sereisti din frageda pruncie (impreuna cu toata famila lor)??!!

  6. (cont.)
    De altfel, implicarea securisto-sereisto-sieistilor in acest jaf masiv al retrocedarilor (un jaf asemanator in memoria recenta doar cu jaful proprietatilor evreiesti efectuat de catre nazisti si uneltele lor, trupele SS (cu care SRI se aseamana, intr-o oarecare masura)) se dovedeste si prin faptul ca aproape la fiecare comentariu al meu legat de acest aspect, comentariu facut la diverse articole, in diverse gazete online, „moderatorii” cu petlite albastre pe sub camasa, la maieu, le sterg. Ori cine oare sa fie acesti „moderatori”, daca nu trupetii SRI cu cas la gura?!

  7. (cont.)
    Deci, in concluzie, avind in vedere cele expuse mai sus, este clar ca Romania este un stat bandit, condus de banditi institutionali („serviciile”), si in care mai fiecare cetatean incearca sa nu se faca de ris, si vrea sa fie mai bandit decit celalalt. Pina ce banditismul de stat nu va fi eliminat, nu este nici o sansa ca tara sa devina un stat de drept, civilizat.
    Daca doriti amanunte despre jaful retrocedarilor, va stau la dispozitie.

  8. (cont.)
    Si, evident, este foarte probabil un caz ca al meu nu este nici pe departe singular. Din informatiile mele, in Romania pot fi cel putin alte 5-10.000 de situatii mai mult sau mai putin asemanatoare. Acesta este si motivul pentru care secretul rapturilor proprietatilor retrocedabile trebuie bagat sub pres cu orice mijloace posibile, inclusiv cu incalcarea masiva a legilor si a institutiilor democratice. In plus, nici nu trebuie sa ne intrebam prea mult cui au revenit proprietatile jefuite din retrocedari: evident, si in mod total fraudulos (cu acte falsificate la nivelul prefecturilor si al primariilor), securiso-sereisto-sieistilor de la sate si orase.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here