Studentul la medicină aflat pe moarte care a descoperit un tratament pentru boala sa rară

David Fajgenbaum, din Carolina de Nord, era student în anul trei la medicină când a fost diagnosticat cu o boală autoimună rară care îi ataca ficatul, rinichii şi alte organe: boala Castleman. Fajgenbaum studia oncologia pentru că dorea să înţeleagă boala care a ucis-o pe mama sa. Ajuns de mai multe ori aproape de moarte, tânărul a reuşit să-şi dea seama cum se poata trata pe sine datorită unor observaţii care le-au scăpat medicilor săi.

În prezent, adică la 6 ani de la descoperirea tratamentului, boala sa se află în remisie, are un bebeluş şi se dedică salvării vieţii pacienţilor ca el.

În 2010, pe când era student la medicină la Universitatea Pennsylvania, s-a îmbolnăvit grav şi a stat internat în spital timp de 5 luni. A primit diagnosticul de boală Castleman multricentrică – formă care atacă organe multiple: citokinele, molecule implicate în semnalizarea celulară imună, devin supraproductive, iscând un adevărat război civil în corp.


Doctorii care se ocupau de cazul său nu aveau răspunsuri. Slăbit, cu stări de vomă şi cu organele gata să cedeze, studentul la medicină a remarcat nişte curioase pete roşiatice pe piele. Preocupaţi cu chestiuni mai urgente, precum salvarea sa de la moarte, doctorii au fost complet dezinteresaţi de ce era cu aceste „aluniţe de sânge”. Întrebaţi insistent, repetau că n-au nicio importanţă. El era însă convins de contrariu.

De aceea după absolvirea facultăţii nu s-a înscris la rezidenţiat, ci la un MBA. Totodată, a înfiinţat Reţeaua Colaborativă a Bolii Castleman. Coordonarea schimbului de informaţii între laboratoare din toată lumea presupunea gândire strategică şi management economic specifice domeniului afacerilor.
A format un grup de cercetători de top ai bolii Castleman care lucrau cu doctorii din spitale şi pacienţii la prioritizarea studiilor de maximă urgenţă. Totodată medicul devenit manager, a prioritizat studiile clinice pentru folosirea şi în tratamentele altor boli a unor medicamente care obţinuseră deja aprobarea FDA.


La sfârşitul lui 2013 a venit şi recăderea care cel mai probabil l-ar fi ucis dacă nu ar fi încercat să-şi salveze viaţa punând cap la cap informaţiile medicale în cazul său de boală. După ce a examinat rapoartele medicale a observat ceva ce nimeni nu reuşise pănă atunci după 60 ani de cercetări: o proteină, factor de creştere  endotelial vascular sau VEGF, era mărită de 10 ori peste nivelul normal. 


Atunci s-a gândit că aluniţele roşiatice, care apăruseră la fiecare recădere, erau consecinţele directe ale creşterii nivelului acestor proteine, semnalizând sistemului imunitar să intre în acţiune.El ştia că un imunosupresor, Sirolimus, aprobat de FDA, era folosit pentru a contracara sistemul imunitar după transplanturile de rinichi. După ce s-a consultat cu un expert de la NHS, i-a cerut doctorului său să-i prescrie medicamentul pe care l-a cumpărat de la o farmacie din apropierea casei.


„Un medicament care putea să-mi salveze viaţa se afla sub ochii mei, doar trebuia descoperit”.
La peste 5 ani de la începutul tratamentului cu acest medicament boala n-a mai recidivat, a scris Adevărul.ro

Continuarea, aici

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here