Mica „armată” cu care Germania încearcă să țină pe loc al doilea val Covid-19

Sursa: Pixabay

Dacă ai adormit acum trei luni în Germania și te-ai trezit azi, s-ar putea să nu observi prea multe schimbări, scrie The Economist, care subliniază că, în mare parte din țară, magazinele sunt pline, muzeele s-au redeschis, restaurantele atrag clienți, iar pentru teatrele închise poți găsi consolare în grădinile de vară.

Cazurile noi de infecții cu Covid-19 s-au plafonat în Germania sub 500 pe zi, însă pe măsură ce restricțiile sunt ridicate în toate landurile, preocuparea principală a autorităților a devenit prevenirea apariției unui al doile aval de coronacvirus.

Măștile sunt obligatorii în transportul public și în magazine, iar regulile de distanțare socială rămân în vigoare. Granițele și școlile sunt parțial închise.

Dar, punctează acum The Economist, probabil că cel mai important în combaterea contagiunii este falanga formată de urmăritorii de contacte. Altfel spus: un pic detectivi, un pic asistenți sociali, parțial cadre medicale auxiliar, un pic birocrați.

Munca lor are trei elemente.

  • În primul rând, trebuie să obțină de la persoanele testate pozitiv pentru Covid-19 o listă a contactelor recente, pe care apoi le clasifică. De exemplu, cel care a petrecut 15 minute față în față cu o persoană infectată este plasat într-o categorie de risc ridicat.
  • În al doilea rând, avertizează persoanele care fuseseră în contact cu un bolnav și, dacă e cazul, le cer să se autoizoleze timp de 14 zile.
  • În al treilea rând, se interesează periodic de starea persoanelor care au fost în contact cu un caz de Covid-19, le fac teste acestor oameni, uneori chiar și dacă nu prezintă simptome.

În unele țări, cei care urmăresc contactele lucrează din call-center sau de acasă. În Germania, ei operează dintr-unul dintre cele 375 de Gesundheitsämter (birouri de sănătate publică).

Corespondentul The Economist chiar a vizitat un astfel de birou, amenajat în nordul Berlinului. Într-o încăpere luminată, tapetată cu hărți și diagrame, 20 de persoane (din totalul de 98) gestionau diverse aspecte ale pandemiei. Medicii erau mereu pregătiți să fie plece în teren pentru a face teste.

Lucrurile s-au schimbat în ultimele săptămâni, spune Lukas Murajda, șeful biroului: 80% din contactele pe care echipa sa le urmărește sunt acum în aziluri de bătrâni sau alte centre rezidențiale.

Institutul Robert Koch (RKI), agenția federală de sănătate, oferă birourilor locale îndrumări și programe de calculator pentru procesarea datelor. De asemenea, a recrutat și a ajutat la formarea a 500 de „observatori de izolare” pentru a ajuta autoritățile din zonele supraîncărcate. Însă birourile au o libertate considerabilă în organizarea propriei activități. Unii se cam chinuie să lucreze sau să distribuie informații, o sarcină dificilă deja din cauza normelor de confidențialitate a datelor. De exemplu, anumite informații pot fi transmise doar prin fax.

Dar avantajele descentralizării depășesc cu mult dezavantajele. Lucrătorii din domeniul sanitar care își cunosc regiunile sunt mai eficienți în vânarea și întreruperea lanțurilor de infecții mai ales în posibile focare precum unitățiule de procesare a cărnii.

De multe ori, birourile de sănătate renunță la software-ul de la RKI și și-l fac sau cumpără pe al lor. „Aceasta este frumusețea”, spune Peter Tinnemann, epidemiolog la Spitalul Universitar Charité, din Berlin. „Angajații locali adaptează soluțiile la contextul din zona lor”. Unele regiuni se străduiesc să îndeplinească ținta impusă de la nivel federal, de cinci urmăritori de contact la 20.000 de locuitori. Dar dacă nu au văzut cazuri noi timp de o săptămână sau mai mult, este posibil să nu aibă niciun motiv să încerce.

Există lecții valoroase în istoria urmăririi contactelor, o tehnică implementată de mult timp pentru a gestiona focarele de tuberculoză și cele de boli cu transmitere sexuală. „Oamenii subestimează natura lucrării”, spune Marcel Salathé, un epidemiolog din Lausanne. Următorii neexperimentați s-ar putea trezi nepregătiți să facă față intervievaților care reacționează defensiv la întrebări intruzive sau care se tem că răspunsurile lor vor trimite prietenii în carantină.

Pregătirea de două zile a oamenilor din subordinea lui Lukas Murajda Murajda, din biroul berlinez, se limitează la chestiuni tehnice, deși există psihologi care pot da o mână de ajutor. Birourile au nevoie de personal multilingv pentru a ajunge la cei care nu vorbesc germană. Majoritatea urmăritorilor de contacte se țin de punctajul-standard, însă cei mai bine pregătiți se pot abate de la acesta. În loc să întrebe direct despre contacte, de exemplu, l-ar putea lua pe ocolite pe intervievat, punând întrebări generale despre cercul său de socializare.

După ce a abandonat urmărirea contactelor în luna martie, Marea Britanie a reintrodus-o în această săptămână. Statele americane și-au intensificat și ele eforturile în acest sens.

În Germania, Gesundheitsämter a fost mult timp subfinanțat. Multor birouri din această rețea le lipsesc medicii, aceștia din urmă putând câștiga mai bine în spitale. Totuși, majoritatea birourilor au menținut urmărirea contactelor în întreaga pandemie, chiar dacă cele cu personal puțin, din mediul rural, s-au chinuit în zilele cu sute de cazuri. Au fost cazuri în care s-a apelat la profesorii sau bibliotecarii intrați în concediu. Alte birouri au chemat armata.

Baden-Württemberg, un stat deosebit de afectat, a sporit personalul care urmărește contactele de la 500 la 3.000 de persoane și nu a scăpat infecțiile de sub control, spune Manne Lucha, ministrul său pentru afaceri sociale.

Urmărirea în teren a contactelor are limitele sale: chiar și celui mai cooperant pacient îi va fi dificil să identifice pasagerii cu care s-a aflat în contact pe tren. La fel ca în alte țări, Germania speră să automatizeze unele urmăriri cu o aplicație mobilă, folosind Bluetooth. Cu toate acestea, dezvoltarea sa a fost afectată de probleme tehnice și de confidențialitate a datelor.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here