<< Serviciul de informații prin semnale, din Marea Britanie, a ajutat la protejarea infrastructurii fundamentale, spune directorul acestuia, Sir Jeremy Fleming>>, potrivit The Economist.
<< Este o eroare să spui că cibernetica nu a fost un factor în războiul din Ucraina. Ambele părți folosesc capabilitățile cibernetice pentru a-și urmări obiectivele. Ambele părți înțeleg potențialul integrării confruntării cibernetice și informaționale cu efortul lor militar. Și ambele părți știu că sunt angajate într-o luptă pentru influență și opinie mult dincolo de câmpul de luptă imediat. Este un război digital și cibernetic foarte modern, pe cât este și unul fizic brutal și distructiv.
La șase luni de la invazia declanșată de Rusia, devine clar cum au modelat conflictul diferitele abordări fizice și virtuale. Ca și în cazul invaziei sale pentru teritoriu, planurile inițiale ale Rusiei, în mediul online, par să nu-și fi atins ținta. Folosirea de către această țară a instrumentelor cibernetice ofensive a fost iresponsabilă și lipsită de discernământ.
Operațiunile lor pe zona de informare s-au dovedit stângace și au fost contestate de dezvăluirea informațiilor. Iar încercările armatei ruse de a distruge infrastructura digitală a Ucrainei și de a genera discordie folosind capacitățile cibernetice au fost întâmpinate cu o apărare cibernetică fermă, profesionistă și eficientă din partea Ucrainei.
În calitate de agenție de informații, cibernetică și de securitate a Regatului Unit, GCHQ a urmărit demult amenințarea pe care o reprezintă Rusia. Împreună cu aliații noștri avem o imagine în continuă evoluție a obiectivelor sale militare și de informații în spațiul cibernetic. Am evocat în mod constant activitățile lor care depășesc comportamentul responsabil în spațiul cibernetic. Am contestat modurile în care statul rus a închis ochii la puternicele grupuri criminale cibernetice care operează cu impunitate în țară. Și am lucrat cu industria și aliații noștri, pentru a opera în sprijinul Ucrainei, pentru a aborda dezinformarea și pentru a proteja infrastructura cibernetică fundamentală.
Deși știam că Rusia este capabilă să joace după reguli diferite, acțiunile sale din Ucraina au arătat acum acest lucru lumii. Drept urmare, asistăm la o remodelare a cadrului cibernetic. Există acum o cooperare mult mai mare între marile companii tehnologice și guverne în materie de securitate decât înainte de război, o polarizare a pozițiilor privind utilizarea ciberneticului în război și un efort reînnoit de redefinire a normelor cibernetice.
Privind în urmă, știm acum că primele fotografii cu invazia neprovocată a Ucrainei de către Vladimir Putin au fost făcute în spațiul cibernetic înainte ca gloanțele să fie trase pe 24 februarie. Cu o lună înainte, informațiile militare ruse au implementat malware-ul WhisperGate pentru a distruge și a elimina sistemele guvernamentale ucrainene. Și cu mai puțin de o oră înainte ca Rusia să invadeze Ucraina, a vizat rețelele de satelit ViaSat folosite de militari, de guvern și de civili ucraineni. Atacul s-a răspândit în țările vecine, provocând daune colaterale într-o gamă largă de servicii, de la parcuri eoliene până la accesul la internet.
Informații secrete ne-au permis să identificăm această activitate. Sectorul privat a observat și el, iar companiile s-au grăbit să mediatizeze și să corecteze problema. Acest parteneriat, între guvern și sectorul privat, în care National Cyber Security Centre (o parte a GCHQ) joacă un rol principal, a devenit din ce în ce mai important pe măsură ce s-au intensificat eforturile Rusiei de a perturba guvernul ucrainean și sistemele militare.
Dezinformarea online a devenit rapid o parte importantă a campaniei Rusiei, pentru a genera confuzie și haos în Ucraina și nu numai. Rusia mai folosise și înainte această „carte de joc” , inclusiv în Siria și Balcani. Scopul ei este să răspândească neîncrederea în sursele de informare, să denatureze acțiunile ucrainene și să transmită narațiuni false despre motivele acțiunilor Rusiei. Am luat măsuri pentru a contracara aceste adevăruri întortocheate. De la furnizarea de avertismente cu privire la declanșarea războiului, până la eliberarea rapidă a informațiilor și lucrul cu platformele tehnologice occidentale pentru a înlătura minciunile, am adus în atenție abordarea statului rus.
Multe dintre acestea au avut succes. Până acum, președintele Putin a pierdut complet războiul informațional din Ucraina și din Occident. Deși acesta este un motiv de sărbătoare, nu ar trebui să subestimăm modul în care dezinformarea rusă se desfășoară în altă parte a lumii. Multe dintre cele mai populate țări nu au fost de acord cu moțiunea ONU de cenzurare a Rusiei pentru invazia sa. Opinia publică din acele locuri contează și este deja influențată de informațiile care vin din Rusia. Acesta este un nou front pentru războiul din Ucraina și efectele sale vor dura cel puțin atât timp cât va dura conflictul. Trebuie să luăm măsuri pentru a face față campaniilor de dezinformare organizate de stat și pentru a ne asigura că acestea nu reușesc să atenueze indignarea internațională față de acțiunile Rusiei.
În toate aceste domenii, am văzut că statul rus a încercat să alinieze și să coordoneze capacitățile cibernetice alături de aspecte mai tradiționale ale puterii militare. Până în prezent, această intenție hibridă nu a reușit; impactul a fost mai mic decât ne așteptam noi (și ei).
În parte, acest lucru se datorează faptului că Ucraina s-a dovedit a fi un apărător cibernetic extrem de eficient. De la anexarea Crimeei, în 2014, a dezvoltat cu minuțiozitate o fortăreață digitală. Deoarece am asistat la apărarea eroică din partea armatei Ucrainei, în mediul online am văzut, probabil, cea mai eficientă activitate cibernetică defensivă din istorie. Operând sub presiune susținută împotriva unui adversar foarte capabil, această echipă de industrie, informații, agenții de securitate și, în unele cazuri, cetățeni, a lucrat cot la cot pentru a avertiza, a răspunde și a remedia.
Aceste apărări cibernetice s-au dovedit mai puternice decât anticipase Rusia. În mod oarecum ironic, am văzut că activitatea sa militară agravează problemele sale. Loviturile rusești au doborât chiar rețelele pe care încercau să le „infecteze”. Ei i-au forțat pe ucraineni să se diversifice și să folosească forme alternative de comunicare mai sigură. Asta a sporit, de fapt, rezistența ucraineană.
Din fericire, toată această activitate cibernetică nu a dus la daune colaterale în afara Ucrainei de la amploarea atacurilor NotPetya, din 2017, care au perturbat băncile, aeroporturile și multe altele din Ucraina. Acest lucru se poate datora faptului că actorii cibernetici ruși se calibrează cu atenție pentru a evita escaladarea. La urma urmei, NATO a precizat că un atac cibernetic grav împotriva unei țări membre ar putea declanșa articolul 5, clauza de apărare reciprocă a alianței. Pericolul depășirii limitei în țările NATO este foarte real – am mai văzut incompetență și nepăsare din partea Rusiei.
O componentă importantă a răspunsului nostru la această situație poate implica National Cyber Force (NCF) – un parteneriat între GCHQ și Ministerul Apărării. Acest lucru se bazează pe apărarea și rezistența noastră cibernetică de clasă mondială, pentru a oferi capabilități cibernetice ofensive. Nu voi intra în detaliu despre activitatea NCF – acțiunile ascunse și ambiguitatea sunt atribute cheie ale operațiunilor cibernetice.
Această activitate secretă și importantă se desfășoară în conformitate cu dreptul internațional și legislația națională. Este autorizat de miniștri și controlat de comisarii judiciari. Această abordare etică, proporțională și legală este cea care ne diferențiază de adversarii noștri și de utilizarea de către Rusia a capacităților cibernetice în acest război.
Învățând lecțiile din aceste etape incipiente ale războiului președintelui Putin, este greu de exagerat importanța apărării cibernetice ucrainene în luptă. Experiența țării a arătat că, în mediul online, apărătorul poate alege cât de vulnerabil este la atac. Și că noi, ca aliați, arătăm că suntem serioși cu privire la utilizarea responsabilă a puterii cibernetice. Acestea sunt lecții de care noi și partenerii din întreaga lume trebuie să ținem seama. >>
