UE – Made in America. SUA reprezintă motorul integrării europene, voluntar şi involuntar

Sursa: Pixabay

„De la Big Mac până la bomba nucleară, lista realizărilor Americii, din secolul al XX-lea, este lungă. Într-o perioadă remarcabilă de invenții, America a oferit omenirii zborul uman, superglue, rock and roll, racheta Saturn V, Pop Tarts și internetul. Dar o inovație americană din această epocă primește mult mai puțină atenție: Uniunea Europeană”, scrie The Economist.

<< UE este o creație americană, pe cât este şi una europeană. La mijlocul secolului al XX-lea, erau mai mulți federaliști europeni la Washington decât la Bruxelles. Senatorii au expediat totul în rezoluții: „Congresul favorizează crearea Statelor Unite ale Europei”. Planul Marshall, un flux de finanțare postbelică pentru continentul infirm, a venit cu condiția ca țările europene să se unească. Diplomatul american George Kennan a rezumat politica americană: „Speram să-i forțăm pe europeni să vadă lucrurile ca europeni, nu ca naționaliști”. Uitaţi de Jean Monnet. Când vine vorba de numirea părinților fondatori ai UE, lista ar trebui să înceapă cu președintele Harry Truman.

Când Joe Biden a trecut pe la Bruxelles, în 15 iunie, el a reiterat un obiectiv american de lung parcurs. Într-un festival al bătutului pe umăr, președintele a burduşit UE cu complimente și a subliniat că un club integrat este în interesul tuturor. Donald Trump a făcut tot posibilul pentru a o îngropa, atacând UE cu orice ocazie și susținând cu voce tare Brexit-ul. Odată cu plecarea dlui Trump, America a revenit la rolul său normal, de a încerca să-i facă pe europeni să se înțeleagă.

America a fost întotdeauna ingredientul secret al integrării europene. În urma celui de-al doilea război mondial, unirea Europei avea sens pentru America. Un continent împărțit cu greu putea rezista dominației sovietice. Nici nu ar fi capabil să rezolve „problema germană” care a dus la două războaie în trei decenii. În schimb, într-un experiment nou, realizat de o putere victorioasă, America a optat pentru încercarea de a uni un continent traumatizat, chiar dacă îi putea deveni un potențial rival.

Dăm acum filmul înainte cu 70 de ani, iar America este o forță mai subtilă pentru unitatea europeană. Construirea statului poate fi o afacere dezordonată, dar istoria americană oferă unul dintre puținele ghiduri pentru crearea unei democrații de dimensiuni continentale. Când discută dacă să emită datorii colective, politicienii europeni i se adresează lui Alexander Hamilton, unul dintre părinții fondatori ai Americii. Când se luptă pentru cine are ultimul cuvânt juridic, savanții se uită la aceleași dezbateri care au avut loc în America secolului al XIX-lea. UE este o fiară unică, dar istoria americană oferă în continuare cel mai bun manual cu instrucţiuni de utilizare.

Uneori, integrarea europeană este un produs secundar al politicii americane. Elemente naționale încăpățânate de elaborare a politicilor, cum ar fi impozitul pe profit, sunt stoarse, încet, între chestiunile UE datorită acțiunii americane. Recenta presiune pusă de americani pentru a stabili o rată de impozitare minimă la nivel mondial pentru marile companii a făcut mai mult pentru a împinge UE spre o politică fiscală comună decât ani întregi de lamentări şi artificii juridice ale  Bruxelles-ului. În cadrul UE, țările cu impozite reduse, cum ar fi Irlanda și Ungaria, tratează cu veto afacerile sale fiscale. Dar force majeure diplomatică a Americii a depășit acest lucru.

Dacă guvernele americane au fost un motor de integrare, atunci companiile americane au uns mecanismul. Ascensiunea Netflix și a altor servicii de streaming înseamnă că europenii urmăresc din ce în ce mai mult aceleași programe, depăşind cadrele naționale. Facebook și Twitter permit existenţa unei sfere publice răutăcioase, în care oricine îşi poate împărtăși gândurile despre Emmanuel Macron. Google Translate îi face pe utilizatori să se simtă de parcă s-ar fi trezit, ciudat, cu abilitatea de a citi în 24 de limbi, permițându-le italienilor să răsfoiască ziarele în suedeză și bulgară, dacă vor.

Uneori, America a făcut ca Europa să se apropie din greșeală. Când guvernul american a încercat să distrugă clubul, în perioada Trump, a ajuns să-l fortifice, din greșeală. Domnul Trump i-a învățat pe liderii UE că America nu va fi întotdeauna un aliat de nădejde și că blocul trebuie să reziste singur. Diplomații francezi erau zăpăciţi, suflând praful de pe vechile idei de politici de întărire a puterii europene. Într-o eră post-Trump, colegii lor oficiali au ascultat.

UE nu este încă departe de mini-eu-urile federale, imaginate de către Marshall, Kennan și Truman. În timpul crizei din zona euro, oficialii americani au rămas perplecşi în faţa faptului că Grecia, o economie cu puțin peste jumătate din dimensiunea New Jersey, putea arunca în aer proiectul. Privite de la 4.000 de mile distanță, dezacordurile mari din politica europeană, care împiedicau integrarea ulterioară, păreau destul de mici. În acest fel, spune Jeremy Shapiro, de la European Council on Foreign Relations, ideea Americii privind integrarea europeană seamănă cu viziunea lui Gandhi despre civilizația occidentală: ar fi o idee bună.

Nicăieri unde să fugi

Din perspectiva americană, o UE mai puternică este una care poate fi lăsată singură. Europa a fost prima linie a războiului rece, dar este periferia luptei Americii cu China. Este posibil ca europenii să nu se bucure de izolare. La umbra umbrelei de apărare a Americii, deciziile dificile mai pot fi evitate. Nu contează dacă, să zicem, Polonia sau Franța au probleme de securitate diferite, atâta timp cât America este fericită să stea în spatele tuturor. Iese America și aceste dezbateri devin incomode.

Pe hârtie, America își dorește o UE mai capabilă. În practică, poate găsi neliniştitoare o  astfel de evoluţie. La începutul secolului, s-a vorbit despre euro ca despre un rival al dolarului. Aproape prăbușirea monedei euro, un deceniu mai târziu, a pus capăt acestei idei. O zonă euro stabilă, cu capacitatea de a emite datorii colective după bunul plac, ar fi un potențial provocator mult mai puternic pentru supremația dolarului. Acolo unde UE are putere, cum ar fi politica de concurență sau regulile de confidențialitate, s-a bucurat să scuture firmele americane. Astfel de zone sunt rare, dar din ce în ce mai puțin. O UIE mai unificată este una mai puternică și, aproape inerent, una mai independent. Cu timpul, America ar putea să regrete ceea ce a făcut. >>

Războaiele funciare ale bogătașilor. Rusia transformă Crimeea într-o ruină ecologică

 

1 COMENTARIU

  1. Visul European este mult mai mult decit dorinta Americii . Visul European ne aduce pe toti cei ce locuiesc de mii de ani urmasii si urmasii nemurilor europene impreuna , laolalta , intr-o constructie ce ne face invincibili .Parteneriatele cu America – forta extraordinara a NATO si democratia Europeana sunt doar cele trei mari oferte social – politic si militar de nerefuzat .Locuim imprena , ne construim bunastarea impreuna , ne aparam impreuna – ce poate fi mai puternic de atit . Europa nu a cunoscut razboiul de mai bine de 71 de ani . Granitele nu mai pot fi contestate de niciunul dintre parteneri , respectarea drepturilor omului , respectul fata de cel de linga tine , libera circulatie a persoanelor , marfurilor si capitalului , respectarea legilor si o modalitatilor functionale ale societatii , toate la un loc aduc o bunastare nemaintilnita niciodata in istoria lumii .Si sa vrem nu avem unde merge .Suntem aici de veacuri si aici vom ramane impreuna .

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here