Un parteneriat public-privat extraterestru. Călătoriile spațiale devin o formă banală de comerț

Sursa: Flickr

La 400 de kilometri altitudine și cu ambele nave călătorind cu viteze de 7,7 kilometri pe secundă, capsula Crew Dragon a profitat pe orbită de o libertate neîngăduită azi pe Pământ, unde se practică distanțarea socială: s-a apropiat la doi metri de Stația Spațială Internațională. După o ultimele 20 de secunde ale unei manevre grandioase de apropiere, inelul de prindere al Endeavour s-a cuplat la adaptorul de andocare al stației. Finalul simplu și direct al scurtei călătorii nu se dezmințise nici el.

În mai 2012, SpaceX, o firmă californiană fondată de Elon Musk, a început să folosească nava sa spațială pentru a livra marfă la stația spațială construită de America, Rusia, Europa, Japonia și Canada (O săptămână mai târziu, începuse să aducă înapoi gunoiul de pe stație). Totuși, misiunea pe care firma a lansat-o în 30 mai a folosit o versiune complet refăcută a capsulei Dragon, ca să transporte ceva mult mai prețios: doi astronauți, pe Robert Behnken și Douglas Hurley. Ei au fost primii americani care au ajuns pe orbită cu navă spațială americană, de la ultimul zbor al navetei Atlantis, în 2011. Au fost primii astronauți din lume care au ajuns pe orbită într-o navă proiectată și operată de o companie privată.

Acest lucru este o veste bună pentru astronauți, pentru contribuabilii americani și pentru lumea întreagă. Astronauții fac o plimbare într-o navă spațială mai „stilată” decât capsulele ruse, Soyuz, folosite în ultimii zece ani. Capsulele Crew Dragon au un design de anii 2010, nefiind actualizări ale proiectelor din anii ’60. Încap în ele până la șapte persoane, nu trei, și au chiar și toalete. Contribuabilii americani obțin astfel zboruri spațiale care costă mult mai puțin decât dacă guvernul ar fi supravegheat fiecare detaliu al proiectării și funcționării navei spațiale, așa cum fusese până acum.

Iar lumea, în general, are ocazia ca și oamenii să zboare pe orbită, nu doar în calitate de funcționari publici, ci și ca temerari, turiști ori antreprenori.

Ar fi greșit să vedem în asta doar un exemplu de cum sectorul privat îl depășește pe cel public. Desigur, NASA are o istorie dezastruoasă a proiectelor de zboruri spațiale prea costisitoare – cum a fost naveta – dezvoltate mai degrabă cu gândul de a menține fluxul de bani care curg către contractanții și facilitățile NASA, decât de a-si face treaba cu promptitudine. Dar succesul lui SpaceX nu este o problemă de surclasare a NASA, ci de a învăța cum să facem lucrurile mai bine.

Guvernul nu s-a rezumat doar la se prezenta la SpaceX cu un caiet deschis, comandând o plimbare și întorcându-se la ale lui. Aceasta a furnizat contracte atent gândite, care au ajutat firma să dezvolte tehnologiile de care avea nevoie, mai întâi pentru rachetele sale, apoi pentru capsulele fără echipaj uman, în final pentru cele cu astronauți la bord. De asemenea, a promis că va oferi o piață, odată ce capsulele vor fi gata. Acest lucru le-a oferit inginerilor SpaceX resursele de care aveau nevoie pentru a face treaba la o fracție din costurile vechi: un model de parteneriat public-privat.

Și nu este doar în beneficiul NASA. Crew Dragon este disponibil pentru oricine poate plăti.

Până în prezent, aproape toate zborurile spațiale umane au fost guvernamentale, dar nu mai trebuie să fie. SpaceX a semnat deja cu companii care oferă excursii Crew Dragon spre stația spațială și pe o orbită din jurul Pământului. De asemenea, a încheiat o înțelegere cu un miliardar japonez pentru un zbor în jurul Lunii atunci când următoarea navă spațială, Starship, va fi gata. Spirite mai cutezătoare, dar și cu bani au vizitat deja stația spațială, ca turiști. Și vor fi tot mai mulți.

În sine, asemenea nebunii probabil nu contează prea mult. Pe termen lung, însă, dacă va exista un viitor pentru oameni în spațiu, oamenii vor trebui să poată ajunge acolo. A putea să faci asta doar cumpărând un bilet spre orbită ar fi un pas crucial în această direcție.

Și ar putea fi mai mulți astfel de pași.

O parte din programul NASA pentru întoarcerea omului pe Lună se desfășoară după același calapod comercial ca programul Crew Dragon. Întregul program ar trebui să fie derulat astfel, producând o infrastructură disponibilă și sectorului privat. Chiar și cu o astfel de infrastructură, proiectele lunare profitabile par improbabile. Dar dacă firmele private doresc să încerce să demonstreze contrariul, este bine să fie libere să o facă.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here