Următoarea catastrofă. De la „greva” asteroizilor la semnele pe care ni le arată pandemia

Sursa: Pxfuel

În 1993, această publicație spunea lumii să stea cu ochii pe cer, scrie The Economist, într-un material în care le reamintește guvernelor că rațiunea lor de a fi este și de a pregăti națiunile și populațiile pentru viitor. Mai ales pentru scenariile proaste.

  • O analiză pe care o vom reda pe larg.

La vremea respectivă, cunoștințele umanității despre asteroizii care ar putea să lovească Pământul erau crunt de inadecvate. La fel ca războaiele nucleare și marile erupții vulcanice, impactul unor asteroizi mari face cât șapte alarme trase pe motiv de schimbări climatice. O singură asemenea ciocnire ar fi suficientă pentru a devasta recoltele timp de câțiva ani și pentru a ucide un procent apreciabil din populația planetei.

S-a ajuns la concluzia că o astfel de eventualitate este foarte puțin probabilă. Dar, având în vedere consecințele, avea relevanță studierea măsurii în care un asemenea impact era în cărți. La vremea respectivă, însă, nimeni nu s-a deranjat să se uite.

„Greva” asteroizilor este, poate, un exemplu extrem al ignoranței voite a lumii, dar nu e ceva atipic. Evenimente cu probabilitate mică și cu impact ridicat sunt o realitate a vieții. Indivizii caută să se protejeze de ele apelând la guverne sau, dacă își pot permite, la asigurători. Umanitatea, cel puțin așa cum este reprezentată de guvernele lumii, preferă, în schimb, să le ignore până când sunt forțate să reacționeze. Iar asta, chiar și atunci când prevederea vine la un preț mic. Este o abdicare de la responsabilitate și o trădare a viitorului.

Covid-19 oferă un exemplu tragic. Virologii, epidemiologii și ecologiștii au avertizat de zeci de ani asupra pericolelor reprezentate de boli asemănătoare gripei, provenită de la animalele sălbatice. Dar când sars-cov-2 a început să se răspândească, foarte puține țări au putut pune pe masă combinația câștigătoare de planuri practice, kit-ul necesar și capacitatea birocratică de a le pune în operă. Cei aflați în această situație au avut mult de câștigat. Până în prezent, Taiwanul a înregistrat doar șapte decese cauzate de covid-19, iar economia sa a avut mai puțin de suferit.

Pandemiile sunt dezastre în care guvernele au experiență. Prin urmare, ce sunt amenințările cu adevărat noi? Coroana fierbinte care învelește Soarele – văzută cu un efect spectaculos în timpul eclipselor solare – aruncă intermitent, în spațiu, vaste cantități de particule încărcate electric. Acestea provoacă luminile de nord și sud și pot încurca rețelele electrice și comunicațiile.

Însă de-a lungul secolului în care electricitatea a devenit crucială pentru o mare parte a vieții umane, Pământul nu a fost niciodată lovit de cea mai mare dintre aceste erupții solare. Dacă ar lovi o ejecție coronală de masă, tot felul de sisteme de satelit necesare navigației, comunicațiilor și avertizărilor privind atacurile cu rachete ar fi în pericol. Multe părți ale planetei s-ar putea confrunta cu luni sau chiar ani fără rețele fiabile de electricitate. Unii consideră că șansele unui astfel de dezastru, în acest secol, sunt mai bine de 50:50. Sunt așadar șanse mai mari decât cele ca un lider de stat să știe cine din guvernul său este însărcinat să se gândească la astfel de lucruri.

Faptul că niciun guvern nu a trecut vreodată prin situații precum o ejecție de masă coronală cu adevărat mare sau o erupție vulcanică suficient de mare pentru a afecta recoltele din întreaga lume – cea mai recentă a fost Tambora, în 1815 – poate explica lipsa de prevedere. Nu este o scuză. Este treaba guvernelor să se gândească la viitor. Oamenii de știință le-au oferit instrumentele pentru astfel de eforturi, dar puțini dintre ei s-ar încumeta să se implice nechemați, neplătiți și în obscuritate. O afacere privată poate să facă niște pași atunci când percepe apariția unor riscuri specifice, dar nu se ocupă cu dezvoltarea de planuri pentru societate în ansamblu.

Desigur, nici vulcanii de pe Pământ și nici coroana Soarelui nu pot fi controlate. Dar sistemele de avertizare timpurie sunt posibile, la fel și planurile de pregătire. Vulcanii activi istoric, din apropierea marilor orașe, precum Fuji, Popocatépetl și Vezuviu, sunt bine monitorizați și există cel puțin planuri de evacuare în cazul în care s-ar impune. Nu ar fi atât de greu să extindem acest tip de preocupare la toți vulcanii care pot altera clima.

Guvernele ar putea, de asemenea, să se asigure că operatorii rețelelor de electricitate au planuri plauzibile pentru situația în care DSCOVR, un satelit situat între Pământ și Soare, lansează un avertisment cu o jumătate de oră înainte, potrivit căruia o ejecție de masă coronală e pe drum, așa cum a fost proiectat să facă. A te asigura că există copii de rezervă offline pentru părțille vitale de echipament de rețea e mai scump decât alarma de erupție vulcanică și ar reduce riscul, nu l-ar elimina. Însă ar merita efortul.

Nu ar fi atât de greu nici să avem o mai bună avertizare timpurie privitoare la posibile pandemii. Nu e vorba de a tăia toate căile de transmitere de noi agenți patogeni de la animale sălbatice, dar introducerea unor limitări în agricultura cea mai intensivă și exploatarea nemaipomenită a ecosistemelor sălbatice ar ajuta. Dar, din nou, riscul poate fi redus. Monitorizarea virusurilor găsite la animale și oameni, în cazul în care astfel de transferuri par cele mai probabile, este eminamente fezabilă. A avea încredere unele în altele ar putea fi o provocare pentru statele lumii; la fel și atingerea unui nivel de transparență care să nenecesară această încredere. Dar, dacă va fi vreodată momentul pentru a face eforturi în acest sens, acela este cu siguranță astăzi. Înainte de tsunamiul din Oceanul Indian, din 2004, existau puține sisteme de avertizare timpurie pentru tsunami. Acum, din fericire, sunt multe.

Poate părea donquijotesc să insistăm asupra pregătirii ezoterice atunci când există amenințări mai mari care privesc lumea în față, inclusiv schimbările climatice catastrofale și războiul nuclear. Modificările structurale necesare pentru reducerea riscurilor climatice – schimbări pe care multe țări le urmăresc acum, dacă nu cu suficientă urgență – sunt de o categorie diferită față de altele. Mai mult, abordările care au sens pentru amenințările mai puțin vizibile tuturor au implicații și pentru cele mult mai familiare. A te gândi mai degrabă la reducerea riscurilor decât la eliminarea lor, ar trebui să încurajeze luarea unor măsuri precum scoaterea armelor nucleare din alerta continuă și introducerea de noi abordări în controlului armelor. Luarea mai în serios a monitorizării mediului ar putea ajuta la obținerea unui avertisment timpuriu pentru schimbări bruște ale modelelor de perturbare a climei, la fel cum ar putea detecta magma în creștere sub munți îndepărtați despre care lumea știe puține lucruri.

Scrutarea viitorului în privința riscurilor și luarea la cunoștință a ceea ce vedem este o chestiune de maturitate și prudență. Este, de asemenea, o extindere salutară a imaginației. Guvernele care iau în serios viitorul apropiat ar putea găsi noi căi de explorat și un nou interes în susținerea realizărilor lor, dincolo de cicluri electorale. Aceasta este exact genul de atitudine necesară în abordarea mediului înconjurător și blocarea conflictelor armate. Poate fi și o ușurare. Au fost găsite aproape toți asteroizii mari care se pot apropia de Pământ. Niciunul nu este o amenințare pe termen scurt. Lumea nu este doar un loc mai sigur, demonstrabil, decât părea. Este, de asemenea, și un loc mai bun despre care avem de aflat.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here