ACTUALIZARE | Benny Gantz, membru al cabinetului de război din Israel, îşi anunţă demisia din guvern
Războiul din Gaza se află într-un punct de cotitură, iar cheia este la un psihopat care trăiește în tuneluri
Decizia președintelui Joe Biden de a prezenta public o propunere de încheiere a războiului – despre care, în mod ciudat, a susținut că este propunerea Israelului – creează un punct de cotitură care ar putea schimba cursul războiului din Gaza, dvenit între timp cel mai lung pe care Israelul l-a purtat din 1949 încoace.
Dacă Hamas acceptă planul, guvernul lui Benjamin Netanyahu pare să fie pe cale să se prăbușească, deoarece partidele extremiste, pe al căror sprijin se bazează, au avertizat că se vor retrage. Dar aceasta ar putea, de asemenea, să revitalizeze soarta în declin a prim-ministrului, punând capăt unui război frustrant și aducând pacea cu Arabia Saudită. Alegerile ar fi probabil anticipate, dar Netanyahu ar putea – miraculos, având în vedere eșecurile sale epice – să fie din nou competitiv.
Au lipsit elemente din prezentarea lui Biden de săptămâna trecută, deoarece nu a abordat explicit cine va conduce Gaza pe viitor. Dar, implicit, se pare că sfârșitul războiului ar fi cu un Hamas slăbit, dar încă la putere, și cu ostaticii returnați. Ar fi o cădere dureroasă pentru un guvern israelian care promisese „victorie totală”.
Așadar, toate privirile sunt ațintite asupra Hamas, în timp ce conducerea sa se ascunde într-o rețea masivă de tuneluri, înconjurată de ostaticii israelieni rămași, folosiți ca scuturi de protecție. S-a discutat mult dacă liderul Hamas, Yahya Sinwar, este psihopat; riscăm să analizăm prea mult ceea ce este evident.
Dacă Hamas respinge planul, preferând să continue lupta și să țină ostaticii mai mult timp, Netanyahu își va păstra aliații extremiști. Partidul centrist al lui Benny Gantz, care s-a alăturat guvernului imediat după masacrul din 7 octombrie, probabil se va retrage curând, în acest scenariu, așa cum intenționa să facă (sunt frustrați de strategia generală a unui război prelungit și lipsit de obiective strategice) – dar asta ar lăsa în loc coaliția de bază a lui Netanyahu cu o majoritate de 64 din 120, care s-a dovedit rezistentă în tumultuosul său an și jumătate la putere.
Netanyahu va încerca apoi să se prezinte pe plan internațional – și în probabilul său viitor discurs în cadrul unei sesiunni comune a Congresului – ca un pacificator ale cărui oferte extinse au fost respinse de Hamas.
Aproape sigur, Netanyahu dorește ca Hamas să rămână la putere, dar pedepsit, fără să pară însă că el a permis acest lucru. Nu este clar cum se poate întâmpla așa ceva acum, așa că Netanyahu a prelungit războiul. În viziunea sa distorsionată, a fost benefic faptul că Hamas conduce Gaza, deoarece a creat o divizare în politica palestiniană și i-a permis să evite orice proces de promovare a independenței palestiniene.
Readucerea Autorității Palestiniene din Cisiordania în Gaza – ceea ce este evident – ar putea face ca ideea de stat palestinian să pară mai rezonabilă, așa că, deși aceasta este singura alternativă viabilă, Netanyahu a respins-o. Dacă toate astea par ciudate, acest lucru se întâmplă întrucât Netanyahu este ciudat.
Premierului aflat în dificultate i-ar veni mai greu dacă Hamas acceptă planul. Și, cel puțin pe hârtie, ar trebui să o facă. Asta pentru că, dacă Hamas ar supraviețui la putere după ce a organizat cel mai mare masacru de o zi împotriva evreilor, de la Holocaust încoace, le-ar permite jihadiștilor să aibă o narațiune de victorie majoră și destul de periculoasă. Mulți palestinieni vor crede în ea, chiar dacă acțiunea Hamas a adus ruină în Gaza și a cauzat moartea a zeci de mii de localnici.
Netanyahu ar putea încerca să se sustragă implementării planului. L-ar acuza pe Biden că l-ar fi reprezentat greșit cumva și, într-o anumită măsură, face deja acest lucru. Biden va fi furios – are nevoie ca războiul să se termine deoarece îi afectează campania de realegere, iar presiunea internațională asupra Israelului, deja enormă, va crește.
În acest scenariu, Gantz va părăsi coaliția, privând-o chiar până și de o minimă respectabilitate. Pe acest drum se mai află mandatele de arestare pe numele lui Netanyahu și ale altora, emise de Curtea Penală Internațională, mai multe discuții despre embargouri de arme, câteva țări care recunosc statul Palestina și alte astfel de pedepse.
Dacă Netanyahu este de acord să continue cu planul, pare că liderii partidelor extremiste, Betzalel Smotrich și Itamar Ben-Gvir, se vor retrage. Fără ei, coaliția își pierde majoritatea chiar dacă Gantz rămâne. Așadar, Netanyahu va încerca să-i atragă cu mai multe așezări evreiești în Cisiordania (ceea ce este dezastruos pentru toate părțile), beneficii și poziții pentru apropiații lor și așa mai departe. Acest lucru ar putea funcționa, dar este puțin probabil; aceștia sunt puriști care nu se lasă convinși de compromisuri. Se spune că Ben-Gvir, în special, crede că o perioadă în opoziție și o pierdere electorală a lui Netanyahu l-ar putea ajuta să se poziționeze ca următorul lider al întregii drepte.
În teorie, acest lucru ar putea declanșa alegeri anticipate imediate. Și totuși, dacă extremiștii se retrag în contextul în care Netanyahu face ceea ce majoritatea israelienilor (și practic întreaga lume) consideră că este corect, va exista presiune pentru a găsi o modalitate de a lăsa politica deoparte, cel puțin pentru a implementa acordul într-un mod lin.
Liderul opoziției, Yair Lapid – împreună cu Gantz – ar fi probabil de acord să-i ofere lui Netanyahu ceva timp pentru a finaliza încheierea războiului. Aceasta înseamnă că vor folosi locurile pe care le dețin în Knesset pentru a mai sprijini guvernul câteva luni.
Dar nu vor dori să-l vadă pe Netanyahu obținând credit pentru acordul de pace cu Arabia Saudită promis de Biden și nici să-i permită să pună prea mult timp între 7 octombrie și socoteala pentru aceasta. Așadar, ar fi destul de probabil ca un vot de neîncredere să fie convocat până în vară, guvernul să cadă, iar noi alegeri să fie stabilite până la sfârșitul anului.
De ce ar urma Netanyahu acest drum, în loc să împiedice acordul? Singurele motive s-ar găsi aici: dacă i-ar păsa de Israel și de moștenirea sa mai mult decât de păstrarea puterii. Aș da șanse egale. Sunt un optimist.
