<< Războiul amenință să izbucnească în Liban. De câteva luni, Israel și Hezbollah sunt implicați în schimburi de foc are implică drone, rachete și proiectile. Nordul Israelului a fost bombardat și depopulat: 70.000 de oameni au fost strămutați. Și mai mulți sunt cei care au au părăsit sudul Libanului. Câteva țări, printre care și America, își sfătuiesc cetățenii să părăsească Libanul. Liderii Israelului vorbesc despre război ca și cum acesta ar fi inevitabil. Ar fi, de altfel, cel mai intens conflict din regiune din ultimele decenii — o calamitate pentru Israel și un dezastru pentru Liban >>, scrie The Economist.
<< Încă există căi de ieșire. Diplomații americani și europeni continuă să facă naveta între Israel și Liban, sperând, cu tot mai puțin optimism, să convingă Hezbollah să se retragă la 7-10 km de graniță. Pe 2 iulie, grupul a declarat că va înceta focul dacă va exista un armistițiu în Gaza. Chiar și atunci, rezultatul ar fi cel mult o pace fragilă, amenințarea unor raiduri transfrontaliere ale Hezbollah descurajându-i pe mulți israelieni să se întoarcă.
Dacă Israelul decide să declanșeze un război pentru a slăbi Hezbollah și a-l împinge spre nord, acest lucru ar putea implica o invazie terestră limitată în sudul Libanului, o zonă pe care a ocupat-o până în 2000. Fie și numai acest lucru ar fi o întreprindere militară majoră. În 2006, când cele două părți au purtat un război de 34 de zile, echipele Hezbollah au folosit sute de arme antitanc pentru a diminua asalturile blindate israeliene, șocând Forțele de Apărare ale Israelului (IDF).
În cei 18 ani scurși de atunci, ambele tabere au învățat din acea experiență. În 2006, Forțele Aeriene Israeliene (IAF) au atacat în jur de 100 de ținte pe zi. Acum, ofițerii se laudă că ar putea lovi peste 3.000. Hezbollah a fost slăbit în ultimele nouă luni; a pierdut aproape 400 de luptători și o mare parte din infrastructura sa militară din sud. Iranul nu crede că grupul este pregătit pentru un război mare, spun oficialii de informații occidentali.
Alte voci din rândurile IDF avertizează asupra automulțumirii. Hezbollah este mult mai bine pregătit pentru o invazie terestră israeliană în Liban decât a fost Ucraina împotriva Rusiei în februarie 2022, spune un ofițer care a studiat grupul libanez. IDF ar avansa, dar probabil mai lent și cu un cost mult mai mare decât în ultimul război. Probabil Hezbollah va „absorbi șocul”, spune Khalil Helou, un general libanez în retragere, înainte de a lovi flancurile și spatele Israelului cu „tactici de gherilă”, inclusiv dintr-o rețea extinsă de tuneluri, construită cu ajutorul Coreei de Nord.
Au apărut patru schimbări majore din 2006. Una este aceea că Hezbollah a achiziționat o gamă largă de drone kamikaze proiectate de iranieni. Multe dintre tancurile și vehiculele blindate ale IDF au acum sisteme de protecție activă, care pot contracara rachetele antitanc. Dar dronele vizează punctele mai slabe, situate în partea superioară a vehiculelor.
A doua schimbare constă în dezvoltarea forțelor terestre ale Hezbollah. După 2006, tinerii luptători din Hezbollah, observând atât Gărzile Revoluționare Iraniene, cât și Statul Islamic în războiul civil din Siria, au susținut că liderii lor erau prea dependenți de fortificații fixe, care puteau fi lovite sau ocolite. Răspunsul a fost consolidarea forței de elită Radwan, destinată să lovească până la 20 km în interiorul Israelului. A treia schimbare este că experiența acumulată de grup în luptele din Siria, alături de forțele aeriene rusești, le-a arătat membrilor săi valoarea unor focoase mai mari și mai grele.
În cele din urmă, această putere de foc a devenit, de asemenea, mai precisă. Hezbollah folosește acum în mod curent quadcoptere mici pentru a identifica ținte imediate pentru rachete. De asemenea, a trimis drone de recunoaștere pentru a identifica ținte și, una sau două zile mai târziu, drone de atac pentru a le lovi „foarte precis”, spune ofițerul. Poziții pe care IDF le considera odinioară bine camuflate au fost descoperite și lovite în mod repetat, spune el. „Singurul motiv pentru care nu avem pierderi mari în nord”, adaugă el, „este că forțele noastre rămân ascunse”. Dacă IDF ar trebui să treacă la ofensivă, acest lucru s-ar schimba.
Apoi, există problema scării. Generalii israelieni vorbesc optimist despre o manevră terestră limitată pentru a captura o „zonă de securitate” care să împiedice Hezbollah să tragă asupra satelor de graniță israeliene. În 1982, IDF a avut nevoie de șapte divizii pentru a invada Libanul. În războiul mai mic, din 2006, au fost folosite patru divizii. În prezent, IDF este întinsă la maxim în Gaza și Cisiordania. Cel puțin una dintre unitățile trimise la bazele de antrenament din nord pentru exerciții, pe un teren care simulează Libanul, a fost deja trimisă înapoi pentru a lupta în Gaza. „Nu văd de unde vor aduce destui soldați”, spune un rezervist care a participat la acele antrenamente.
Războiul terestru reprezintă doar jumătate din problemă. Chiar înainte ca trupele israeliene să treacă granița, Israelul va lansa aproape sigur atacuri aeriene cu scopul de a elimina cât mai mult posibil din lansatoarele de rachete și stocurile de rachete ale Hezbollah. Inevitabil, vor exista victime civile sunt — multe dintre lansatoare sunt amplasate în sate. Asta va duce, de asemenea, la o escaladare suplimentară, deoarece Hezbollah va avea un stimulent în a lansa rachetele spre centrul Israelului înainte ca acestea să fie distruse. Dacă se întâmplă acest lucru, este probabil ca Israelul să escaladeze și mai mult, lovind ținte politice, inclusiv sediile Hezbollah din orașe și infrastructura civilă a Libanului.
Deocamdată, atacurile cu rachete ale Hezbollah sunt în mare parte limitate la ținte militare din nordul Israelului. În cazul unei invadări terestre a Libanului, s-ar extinde probabil domeniul și intensitatea acelei campanii. În 2006, grupul avea aproximativ 15.000 de rachete și proiectile, dintre care majoritatea erau neghidate și aveau o rază de acțiune mai mică de 20 km — mult sub distanța până la orașul Haifa din nordul Israelului. A tras aproximativ 120 pe zi, ucigând 53 de israelieni, rănind 250 și avariind 2.000 de clădiri. Următorul război va fi mult mai intens. Hezbollah are acum peste 120.000 de rachete și proiectile, multe dintre ele putând ajunge la Tel Aviv și dincolo, cu ghidare precisă.
Efectele sunt descrise într-un raport nepublicat, realizat de peste 100 de experți și foști oficiali israelieni reuniți de Universitatea Reichman din Herzliya și finalizat în octombrie. Acesta avertizează că Hezbollah ar putea lansa 2.500 până la 3.000 de rachete pe zi, de 25 de ori mai mult decât rata din 2006, timp de trei săptămâni consecutive. Ar fi cel mai mare bombardament cu rachete din istorie. Chiar dacă distrugătoarele americane de pe coastă ar elimina rachetele mai mari, în anumite locuri sistemele defensive ale Israelului ar fi copleșite, rezultând în pierderi grele — unele estimări sugerează zeci de mii de victime.
Zorii realității
Publicul israelian începe să înțeleagă ce ar însemna, în practică, să facă față unui volum atât de mare de rachete. Pe 20 iunie, Shaul Goldstein, șeful Noga, o companie de energie deținută de guvern, a avertizat că atacurile Hezbollah asupra rețelei electrice ar putea avea consecințe devastatoare. „Concluzia este că după 72 de ore este imposibil să trăiești în Israel”, a spus el. „Nu suntem pregătiți pentru un război real. Trăim într-o lume a fanteziei”. Ministrul Energiei din Israel a ripostat, insistând că penele de curent prelungite sunt un „scenariu extrem cu probabilitate redusă”.
Fără îndoială, IDF ar căuta să reducă amenințarea rachetelor prin abordarea problemei la sol. A început deja să facă acest lucru. În februarie și în mai, IAF a atacat clădiri din Valea Bekaa, identificate ca fiind situri de producție a rachetelor ghidate. Depozitele și lansatoarele sunt însă mult mai greu de găsit și lovit. Din ianuarie, Hizbullah și-a mutat multe dintre cele mai importante arme din sud în Valea Bekaa și Faraya, o regiune muntoasă, spune o altă sursă de informații occidentală, făcându-le și mai greu de țintit. Apărarea aeriană a Hezbollah s-a îmbunătățit, de asemenea, ceea ce ar putea limita libertatea de manevră a IAF: de la 7 octombrie, grupul a doborât șapte drone mari israeliene.
Dacă Israelul nu poate opri rachetele înainte de a fi lansate, va recurge la o formă brută de descurajare prin pedeapsă. În cazul în care va fi forțat într-un război cu Hezbollah, obiectivele Israelului, scrie Yitzhak Gershon, fost comandant adjunct al comandamentului nordic al Israelului în ultimele luni, vor fi „de a distruge statul Liban până la temelii”. Gaza ar părea „un paradis în comparație”, adaugă el. „Este important pentru mine să le clarific dușmanilor noștri”, a declarat pe 20 iuni Eli Cohen, ministrul Energiei și infrastructurii din Israel, că „dacă va exista o pană de curent de câteva ore [în Israel], în Liban va fi o pană de curent de câteva luni”. În replică, Helou arată că infrastructura din Liban este deja într-o stare atât de jalnică încât acest lucru ar putea avea puțin efect de descurajare.
La începutul unui război, fiecare parte va trebui să facă evaluări delicate cu privire la cât de mult o vor sprijini patronii. Israelul este încrezător că America va oferi un anumit grad de apărare aeriană și antirachetă, așa cum a făcut împotriva unui bombardament iranian în aprilie. Ceea ce este mai puțin sigur este dacă America ar juca vreun rol ofensiv, de exemplu lovind bateriile de rachete de coastă, care țintesc navele de război. Iranul dorește să evite o confruntare directă cu America sau Israelul. Va încuraja aproape sigur atacuri cu drone și rachete de către forțele proxy din Siria, Irak și Yemen. Evaluările israeliene sugerează, de asemenea, că ar putea interveni direct, probabil prin atacuri cu rachete cu rază lungă, în cazul în care Israelul i-ar viza pe liderii Hezbollah.
Scopul oricărui război israelian ar fi, în cele din urmă, eliminarea sentimentului de teamă care planează asupra nordului Israelului și care îi împiedică pe cetățenii săi să se întoarcă. După atacurile Hamas din 7 octombrie, Israelul nu poate tolera ideea unei astfel de amenințări la granițele sale. Dar experții israelieni sunt sceptici că acest lucru este realizabil în prezent la un cost acceptabil. Armata este obosită din cauza conflictului din Gaza și are nevoie de cel puțin șase luni pentru a se pregăti pentru un alt război și pentru a permite liderilor săi politici să repare relațiile cu America și alți aliați, spune un veteran Mossad — un motiv pentru care el, ca mulți alți foști agenți și generali, vrea un acord.
IDF ar putea crea o zonă tampon de 10 km în Liban, sugerează Tamir Hayman, un fost șef al serviciilor de informații militare israeliene, dar rezultatul ar fi un epuizant război de uzură, asemănător celui purtat în anii ’90. „Dacă vrei să faci o schimbare, trebuie să distrugi întregul sistem [al Hezbollah]”, spune el. „Dar cred că acest lucru nu poate fi realizat acum”. >>
