Și ar trebui să o facă pe 15 iulie, spulberând convenția republicană
Voi face o predicție: Joe Biden se va retrage din cursa pentru președinția SUA.
Predicțiile sunt, în general, nesăbuite și fac una aici nu pentru că am cunoștințe speciale despre intențiile lui sau informații despre consultările febrile aflate în desfășurare. Nici nu cred că logica tinde să prevaleze. Prezic retragerea lui Biden dintr-un motiv care poate părea și mai stupid: Evaluarea mea că el este o persoană decentă.
O persoană decentă încă poate fi un egoman – și probabil că Biden este, având în vedere că a intrat în Senat la o vârstă neobișnuit de fragedă și a fost acolo atât de mult timp. Dar poți fi ambele. Mulți, iar în cazul politicienilor probabil că majoritatea, sunt doar egomani.
Parte din faptul a fi o persoană decentă presupună să îți pese de alții și, poate, de societatea în care trăiești. Într-un scenariu extrem, puțin probabil și foarte binevenit, îți pasă de întreaga umanitate, măcar un pic.
Există un argument puternic potrivit căruia oricui îi pasă de America (și de umanitate) nu trebuie să riște întoarcerea lui Donald Trump la Casa Albă. Chiar dacă nu crezi că acest lucru este adevărat, există puține îndoieli că Biden o face. Și, prin urmare, în cele din urmă nu va risca.
Iată de ce candidatura lui Biden constituie exact un astfel de risc.
Niciodată nu se știe ce se va întâmpla într-un scrutin național din SUA – mai ales din moment ce sistemul Colegiului Electoral oferă dreptei conservatoare un handicap de aproximativ 5% din cauza supra-reprezentării statelor rurale.
Păruse, pentru o vreme, că democrații ar trebui să aibă un avantaj natural în ceea ce privește problemele, deoarece republicanii sunt atașați de poziții pe care le resping majoritatea alegătorilor: republicanii insistă cu controlul aproape inexistent al armelor, niciun sistem de sănătate universal, puține drepturi dacă nu chiar niciun drept la avort și scheme fiscale care garantează niveluri nesănătoase de inegalitate. Dar apoi a venit mișcarea woke și confuzia democraților cu privire la imigrația ilegală, iar acestea două practic le-au șters avantajul și au echilibrat scorul (desigur, luând în considerare și absurditatea menționată mai sus, privind Colegiul Electoral).
Când problemele ajung pe același nivel, rămâi cu personalitatea, caracterul, narațiunile și alte lucruri de acest gen, care deseori vin învelite în pachete de minciuni.
Narațiunea pe care Biden a încercat să o vândă este că, dacă îi compari pe cei doi candidați, ai un nemernic odios și mincinos versus un tip obișnuit, numit Unchiul Joe. Acest lucru ar trebui să fie cu siguranță un avantaj pentru Biden — iar în 2020 a fost.
Dar ascunderea lui de presă, gafele tot mai vizibile și situația tristă dezvăluită pe scena dezbaterilor de joi trecută au reechilibrat această ecuație: Acum avem, într-o viziune plauzibilă, un nemernic odios și mincinos versus un tip din ce în ce mai slăbit (dacă nu de-a dreptul senil). Fostul avantaj clar al lui Biden este acum foarte departe de a fi unul clar.
Cu siguranță nu îl prefer pe nemernicul odios și mincinos, dar s-ar putea ca mulți să îl prefere și nu pot să-i învinovățesc cu adevărat. Asta, întrucât este ceva ce atinge o chestiune esențială despre condiția umană: distincția noastră ca specie nu este definită de bine sau rău (deoarece nu suntem demonstrabil mai buni decât alte creaturi), ci mai degrabă de capacitatea mentală superioară. Chiar și cei mai puțin inteligenți dintre noi respectă acest lucru cel mai mult.
Desigur, unii încă vor acorda mai multă importanță faptului că Trump este oribil, decât suspiciunilor privind o deteriorare mentală în cazul lui Biden. Dar mulți nu vor face asta. Ei îl vor alege infractorul care (își vor spune ei lor înșiși) știe în ce zi este.
Nu mai este loc în acest spațiu pentru a și detalia de ce Trump reprezintă o amenințare pentru Republică – am făcut asta de multe ori, ultima dată acum trei zile. Tot ce trebuie să acceptați este că Biden încă are capacitatea mentală de a fi de acord cu această viziune – și că știe că face un pariu nesăbuit. Și chiar dacă, cumva, nu știe asta, New York Times și alte mass-media și voci din ce în ce mai multe din Partidul Democrat îl ajută să-i fie asta foarte clar.
Se pare că încă respinge aceste apeluri. Și trebuie că este dureros pentru Biden să se gândească la faptul că nu poate ascunde ravagiile vârstei suficient de bine și suficient de mult timp (așa cum oricare dintre noi, cei de peste 40 de ani, trebuie să facem într-o oarecare măsură). Dar încă pare capabil să observe că este adevărat. Și cu siguranță știe că este un risc mare.
Iată ce ar trebui să facă Biden: Să se retragă din cursă pe 15 iulie, ziua începerii Convenției Naționale Republicane, care va fi un festival de lingușitori care încoronează un împărat fără haine. Să ia tot vântul din acele pânze zdrențuite atrăgând toată atenția asupra unei drame de o lună, care va determina următoarea generație de conducere pentru a se opune dreptei MAGA. Candidații plauzibili sunt mulți (așa cum s-a detaliat duminică) și banca de rezerve este destul de adâncă. Dacă democrații sunt inteligenți, vor curta și republicani moderați.
Asta ar face o persoană inteligentă, deoarece ar reporni o cursă care cu siguranță nu merge bine. Dar și mai important, și poate mai convingător, asta ar face o persoană decentă.
Deci, este Biden cu adevărat acest gen de om?
L-am auzit pe Biden vorbind odată, în anii 1970, când tatăl meu și-a obținut masteratul în inginerie civilă la Universitatea Villanova, lângă Philadelphia, iar tânărul senator a ținut discursul de deschidere. A fost destul de emoționant, dar nu am înțeles prea multe din ce a spus. Nu l-am intervievat și nici nu l-am întâlnit personal.
Am vorbit însă cu unii dintre predecesorii săi (Jimmy Carter, cei doi George Bush și Bill Clinton) și cu o lungă listă de politicieni globali de pe fiecare continent. Asta e suficient pentru a-ți face o idee bună despre politicieni. Și nu e doar despre politicieni. Dacă trăiești printre oameni suficient de mult timp ajungi să simți, cu o mare probabilitate de a avea dreptate, când ai întâlnit o persoană decentă.
În opinia mea, acesta e lucru rar printre politicieni. Democrația poate că este sistemul cel mai puțin rău, dar nu tinde să scoată ce e mai bun din oameni. Mulți politicieni te-ar trăda pentru încă o zi de putere (sau pentru mult mai puțin). Galeria actuală de lideri naționali continuă cu destui care sunt în mod evident indecenți — cărora nu le pasă prea mult de societatea lor (alegătorii lor sunt fie complici, fie neștiutori, caz în care nu au instincte excelente). Această listă nefericită și deprimantă îl include, evident, pe probabilul adversar al lui Biden în cursă. Dar nu îl include, simt eu, pe președintele însuși.
Știu că Trump gândește altfel. El susține că nu a existat niciodată un președinte mai corupt în istoria Statelor Unite decât Biden, iar corupția este indecentă. Afirmația lui Trump sugerează fie că îi lipsește conștiința de sine (vezi videoclipul de mai jos), fie că nu își amintește de acum patru ani, fie că minte fără o vizibilă ezitare; toate trei pot fi adevărate. Îi acord afirmației lui Trump toată considerația cuvenită și rămân la evaluarea mea.
Acum, să revenim la predicție.
Cât de sigur trebuie să fii pentru a face una? Oamenii îți vor spune că sunt „100% siguri” și uneori chiar sunt — dar de obicei, o probabilitate de 80% este suficientă pentru a-ți asuma riscul. Cam pe acolo mă situez eu în privința asta.
Totuși, vă mai spun ceva: evaluez că șansele sunt și mai mari ca Biden să piardă, în caz că nu se retrage. Și sunt destul de sigur că și el știe asta.
