- Orașe și sate întregi din Ucraina au fost reduse la stadiul de moloz. Readucerea lor la punctul de spații locuibile va necesita o reeditare a Planului Marshall și o hotărâre vecină cu nebunia a băștinașilor de a se întoarce, a traversa o nouă perioadă de privațiuni (până la finalizarea reconstrucției) și, astfel, de a readuce acolo viața și normalitatea banală a cotidianului.
- Milioane de familii ucrainene au fost trimise, în doar un an și jumătate, în pribegie externă și internă, iar drama este amplificată nespus de soarta vitregă a unui uriaș număr de copii separați de cei dragi și „exportați” ca vitele în zonele ocupate de Rusia, ori în Rusia de-a dreptul.
- Economia Ucrainei a fost răvășită, prin distrugerea pe scară largă a unităților de producție de toate tipurile, prin forțarea a sute de mii de bărbați să iasă din câmpul muncii pentru a intra pe câmpul de luptă.
- Procesul educațional ucrainean cunoaște deja un recul aberant, dar altfel atât de „normal”, în condiții de război. O întreagă generație de elevi și studenți se zbate nu doar în chinurile unui prezent nemilos, ci și în chinurile unui viitor deraiat.
- Violența războiului va lăsa moștenire o inevitabilă violență domestică ucraineană mult peste limitele „naturale” ale acesteia în condiții de pace, iar viața postbelică a societății ucrainene va avea de înfruntat realitatea crudă a unei game „generoase” de patologii mentale, căci pe acest plan calvarul de azi nu se va putea încheia în clipa în care războiul se va fi terminat.
- Sistemul medical ucrainean se va confrunta, ani buni după terminarea conflictului, cu complexa, costisitoarea și cronofaga problemă a infirmilor lăsați în urmă de trecerea hoardelor de „pacificatori”, „eliberatori” și „denazificatori” ruși.
- Ogoarele, pădurile, cartierele, locurile de joacă, clădirile devastate vor continua, destulă vreme după încheierea ostilităților, producția pasivă de victime umane (adulți și copii, deopotrivă), rod al orgiei de mine și obuze neexplodate.
- Regiuni întregi nu își vor reveni ușor și curând, după aruncarea în aer a barajului de la Nova Kahovka.
- Ura ucrainenilor față de ruși va otrăvi relația de vecinătate, teama de o altă invazie va radicaliza probabil politica externă a Ucrainei, iar pentru calmarea frustrărilor de diferite tipuri, acumulate de partea ucraineană în timpul războiului, nu vor exista medicamente-minune.
Din aceste considerente (și din multe altele, nenumite aici) războiul lui Putin cu Ucraina vecină și cu Vestul „străin” nu se mai poate încheia „civilizat”, cu strângeri politicoase de mână, cu concesii dramatice din partea părții agresate și cu scuze de complezență din partea părții agresoare.
Pe termen lung, desigur, poate fi imaginată o relativă revenire a părților la logica pragmatică a lui business as usual. În istoria ultimului secol s-a mai întâmplat asta (cu sincopele de rigoare) între francezi și germani, între francezi și italieni, între japonezi și sud-coreeni, între japonezi și americani, între americani și vietnamezi, între americani și germani, între britanici și germani.
Pe termen scurt, însă, plonjarea subită în business as usual, în context ruso-ucrainean, este, realist vorbind, de neconceput.
În Ucraina zilelor noastre, rușii au comis două păcate capitale: răul colosal produs în prezent și, respectiv, repetarea unui comportament deja binecunoscut pe plan istoric și internațional, de criminal soios și tâlhar la drumul mare, în regim cronic.
Se va schimba Rusia, după războiul din Ucraina? Se poate schimba Rusia după acest război, dacă nu a făcut-o după atâtea alte episoade macabre din istoria sa de bandit? Poate fi Rusia redusă la impotență belicoasă de vreun tip de intervenție externă? Există o forță externă magică în stare să facă din Rusia nu neapărat un actor civilizat al scenei geopolitice, dar măcar unul incapabil de a-și reveni la obișnuitul metabolism?
Sunt întrebări, doar câteva dintre marile întrebări, la care e clar că nu știm azi să răspundem, dar de care e și mai clar că lumea nu mai are voie să fugă.
Azi, prestația sub așteptări a rușilor pe front și prestația mult peste așteptări a ucrainenilor și a aliaților lor ne permit să răsuflăm ceva mai ușurat din perspectiva capacității reale a Moscovei de a mătura Europa de Est și de a anestezia Europa de Vest și America de Nord.
Dar să nu uităm faptul că nu mai departe decât acum un an și jumătate lucrurile nu erau atât de limpezi ca azi. Primele zile și săptămâni de război ruso-ucrainean nu au putut oferi nimănui aflat dincolo de Ucraina un asemenea confort psihologic, militar și geopolitic.
Pentru sănătatea și integritatea tuturor celor de pe ambele maluri ale Atlanticului, abordarea, în prezent, a războiului ruso-ucrainean e obligatoriu să aibă în fundal, ca un memento esențial, senzația de nesiguranță și sentimentele amestecate pe care le-am trăit cu toții în primele minute, ore, zile și săptămâni ale invaziei ruse din Ucraina (atunci când jocul părea deschis oricărui rezultat, mai ales celui teribil până la extrem).
Drone și rachete. Ce s-a întâmplat, cu adevărat, sâmbătă. Ce prevestește ceea ce s-a întâmplat
