Antisemiți sau idioți, cei mai mulți. Mulți dintre ei nu cred sau nu le pasă de atrocitățile din 7 octombrie și speră că Hamas va copleși Israelul, fără a ține seama de soarta evreilor. Acest grup ar trebui monitorizat cu atenție, deoarece activitățile anti-Israel și anti-sioniste ale membrilor săi abia maschează faptul că îi urăsc pe evrei, iar unii dintre ei sunt periculoși.
Dar problema merge mult dincolo de Israel. Narațiunile progresiste care au fost lăsate să înflorească în campusurile americane au stimulat un sentiment anti-occidental și anti-american fascinant (pe care jurnalistul britanic Douglas Murray l-a explorat cu un efect devastator, în cartea sa: The War on the West). Uitați-vă la satira de mai jos, de la o ediție Saturday Night Live din 2015, în care o tânără se alătură ISIS ca și cum s-ar duce la facultate. Faptul că e vorba de o scenetă nu înseamnă că astfel de temeri nu sunt umflate, că că SNL – care nu este suspectat că ar fi propagandă de dreapta – le-a simțit acum aproape un deceniu.
Progresiști pro-palestinieni și tineri liberali: Aproximativ 20%
Acest grup arată grade diferite de sprijin pentru palestinieni și sunt expuși la informații reale și false care evidențiază comportamentul rău al Israelului în Gaza. În general, detestă banii din impozite cheltuiți pentru a ajuta bombardamentele în masă, foametea și, în opinia lor, un potențial genocid. Israelul i-a pierdut pentru că povestea sa de astăzi este una de război nesfârșit și pedeapsă împotriva femeilor și copiilor palestinieni, extremiștii din Israel dorind să-i omoare și să-i expulzeze.
Mulți dintre ei sunt profund influențați de cultura rețelelor de socializare care face din totul o bătălie între narațiuni, iar Israelul este în prezent „anulat”. După cum a spus Bill Maher, au nevoie doar de o cauză care să-i facă să se simtă virtuoși, iar atenția lor din epoca TikTok poate genera tot felul de confuzii din cauza unui deficit de cunoștințe combinat cu un exces de exuberanță.
Israelul ar putea avea un impact substanțial asupra acestui grup printr-o inițiativă regională de pace și cooperare care îi include pe palestinieni și este generoasă față de civili, continuând în același timp să lupte agresiv cu Hamas.
Acest lucru ar deschide calea spre o legitimitate mai largă pentru a lupta împotriva Hamas până la capăt, acum sau în viitor – dar făcându-l distinct de orice seamănă a război împotriva palestinienilor. În schimb, Netanyahu i-a alungat cu politici scandaloase, inclusiv demersul de putinizare din 2023, afișând indiferență față de alianța tradițională a Israelului cu Occidentul democratic și refuzând încăpățânat să se angajeze în planul comunității mondiale legat de ceea de va urma după război.
Liberali pro-israelieni, inclusiv mulți dintre evreii din SUA: aproximativ 25%
Acest grup recunoaște dreptul fundamental al Israelului de a se apăra, nu crede că Israelul ar trebui să primească un cec în alb, dar cu siguranță nu îi sprijină pe radicalii islamici și înțelege că aceștia sunt nebuni și trebuie tratați. Totodată cei din această categorie deplâng eșecul Israelului de a profita de oportunitățile de a scăpa de acest ciclu, îl urăsc pe Netanyahu și manevrele sale nesfârșite împotriva păcii și nu vor ca Israelul să tragă SUA într-un război regional sau chiar global.
Cu toate acestea, ei încă susțin Israelul, fac deosebire între guvernul ignorant și poporul israelian și speră că SUA vor găsi o modalitate de a împinge Israelul în direcția corectă, sprijinind în mare măsură politicile președintelui Joe Biden.
Conservatori clasici non-MAGA și „creștini preocupați”: aproximativ 15%
Aceștia sprijină în mare măsură Israelul, dar sunt îngrijorați de sumele uriașe de bani, de distrugerea și moartea din Gaza și de riscul ca SUA să piardă controlul.
Unii dintre ei sunt îngrijorați de modul în care tehnologia americană este folosită pentru a le face rău palestinienilor, inclusiv creștinilor din Gaza (prin implicare, umflarea semnificativă a numărului lor minuscul, în mare parte ca rezultat al oprimării creștinilor de către musulmanii arabi palestinieni). Poate că Tucker Carlson nu mai este ceea ce a fost cândva, ca influență, dar faptul de a-l pierde, așa cum a pățit Israelul, ar trebui să constituie un semnal de avertizare.
De asemenea, trebuie amintit că aceste tipuri de conservatori la costum nu erau neapărat pro-Israel. Când George W. Bush a câștigat Casa Albă, acum 24 de ani, a existat o îngrijorare reală că tovarășii săi de drum erau atât de „pro-business” încât le va păsa doar de aspecte practice și vor ține partea arabilor, măcar pentru interesele din zona petrolului. Istoria, desigur, a luat o altă întorsătură.
Republicanii Trump, evangheliștii și evreii de dreapta, religioși ori interesați strict de supraviețuirea Israelului: aproximativ 35%
Acest grup îi oferă Israelului sprijin tota are puțină dragoste pentru sau încredere în islam și nutrește o ură sănătoasă față de grupări extremiste precum Hamas. Ei cred că Biden și SUA nu ar trebui să sancționeze sau să constrângă niciodată Israelul și că guvernul Israelului (preferabil unul de dreapta) ar trebui să poată face ceea ce vrea. Cei mai mulți ar susține probabil un acord de pace, în funcție de termeni, dar sunt în mare parte în favoarea războiului.
Mulți dintre evanghelici sunt de tipul celor care cred într-un scenariu al sfârșitului prestabilit, care cere ca Israelul să se ridice, să lupte și, în cele din urmă, să fie distrus într-un fel pentru ca Mesia să se întoarcă. Asta îi va face destul de favorabili piromanilor israelieni de astăzi. Rareori poți vedea tovarăși de pat mai ciudați.
Dar acest grup este volatil. Dacă Trump revine în funcție, nu se știe ce ar putea face el. Dacă se întoarce împotriva Israelului, indiferent de motiv, o mare parte din cultul său va abandona Israelul mai repede decât poți spune „Yahya Sinwar”. Asta, parțial întrucât extrema-dreaptă îi poate învăța pe progresiști câte ceva despre antisemitismul fidel.
În timp ce se poate săpa mai adânc și veni cu diferențieri mai granulare, aceasta pare o modalitate rezonabilă de a grupa corpul politic, aliniindu-se de asemenea cu modelele mai largi de vot din SUA. Nu pot dovedi că defecțiunile sunt exact așa cum le-am subliniat, dar aceasta este cea mai bună estimare a mea, bazată pe peste o jumătate de secol de urmărire a politicii americane și două decenii de urmărire a „freak show”-ului digtală.
Priviți cu atenție și veți vedea că cifrele pe care le propun se aliniază cu sondajele care arată că, deși mulți doresc ca războiul să se încheie, atunci când sunt împinșisă facă o alegere binară, o majoritate puternică a americanilor sprijină Israelul – în timp ce aproximativ jumătate dintre tineri nu.
Este o imagine complexă – nu atât de sumbră pe cât v-ar face să credeți propovăduitorii catastroei și propagandiștii. Și în Israel, mișcarea este posibilă. Pentru a înțelege de ce, luați în considerare cât de radical s-a schimbat viziunea lumii asupra Americii odată cu alegerea lui Trump, așa cum a arătat Pew Research Center și așa cum știe oricine a călătorit.
Iar așa cum există versiuni foarte diferite ale Americii, în funcție de care parte obține o victorie electorală, tot așa este și cu Israelul.
Cea mai ușoară modalitate de a mișca sentimentul SUA este să câștigi, să închei războiul rapid și să cauți pacea regională, în loc să faci gafa de a coborî într-o nebunie care va dura decenii, încercând să ocupi Gaza sau făcând alte prostii. Și este posibil: în mare parte din cauza fricii față de islamul radical și de Iran și mai ales cu destui morcovi, statele arabe moderate și palestinienii moderați s-ar alătura Occidentului și unei versiuni benigne a Israelului. Președintele Biden a propus o versiune a acestui lucru, care ar include restabilirea Autorității Palestiniene în Gaza și concretizarea păcii cu Arabia Saudită.
Netanyahu pare să fi respins toate acestea. El a procedat astfel în principal pentru confortul extremei-drepte și siguranță coaliției sale. În viziunea maselor de israelieni, el caută, de asemenea, să prelungească războiul – căci atâta vreme cât se poate spune că este război, prim-ministrul Benjamin Netanyahu poate plănui să amâne inevitabilul decont pentru 7 octombrie și probabila lui defenestrare.
Rareori un război etern a servit atât de transparent un scop politic.
Această cale pune în pericol evreimea globală și americană, combinând faptul de a fi împotriva războiului cu faptul de a fi antisemit. Iar susținătorii săi se joacă cu focul, deoarece conflagrația care urmează nu-i va cruța pe piromani. Dacă chiar și o parte a acestei analize este corectă, atunci comportamentul guvernului ar putea fi etichetat drept trădător. Privit prin această prismă, Israelul are o problemă mai mare decât o grămadă de studenți neștiutori.
Acestea fiind spuse, America și Occidentul nu. Și la fel cum Israelul este parțial vinovat pentru necazurile sale, la fel și Occidentul: am fost liberali cu un tsunami de iliberalism, iar acum avem o problemă. Stupiditatea atâtora dintre tinerii noștri este un incendiu de gradul cinci.
În ciuda răspândirii „Bregret”, nu se întrevede prea curând un „Breturn”
