- Înăsprirea sancțiunilor impuse Rusiei.
- Blindarea cerului ucrainean.
- O formulă de sprijin coerent și accelerat pentru ca Ucraina să se ajute mult mai mult singură în ceea ce privește producția câtorva armamente și muniții critice.
Acestea ar trebui să fie prioritățile de top ale Occidentului în următoarele 12-36 de luni.
- Printr-o astfel de schemă:Kievul și aliații săi ar îngreuna efortul de război al Moscovei (rostul unor sancțiuni mai drastice și cu spectru mai larg).
- Ar înlesni activitatea industrială ucraineană la sol, mai ales pe cea din sfera apărării (rostul protecției crescute a spațiului aerian).
- Ar imuniza Ucraina în fața unor viitoare sincope precum cele provocate de certurile din Congresul SUA, eventuala revenire a lui Trump la Casa Albă, neînțelegerile din coaliția guvernamentală de la Berlin, potențiale dinamici neconvenabile de politică internă din alte țări, ori sabotaje de politică externă, precum cele imputabile în acești doi ani Ungariei lui Viktor Orban (rostul unei mai mari autonomii a Ucrainei în raport cu sprijinul internațional).
Bineînțeles, la baza asumării unui asemenea drum stă premisa că, în lipsa unei revoluții în Rusia, a unei lovituri de stat reușite ori a decesului subit al dictatorului moscovit, războiul din Ucraina ar mai putea dura câțiva ani.
Continuând să spere la ceea ce este mai bun, Occidentul și Kievul ar trebui cu adevărat să se pregătească (programatic) de ceea ce poate fi mai rău. Și totodată să semnalizeze clar și neechivoc în această direcție.
Până la urmă, niciun război nu se încheie atunci când vrei, prin urmare acela care se pregătește cel mai bine de un război lung va atrage de partea sa cele mai multe șanse de a-l traversa cu succes.
Eșecul ofensivei de vară a Ucrainei, din 2023, a forțat maturizarea modului în care ambele tabere se raportează la acest conflictului. Iar evoluțiile din deja aproape prima jumătate de an 2024 au revalidat o asemenea cheie de lectură.
Prin urmare, Ucraina și aliații săi ar face foarte bine dacă și-ar reevalua dorințele și speranțele, făcându-le să migreze concentrarea pe terminarea cât mai rapidă a războiului la axarea pe terminarea lui la un moment dat (indiferent când va fi asta), însă în termenii cei mai buni pentru securitatea și bunăstarea ucrainenilor, a europenilor și a intereselor americane privite în cel mai neînngust mod cu putință.
Dacă asta înseamnă câteva luni sau câțiva ani, atunci situația trebuie asumată ca atare, căci, oricum, conflictul nu se va putea încheia mai devreme decât se poate el încheia natural.
Iar Rusia, atât timp cât dispune de oarece resurse și atât timp cât Putin va fi în putere și la putere, poate prelungi destul de multă vreme ostilitățile. Acest orizont poate fi eventual scurtat, iar impactul oarecum limitat, dar asta numai dacă Occidentul abordează problema deopotrivă vizionar și realist.
Pentru a-i rezista Moscovei în bătălia complexă dusă nu doar de pe front, ci și cu timpul, Occidentul și Ucraina trebuie să transfere integral lupta cu Moscova chiar pe terenul ei: resursele și anduranța. Altfel spus, reducând resurselor Rusiei și sporirind reziliența Ucrainei.
Iar asta înseamnă tocmai ceea ce sugeram în primul paragraf în trei puncte: înăsprirea sancțiunilor impuse Rusiei, protejarea teritoriului ucrainean, prin livrarea de suficiente sisteme de apărare antiaeriană, sprijinirea producției militare pe teritoriul Ucrainei mult peste ceea ce există în prezent.
Desigur, toate astea presupun ca SUA, UE și NATO să nu mai aibă ezitări cu privire la obiectivul strategic și să tragă la unison și pe sensul unic al înfrângerii strategice a Rusiei și al victoriei curate și ireversibile a Ucrainei. Cu tot ceea ce presupune asta: eliberarea tuturor teritoriilor ucrainene, inclusiv a Crimeei ilegal anexate, acceptarea Ucrainei în NATO și UE, consolidarea capacității defensive Ucrainei pe termen lung.
Ultimele luni par să fi contribuit decisiv la cristalizarea unei deschideri în sfârșit oneste și largi a factorilor de decizie occidentali, în sensul angajării totale în slujba acestui obiectiv. Putin a demonstrat că nu se va întoarce din drum, iar liderii vestici au dat semnale că sunt conștienți de faptul că dictatorul rus e dispus chiar să meargă mai departe (de Ucraina).
În acest context, pot fi deja puse la treabă deblocarea celor peste 60 de miliarde de dolari de către Congres coroborat cu angajamentele financiare multianuale deja asumate de UE, dar și cu disponibilități bilaterale de sprijin, exprimate sau care vor fi exprimate în viitor de unele state, în relația cu Ucraina.
Altfel spus, se impune o regândire a administrării ajutoarelor deja schițate pentru Ucraina, având ca obiectiv protejarea pe termen lung a cerului și injectarea de capital (financiar, de know-how și uman) în sporirea producției locale de armament. Un cer sigur face posibilă o activitate relevantă la sol.
În modul acesta, valoarea concretă, propriu-zisă, contabilă a pachetului american și a celorlalte pachete europene ar fi potențată, iar asta prin cea mai simplă și eficientă cale cu putință: viziune pe termen lung în ceea ce privește obiectivul strategic occidental și exploatare inteligentă a resurselor disponibile azi.
Chiar dacă se umflă în pene cu asta, Putin nu poate duce la infinit bătălia cu timpul, căci timpul are acest cusur: erodează. Erodează biologic individul, erodează economic țara, erodează tehnologic baza industrială, erodează alianțele oportuniste, erodează moral trupele și erodează sub toate aspectele societatea.
Apoi, în bătălia cu timpul e esențială și suma capitalului (uman, financiar, tehnologic și industrial) de care te poți folosi. Iar la acest capitol, Rusia e într-un un evident dezavantaj în fața unei forțe-mut precum cea cumulată a SUA, Europei și aliaților din Pacific.
Primele două războaie mondiale au dovedit acest ultim aspect din plin. Războiul ruso-ucrainean de azi nu prezintă caracteristici care să-l plaseze într-o situație radical diferită.
Așadar: sancțiuni teribile, cer ucrainean sigur și undiță dată Ucrainei, nu numai pește. În formula asta, Rusia își va atinge garantat limitele, iar Ucraina și Occidentul își vor atinge obiectivul.
Cazul Timur Ivanov e mai interesant prin ceea ce ascunde decât prin ceea ce e lăsat să se vadă
