Pe măsură ce se închide fereastra de oportunitate reprezentată de penuria de armament și muniție traversată de Ucraina, Rusia își întețește atacurile în buzunarele de front în care a obținut poziții favorabile după căderea orașului Avdiivka.
La pachet cu acest lanț de ofensive, inevitabil Moscova capitalizează prin lente avansuri teritoriale (umflate propagandistic) și un vârf de înrăutățire a moralului și capacității de luptă a unităților ucrainene aflate sub presiune infernală în acele zone.
De altfel, dinamica ultimelor zile lasă să se întrevadă cel puțin o lună mai de foc pentru ucraineni, anticipată public de către oficialii de la Kiev, a căror prioritate imediată nu poate fi alta decât limitarea numărului de puncte fierbinți și reducerea temperaturii acestora.
Cu costurile uriașe de rigoare pentru armata sa, în ultima vreme Putin a obținut într-adevăr câteva victorii care îi permit să respire ușor mai relaxat. Dar totodată, victorii care au un mare cusur: sunt izolate, sunt tactice și nu ar fi fost posibile în absența crizei de proporții provocate de blocarea ajutorului american timp de aproape jumătate de an.
Având în vedere condițiile neverosimil de favorabile de care Moscova a dispus, în amsamblu succesul înregistrat de Rusia rămâne relativ modest.
Modest, întrucât, procentual, teritoriul acaparat este insignifiant. Modest, întrucât și de această dată consumul rusesc de oameni și echipamente a fost la scară năucitoare. Modest, și pentru că avantajul dat de penuria prin care a trecut Ucraina nu mai poate fi replicat (cel puțin nu în cursul anului). Modest, nu în ultimul rând, pentru că, așa cum menționam mai sus, reușita a fost tactică, nu strategică.
Dacă ucrainenii vor găsi rapid soluții pentru a tăia actualul avânt al Rusiei și totodată pentru a distribui eficient ajutorul american aflat pe drum, Moscova s-ar putea trezi mai devreme decât se așteaptă cu provocări relevante la adresa pozițiilor sale în multiple puncte ale frontului.
Asta însemnând că va fi obligată din nou la o nedorită răsfirare a forțelor; cu consecința naturală că în cel puțin unele dintre zonele capturate recent, dar, în pasul doi, neconsolidate la timp, Kremlinul poate avea parte de reculuri care nu vor da bine nici pentru imagine, nici pentru moral și nici pentru planificarea eventualei sale ofensive de vară.
Desigur, pentru ca toate astea să se întâmple, ucrainenii sunt obligați să fie iarăși inventivi și îndrăzneți, iar pe alocuri neconvenționali, căci ajutorul extern, oricât de necesar și binevenit, nu este în sine și unul suficient.
Istoricul de până acum al forțelor Ucrainei sugerează că au această capacitate, având în vedere faptul că au demonstrat asta în condiții dintre cele mai vitrege.
De altfel, talentul Kievului de a compensa în moduri „colaterale” lipsa teribilă de resurse este și marele motiv pentru care, cu tot avântul și risipa de vieți și echipamente, Moscova nu a avansat mai mult decât vedem că a făcut-o, în lunile în care militarii Ucrainei au luptat practic făcând economie de muniție.
Odată intrată în posesia ajutorului american (în principal a acestui ajutor) și odată ce, pe plan intern și cu sincope, a făcut în sfârșit pasul îndelung și inoportun amânat al lărgirii bazei de mobilizați, Ucraina este cea de care depinde preponderent redefinirea dinamicii frontului și a inițiativei pe câmpul de luptă.
Din păcate sau din fericire, multe depind și de capacitatea Occidentului de a închide câteva dintre robinetele care asigură debite generoase efortului de război al Rusiei.
Se poate observa în ultima vreme un reflector pus ceva mai hotărât în ochii Chinei. E prea devreme pentru a trage concluzii despre cât de agresivă va fi această atenție, despre cât de articulate sunt, în realitate, aceste eforturi și la ce vor duce ele în final.
Este însă de domeniul certitudinii că dacă Vestul va face progrese pe această linie, rezultatele nu vor întârzia să apară. Și nu este exclus ca în perioada care vine, gândurile negre ale Moscovei, amplificate odată cu deblocarea ajutorului american pentru Ucraina, să se îndrepte mai mult ca oricând în acești doi ani către capacitatea aliaților de a insista și a Beijingului de a rezista.
